miercuri, 25 aprilie 2012

Cercetarea - o investiţie deşteaptă

Cu câteva zile în urmă, promiteam aici să propun în dezbatere câteva teme de interes pentru cetăţean, teme pe care să le dezbatem împreună şi să le impunem pe agenda publică, trecând cu vederea gâlceava politică, mai aprinsă acum, pe final de ciclu electoral.
Tema pe care v-o propun astăzi este priveşte o politică naţională. Ba chiar aş spune că este de interes naţional. Putem să o privim, însă, şi ca o temă de interes zonal pentru Bucureşti, care concentrează cele mai mari resurse umane şi logistice ale domeniului: CERCETAREA.

Din datele prezentate de Directoratul General pentru Politică Regională al Comisiei Europene reiese faptul că România cheltuie 0,5% din PIB pentru cercetare şi dezvoltare, aceasta repezentând cel mai mic procent înregistrat de către o ţară din Uniunea Europeană. Media UE este de 2% din PIB, în timp ce valoarea maximă înregistrată este de 3,9%. Asta în condiţiile în care PIB-ul pe cap de locuitor în cazul României reprezintă 45% din media UE.



Planul României este cel de a atinge un procent cheltuieli de 2% din PIB pentru cercetare şi dezvoltare până în 2020.


România se află pe ultimul loc şi în privinţa numărului de angajaţi în domeniile legate de ştiinţă şi tehnologie (12,6% din numărul total de angajaţi, faţă de media europeană de 18,8% şi de valoarea maximă înregistrată de 33,1%) şi a numărului de angajaţi în sectoarele de înaltă tehnologie (1,8% faţă de media europeană de 3,7%).


Faptul că România nu investeşte suficient în cercetare, domeniu prioritar pentru alte state, nu este o noutate. De exemplu, in 2008, Romania a cheltuit pentru cercetare şi inovare doar 0,49% din PIB. Guvernul şi-a propus însa să atingă, în 2020, un nivel al investiţiilor pentru cercetare de 2% din PIB, din care 1% să fie contribuţia sectorului privat.


În 2008, România a investit în cercetare doar un sfert din media europeană, iar contribuţia sectorului privat a reprezentat aproximativ 0,15% din PIB. Astfel, exporturile de tehnologie înaltă ale României se situează la un sfert din media UE.

Dacă în anul 2008 stăteam rău, de fapt stăteam cel mai bine, dacă luăm ca referinţă investiţia României în cercetare într-o comparaţie cronologică.
După anul 2008, în contextul crizei economice şi, mai ales, a problemelor de deficit bugetar, în loc să devină o prioritate, investiţiile în cercetare au avut şi mai mult de pierdut. Plafonarea investiţiilor în educaţie are drept cauză raţiuni care ţin de birocraţia finanţelor publice. Este uşor de demonstrat că, pentru România, ca ţară care îşi propune să reducă decalajele faţă de media UE printr-o creştere economică consolidată, şansa investiţiei în cercetare şi tehnologie este una dintre principalele opţiuni strategice.


Pentru încurajarea investiţiilor în cercetare, se pot găsi politici publice deştepte atât la nivel central, cât şi la nivel local. Văd asta ca o temă de interes şi pentru dezbaterea pe proiecte de dezvoltare locală în următoarea campanie, în contextul în care Bucureştiul este cel mai mare centru universitar din România, iar Sectorul 6 singur, întâmplător sau nu, găzduieşte cel mai mare campus universitar din ţară - care include singur un număr mai mare de studenţi decât al doilea oraş universitar din România.

3 comentarii:

ADRIAN spunea...

Larga tema si intr-adevar merita o preocupare mai serioasa ...
Dar trebuie facuta precizarea "cercetare stiintifica" pentru ca in Romania primul gand care apare cand se spune "cercetare" se indreapta catre "penala" :)) La aia sunt fonduri :)

Marius Caramelea spunea...

1. Sectorul 6 nu găzduieşte cel mai mare campus universitar din ţară, ci din sud-estul Europei cu aproximativ 20.000 de studenti.
2. Legat de cercetare propunerea mea este infintarea unor centre de inovare in licee, lucru pe care l-am vazut in cea mai mare tara din UE, Germania.

Liviu Jicman spunea...

Marius, propunerea ta poate fi una dintre directiile de actiune pentru ceea ce spuneam - sustinerea cercetarii si de catre administratia locala. Dupa parerea mea, ar trebui ca dezvoltarea unor astfel de centre in licee sa se faca in parteneriat cu mediul universitar. In felul asta, ar exista o coerenta si a activitatii, dar si a traseului copiilor respectivi. Liceele axate pe zona tehnica, precum Carol I, ca sa dau unj exemplu, in parteneriat cu Politehnica, Mircea Eliade, in parteneriat cu ANEFS (aici nu ma refer strict la partea de cercetare, ci la traseul viitorilor studenti) samd