luni, 23 ianuarie 2012

Autismul în politică

În ultimele zile, declaraţiile şi acţiunile guvernanţilor ne arată că sunt total decuplaţi de la pulsul societăţii, că nu înţeleg ce se întâmplă la protestele din Piaţa Universităţii şi din ţară, dar nici nu sunt dispuşi să plece urechea sau să încerce să priceapă. Câteva exemple:
Mesajul repetat al lui Emil Boc a fost că sunt vremuri grele, că nemulţumirile sunt fireşti pentru că populaţia a avut de suportat costul crizei, dar "suntem pe drumul cel bun" şi nu care cumva să-l ratăm, pentru că măsurile de austeritate sunt necesare. Ceea ce eu am văzut şi se pare că domnia sa nu, este că protestatarii cer altceva decât măriri de pensii şi salarii şi reclamă altceva decât strânsul curelei. Pancartele sau lozincile de tip "vrem 25% înapoi" au fost şi acestea, dar mai sporadice. Oamenii cer însă oprirea furtului, eliminarea corupţiei, pe de-o parte, pe de altă parte nişte conducători care să ii reprezinte, să îi respecte şi să nu-i batjocorească (vezi "Ghici, ghicitoarea mea?" apelativul "viermi" ş.a.m.d.). Ori toatea astea se pot găsi şi în vremuri mai grele, şi pe timp de criză. De fapt, asta este normalitatea care lipseşte în România, iar absenţa ei a scos lumea în stradă. Sigur, poate aceste reacţii de protest au răbufnit pe fondul crizei economice şi a vieţii grele, însă şi aşa primul lucru care trebuie făcut este să vedem care sunt nemulţumirile strigate în stradă, nu să-i dăm înainte cu castravetele reformei.
Al doilea exemplu: În timp ce strada cere peste tot demisia guvernului şi după ce PDL răspunde cu "soluţia dialogului", aceiaşi lideri PDL găsesc de cuviinţă să intre într-o dispută politicianistă cu cei din PSD, acuzându-i că vor să blocheze fondurile europene. Trec peste faptul că interpretarea a fost forţată. Dar indiferent de situaţie, oare nu-şi dau seama aceşti politicieni că nu sunt deloc în situaţia de a înfiera cu mânie adversarii politici? Că nu mai sunt în măsură să folosească verbe precum "cerem", "solicităm"??? Dacă nemulţumirea populaţiei ar fi, aşa cum susţin ei, îndreptată în mod egal către întreaga clasă politică, oare nu-şi dau seama că tocmai de aceste dispute sterile duse doar în plan demagocic s-au săturat oamenii? Ne spun cei de la PDL că situaţia din România "nu se compară cu cea din Ungaria", pentru că noi ne înţelegem bine cu FMI-ul, deci nu s-ar justifica sancţiuni la adresa ţării noastre în forurile europene. Nu mai este democraţia şi statul de drept o valoare fundamentală atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru România?!? Oare mai avem democraţie în România azi? Eu spun că nu, pentru că:
- nu mai avem separaţia puterilor în stat. Amânarea verdictului Curţii Constituţionale asupra constituţionalităţii comasării alegerilor a fost o nouă dovadă, dacă mai era nevoie, că acest organism este politizat şi controlat de puterea politică de la acest moment. Nu au vrut nici să respingă plângerea opoziţiei în momentul de maximă revoltă a protestatarilor, dar nici să o aprobe, ca, după ce se liniştesc spiritele, să facă ce ştiu ei, cu un vot de 5 la 4.
- nu mai avem alegeri libere, pentru că nu putem vorbi despre o alegere în cunoştiinţă de cauză a cetăţeanului chemat să voteze în aceeaşi zi pentru primar, preşedinte de consiliu judeţean/primar general, consiliu local, consiliu judeţean sau general, camera Deputaţilor şi Senat. Asta ca să nu mai vorbim de furturile programate.
Fără să fie astea toate argumentele, cred că sunt două cauze suficiente ca să concluzionăm că nu prea mai avem democraţie. Economia poate merge azi mai bine, mâine mai prost, poţi avea guvernări mai eficiente sau mai slabe, dar fără democraţie întoarcerea noastră spre trecut sau drumul spre un viitor întunecat sunt certitudini.

Autismul total al guvernanţilor îşi va da măsura astăzi în Parlament. Probabil că vor face ca la întâlnirea cu opoziţia de săptămâna trecută în care, în loc să fie puterea cea care vine cu propuneri, s-au limitat la a invoca "dialogul" golit de fapte, deşi e limpede că au ratat şansa la dialog când o aveau, iar acum e prea târziu.

Nu cred că nemulţumirea publică este în egală măsură faţă de întreaga clasă politică, asta pare mai mult o scuză pentru a nu ţine cont ce cererile protestatarilor. Asta nu înseamnă însă că partidele din opoziţie, inclusiv PNL, nu trebuie să facă, la rândul lor, un efort de adaptare la aşteptările oamenilor.
Tocmai pentru că nu suntem toţi la fel, tocmai pentru că nu suntem surzi la nemulţumirea cetăţenilor, pe lângă lupta cu puterea va trebui să adoptăm şi în interior soluţii care să ne apropie de modelul politic dorit. Să dezbatem opţiuni de reformare a clasei politice, să deschidem partidul spre cetăţeni şi să coborîm decizia politică la nivelul alegătorului în mod real.

Un comentariu:

STEFANA ZELETIN spunea...

Ai mare dreptate in ceea ce priveste comportamentul guvernantilor nostri.Ma bucur ca n-au mai venit in fata cu un preot care sa-i calmeze pe demonstranti.La noi s-a mers mult pe prosteala.de fapt se mai merge.Sincer am momente cand cred ca monarhia constitutionala este cea mai buna solutie pentru Romania.Nu sunt monarhista,sunt membra PNL.