marți, 31 decembrie 2013

Bucuria începutului

Mă gândeam zilele acestea că viaţa noastră e ca o sferă luminoasă, plină de cercuri colorate. Fiecare experientă e un cerc pe care-l colorăm cu emoţii, gânduri şi stări. Uneori închidem cercurile, alteori le lăsăm deschise – din neglijenţă sau sperând că viitorul ne va aduce un final mai bun. Poate aşa se nasc frustrările, regretele. Chiar dacă vrem să rămânem pe loc, să ne închidem într-un cerc, viaţa e vie, se mişcă, înaintează – cu sau fără voia noastră. Nu ne putem închide în cerc, dar putem să construim cu grijă şi consecvenţă, până la detaliu, ca să nu lăsăm posibilitatea ca lanţul să se destrame vreodată.

Fiecare om are povestea lui, dar cred că atunci când închizi cu responsabilitate fiecare cerc - experienţă din viaţa ta şi te deschizi cu bucurie începutului...vine un timp nou, proaspăt, care-ţi va oferi o infinitate de posibilităţi.

Vă doresc un an bun, plin de claritate şi linişte! 


La mulţi ani!

luni, 9 decembrie 2013

Când imposibilul devine posibil

Te-ai gândit vreodată câte posibilități ai? Cate lucruri ai putea să faci, dar le dai la o parte. Din teamă sau din indiferență. Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi sa fii orb, surd sau mut? Daca treci de gândurile din primele secunde și experiementezi (la nivel mental) aceasta ''lipsă'' pe care o poți avea...te vei simți blocat de frică, probabil. Sunt momente când trebuie să ni se amintească de faptul că avem o capacitate imensă de a crea, de a iubi, de a face lumea să funcționeze...Nu știu dacă oamenii care sunt surzi (căci despre un caz de genul ăsta vreau să vă împărtășesc) sunt mai puțini norocoși decât noi, ceilalți, care auzim. Sunetele sunt vibrație, deci nu-i obligatoriu să le auzim. Uităm prea des să căutăm potențialul infinit din noi. Uneori, a fi diferit poate să te motiveze sa fii unic, când imposibilul devine posibil.
Vă invit, marți, 10 decembrie 2013, la ora 17.00, la Institutul Cultural Român la un eveniment special, susținut de un interpret finalandez de muzică rap. Surd. Un interpret de muzică rap în limbajul semnelor. Detalii aici.

duminică, 1 decembrie 2013

Punct şi de la capăt? La mulţi ani, România!

În ultima vreme, nu am mai apucat să dau atenţia cuvenită blogului, prin articole noi, deşi mi-aş fi dorit să găsesc cele câteva clipe necesare pentru asta. Între timp, s-au întâmplat multe, iar, în ceea ce mă priveşte, în viaţa mea s-au schimbat multe: 
 Am plecat din colectivul excepţional de la Ministerul Culturii, care reuşeşte să gestioneze problemele multe şi diferite din acest domeniu, numeroasele instituţii cu specific divers şi bugetul alocat acestui sector, parcă în fiecare an mai mic, din păcate. Aici am cunoscut o echipă tânără şi performantă, în rândul căreia m-am simţit binevenit din prima zi, cu un management energic şi flexibil, adevăraţi profesionişti, dar şi prieteni adevăraţi, cărora le mulţumesc. Am plecat, dar mă bucur că, într-un fel, pot rămâne aproape. 
 Am fost în faţa unei alegeri – deloc una uşoară – pentru că, după mai bine de paisprezece ani de activitate în PNL, am renunţat la implicarea politică şi, odată cu aceasta, la mandatul de consilier local, pentru o provocare nouă, onorantă şi dificilă, în acelaşi timp. Din fericire, ştiu că, la Primăria Sectorului 6, cu sau fără participarea mea, între executiv şi consiliul local există o bună colaborare, toţi acţionând în spiritul interesului locuitorilor din sector. 
M-am despărţit de colegii mei liberali, cărora nu pot decât să le mulţumesc pentru că mi-au fost aproape şi mi-au acordat încrederea lor de-a lungul timpului. Nu mai suntem colegi, dar le rămân acelaşi prieten. 
 Acum sunt la ICR. Chiar în răstimpul scurt de când am început activitatea mea aici, am avut ocazia să-i cunosc pe mulţi dintre oamenii care lucrează Institutul Cultural Român, să cunosc parte din eforturile lor, de cele mai multe ori nepercepute în exterior, pentru ca acţiunile şi proiectele realizate să fie numeroase şi toate la un nivel înalt, să înţeleg câteva dintre obstacolele şi provocările care trebuie depăşite pentru realizarea misiunii acestei instituţii. Un exemplu de astfel de efort se desfăşoară chiar în aceste zile, când are loc un maraton de evenimente dedicate Zilei Naţionale, în marile oraşe ale lumii în care ICR are reprezentanţe. 
Mai multe despre aceste manifestări găsiţi aici. 
 Chiar dacă sunt de părere că rolul meu actual este în principal de slujitor din umbră al actului cultural – lăsând, aşa cum este just, luminile rampei pentru elita artei şi culturii româneşti – şi, prin urmare, vizibilitatea mea nu reprezintă o preocupare pentru mine la acest moment, cred că este important să avem deschis şi acest canal de comunicare, în primul rând pentru a putea primi feedback de la dumneavoastră, dar şi pentru a putea exista un schimb de informaţii despre activitatea noastră sau despre ce se întâmplă în domeniu în general.

La mulţi ani şi la multe reuşite vă urez tuturor, pentru această zi frumoasă de 1 Decembrie!