luni, 30 ianuarie 2012

Despre Bucureşti, în anul Caragiale

Cum astăzi aniversăm 160 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale, iar anul acesta chiar suntem în anul Caragiale (chiar într-un an electoral - paradoxal, nu-i asa?), vă propun o scriere despre Bucureşti (în lectura lui Andrei Pleşu, din păcate e doar o scurtă secvenţă), lăsându-vă dumneavoastră ocazia comentariilor:

vineri, 27 ianuarie 2012

În Bucureşti a nins!

Breaking News: În Bucureşti a nins!
Şi mai incredibil: în România ninge!!!

Am evitat să umblu prea mult astăzi, m-am limitat la strictul necesar, aşa că nu am văzut care e ssituaaţiaa în tot oraşul. Mai mult chiar, am urmat şi sfatul autorităţilor şi am lăsat maşina acasă.

Ce am constatat în scurtul meu drum:
Mai întâi m-am urcat în 178. Autobuzul stătea practic pe loc în blocajul de pe Bulevardul Virtuţii. Precizez că nu era vorba de "un trafic îngreunat, în condiţii de iarnă". Se stătea pur şi simplu.În 20 de minute am avansat 10 metri. Şoferul n-a vrut să deschidă uşile celor cae doreau să coboare, realizând că aşteaptă degeaba, a explicat ca e interzis şi că e filmat. A refuzat asta în blocajul de la semafor. A deschis pănă la urmă uşile exact în mijlocul intersecţiei, când nervozitatea pasagerilor a atins un punct maximal. A coborăt toata lumea.

Încercarea numărul 2: Tramvaiul 41. Ne-am urcat în tramvai, dar nici acesta nu putea trece de intersecţia dirijată de... cine credeţi (ghici, ghicitoarea mea?). Aşteptînd să depăşim intersecţia am vazut o echipă numeroasă - mai mult de 10 - angajaţi ADP Sector 6 care dădeau zăpada din... Parcul Crângaşi. Desigur, m-am gândit eu, nici parcul n-ar trebui abandonat. Poate că totuşi în momentul respectiv priorităţile erau altele...
În fine, a pornit tramvaiul, a mers ok, am coborît în staţie. La sfârşitul refugiului, acolo unde se cobora pe trecerea de pitenoi, respectiv în faşa maşinilor, era un patinoar perfect. Doar faptul că era în pantă putea concura în dificultate cu luciul perfect al gheţei. Ca să nu credeşi că exagerez, vă spun că în punctul respectiv se formase o aglomeraţie mai mare decât în tramvai, pentru că oamenii nu se încumetau să se lanseze în această aventură M-am gîndit atunci că poate era bine să existe câte un responsabil ADP (poate dintre cei din parc) la fiecare staţie de tramvai.

Mâine vine înţeleg îngheţul. Ne vedem când iese ghiocelul!

joi, 26 ianuarie 2012

Emil Hossu a murit

A murit Emil Hossu. Foarte devreme, foarte neaşteptat, foarte nedrept şi foarte trist.



E o veste tristă, nu o "ştire", dar e singura relevantă din seara asta, singura care contează, singura pe care o vom resimţi şi mai târziu.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Guvernul României - neconstituţional

Legea comasării alegerilor - declarată neconstituţională de Curtea Constituţională nu este un simplu act normativ care a fost adoptat de Parlament. Este un act care a fost adoptat printr-o procedură extraordinară, asupra căruia Guvernul României şi-a asumat răspunderea. Cu alte cuvinte, şi-a depus mandatul în cazul respingerii legii. Neconstituţionalitatea legii este un argument chiar mai grav decât adoptarea unei moţiuni de către Parlament pentru plecarea guvernului.

Nu mai e doar încălcarea Constituţiei, e deja inconştienţă

Gestul de ieri al lui Traian Băsescu, şi odată cu el, al întregii coaliţii de guvernare, privind modalitatea de numire a lui Cristian Diaconescu este incredibil şi trebuie să recunosc, îmi depăşeşte cele mai pesimiste aşteptări.
În plină perioadă de proteste în care una din acuzele principale aduse puterii în general şi lui Traian Băsescu în special este nerespectarea regulilor democratice şi încălcarea Constituţiei, aceştia se decid să mai siluiască o dată legea fundamentală în văzul tuturor.
Articolul 85, alineatul 3 din Constituţia României spune:
"Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele României va putea exercita atributia prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea primului-ministru. "
Ca bătaia de joc la adresa literei, dar mai ales a spirritului Constituţiei să fie maximă, în cazul de faţă nu este vorba de înlocuirea unui membru PDL cu un membru oarecare al UNPR (care, vorba aceea, poate schimba oricând partidul la nevoie), ci chiar de schimbarea unui membru PDL cu preşedintele altui partid.


Cred că nu mai e vorba doar de nepăsare faţă de respectarea legii, e deja inconştienţă, în actualul context. Traian Băsescu pare că insistă să se pună în situaţia de a pleca de la conducerea ţării alergat de mulţime, când nu va mai putea avea pretenţia de a se rămâne în cadrul normalităţii legale, odată ce el însuşi n-a ţinut cont de lege mai deloc.

marți, 24 ianuarie 2012

Un pas firesc şi salutar!

Felicit colegii liberali din Parlament care au decis să-şi depună demisia dintr-un legislativ, care oricum nu mai legifera demult, şi astfel să poată veni mai repede în faţa votului cetăţeanului.
Retragerea PNL din Parlament, dacă această hotărîre va fi confirmată, este un semnal puternic într-o situaţie de criză politică puternică, un prim răspuns pe măsura nemulţumirilor protestatarilor văzuţi sau tăcuţi.
Direcţia propusă explicit de Crin Antonescu pentru ca PNL să se distanţeze de Parlamentul actual care nu mai reprezintă voinţa alegătorilor este salutară, este drumul corect de urmat. Salut reacţia promptă a lui Ludovic Orban care şi-a anunţat şi chiar scris demisia, salut gestul altor liberali care au procedat la fel, printre care (conform relatărilor din presă) Teodor Atanasiu, Mircea Diaconu, Horia CristianAdriana Săftoiu, Ciprian Dobre.
Nu cred că nepăsarea guvernanţilor ar trebui să ne facă şi pe noi săaşteptăm surzi alegerile la termen.
Timpul argumentelor de tip tactic (lupta parlamentară, menţinerea statutului de partid parlamentar etc.) a trecut.
Este nevoie de măsuri radicale pentru a depăşi o situaţie gravă şi, cum spuneam în postarea precedentă, trebuie să căutăm soluţii care să ne apropie de modelul politic dorit de cetăţeni.

P.S. Îmi poate explica cineva ce înseamnă grevă parlamentară şi la ce foloseşte asta?

luni, 23 ianuarie 2012

...doar viermi, nu şi mahala ineptă

... de fapt, e capul unui Moţoc mai mititel, oferit chiar de cel care ne aşteptam să fie sacrificat: Emil Boc.
Aşadar, preşedintele PDL nu-şi mai asumă eticheta de "mahala ineptă" pentru protestatari; îi consideră doar "viermi", după spusele unui membru al partidului pe care îl conduce.

Autismul în politică

În ultimele zile, declaraţiile şi acţiunile guvernanţilor ne arată că sunt total decuplaţi de la pulsul societăţii, că nu înţeleg ce se întâmplă la protestele din Piaţa Universităţii şi din ţară, dar nici nu sunt dispuşi să plece urechea sau să încerce să priceapă. Câteva exemple:
Mesajul repetat al lui Emil Boc a fost că sunt vremuri grele, că nemulţumirile sunt fireşti pentru că populaţia a avut de suportat costul crizei, dar "suntem pe drumul cel bun" şi nu care cumva să-l ratăm, pentru că măsurile de austeritate sunt necesare. Ceea ce eu am văzut şi se pare că domnia sa nu, este că protestatarii cer altceva decât măriri de pensii şi salarii şi reclamă altceva decât strânsul curelei. Pancartele sau lozincile de tip "vrem 25% înapoi" au fost şi acestea, dar mai sporadice. Oamenii cer însă oprirea furtului, eliminarea corupţiei, pe de-o parte, pe de altă parte nişte conducători care să ii reprezinte, să îi respecte şi să nu-i batjocorească (vezi "Ghici, ghicitoarea mea?" apelativul "viermi" ş.a.m.d.). Ori toatea astea se pot găsi şi în vremuri mai grele, şi pe timp de criză. De fapt, asta este normalitatea care lipseşte în România, iar absenţa ei a scos lumea în stradă. Sigur, poate aceste reacţii de protest au răbufnit pe fondul crizei economice şi a vieţii grele, însă şi aşa primul lucru care trebuie făcut este să vedem care sunt nemulţumirile strigate în stradă, nu să-i dăm înainte cu castravetele reformei.
Al doilea exemplu: În timp ce strada cere peste tot demisia guvernului şi după ce PDL răspunde cu "soluţia dialogului", aceiaşi lideri PDL găsesc de cuviinţă să intre într-o dispută politicianistă cu cei din PSD, acuzându-i că vor să blocheze fondurile europene. Trec peste faptul că interpretarea a fost forţată. Dar indiferent de situaţie, oare nu-şi dau seama aceşti politicieni că nu sunt deloc în situaţia de a înfiera cu mânie adversarii politici? Că nu mai sunt în măsură să folosească verbe precum "cerem", "solicităm"??? Dacă nemulţumirea populaţiei ar fi, aşa cum susţin ei, îndreptată în mod egal către întreaga clasă politică, oare nu-şi dau seama că tocmai de aceste dispute sterile duse doar în plan demagocic s-au săturat oamenii? Ne spun cei de la PDL că situaţia din România "nu se compară cu cea din Ungaria", pentru că noi ne înţelegem bine cu FMI-ul, deci nu s-ar justifica sancţiuni la adresa ţării noastre în forurile europene. Nu mai este democraţia şi statul de drept o valoare fundamentală atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru România?!? Oare mai avem democraţie în România azi? Eu spun că nu, pentru că:
- nu mai avem separaţia puterilor în stat. Amânarea verdictului Curţii Constituţionale asupra constituţionalităţii comasării alegerilor a fost o nouă dovadă, dacă mai era nevoie, că acest organism este politizat şi controlat de puterea politică de la acest moment. Nu au vrut nici să respingă plângerea opoziţiei în momentul de maximă revoltă a protestatarilor, dar nici să o aprobe, ca, după ce se liniştesc spiritele, să facă ce ştiu ei, cu un vot de 5 la 4.
- nu mai avem alegeri libere, pentru că nu putem vorbi despre o alegere în cunoştiinţă de cauză a cetăţeanului chemat să voteze în aceeaşi zi pentru primar, preşedinte de consiliu judeţean/primar general, consiliu local, consiliu judeţean sau general, camera Deputaţilor şi Senat. Asta ca să nu mai vorbim de furturile programate.
Fără să fie astea toate argumentele, cred că sunt două cauze suficiente ca să concluzionăm că nu prea mai avem democraţie. Economia poate merge azi mai bine, mâine mai prost, poţi avea guvernări mai eficiente sau mai slabe, dar fără democraţie întoarcerea noastră spre trecut sau drumul spre un viitor întunecat sunt certitudini.

Autismul total al guvernanţilor îşi va da măsura astăzi în Parlament. Probabil că vor face ca la întâlnirea cu opoziţia de săptămâna trecută în care, în loc să fie puterea cea care vine cu propuneri, s-au limitat la a invoca "dialogul" golit de fapte, deşi e limpede că au ratat şansa la dialog când o aveau, iar acum e prea târziu.

Nu cred că nemulţumirea publică este în egală măsură faţă de întreaga clasă politică, asta pare mai mult o scuză pentru a nu ţine cont ce cererile protestatarilor. Asta nu înseamnă însă că partidele din opoziţie, inclusiv PNL, nu trebuie să facă, la rândul lor, un efort de adaptare la aşteptările oamenilor.
Tocmai pentru că nu suntem toţi la fel, tocmai pentru că nu suntem surzi la nemulţumirea cetăţenilor, pe lângă lupta cu puterea va trebui să adoptăm şi în interior soluţii care să ne apropie de modelul politic dorit. Să dezbatem opţiuni de reformare a clasei politice, să deschidem partidul spre cetăţeni şi să coborîm decizia politică la nivelul alegătorului în mod real.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Poate că acum se poate ce nu s-a putut cu 22 de ani în urmă

Acum 22 de ani nu s-a putut. Pentru că era "prea devreme", pentru că cei aflaţi la pârghiile puterii erau chiar cei vizaţi, pentru că alternativa era încă slab organizată, pentru că... motive (scuze, din punctul meu de vedere) au fost multe.
Acum protestele au pornit din alte cauze, de la nemulţumirea faţă de guvernarea actuală şi mai ales de la revolta faţă de atitudinea puterii. Dar dacă tot discutăm mult în aceste zile despre viciul întregii clase politice, oare acest viciu nu a pornit de la începuturi, după 1990, de la fundamente?
Şi atunci, n-ar fi timpul, măcar acum, să pornim de la o bază sănătoasă?
N-ar fi timpul să aplicăm, măcar acum, punctul 8 de la Timişoara?

joi, 19 ianuarie 2012

A şaptea zi de proteste

A şaptea zi de proteste în Piaţa Universităţii, dar şi în alte oraşe din ţară şi chiar ale românilor din unele capitale europene. În Piaţă încep să se articuleze revendicări şi idei programatice - un semn bun.
Astăzi PNL se solidarizează şi simbolic cu manifestanţii, printr-un miting organizat la Arcul de Triumf, cu începere de la ora 15.00, unde sperăm să fim împreună cu cât mai mulţi dintre bucureşteni.
Vă aşteptăm!

luni, 16 ianuarie 2012

La Cluj, fara comentarii

Impresionant:



;





Aşa cum anunţa Hausvater înaintea premierei, spectacolul său de operă trebuie să influenţeze adânc spectatorul, astfel că premiera spectacolului "Nabucco 12" s-a încheiat în genul premierei de acum 170 de ani, de la "Scala" din Milano, cu îndemnuri la revoluţie, precizează Mediafax.
Spectatorii au vibrat în special la celebrul cor al robilor "Va, pensiero, sull'ali dorate".
La finalul spectacolului, melodia corală a fost interpretată din nou, iar actorii prezenţi şi ei în spectacol au aruncat în sală hârtii cu textul cântecului în limba română, intitulat "Dor de casă", spectatorii fiind invitaţi să cânte alături de solişti şi de interpreţii din cor.
În timpul cântecului interpretat şi de public, în sală a fost fluturat şi drapelul naţional, regizorul afirmând, de altfel, înainte de premieră, că îşi doreşte să trezească în spectatori un spirit revoluţionar, necesar în România. Hausvater spunea că, la premiera mondială a operei "Nabucodonosor" (Nabucco) de la Milano, din secolul XIX, spectacolul a impulsionat o revoltă a studenţilor.
Tot la sfârşitul reprezentaţiei, artiştii au purtat steaguri tricolore şi au sărit dintr-o lojă în alta. În plus, unii dintre artişti au îmbrăcat uniforme SMURD.  (sursa:adevarul.ro)

duminică, 15 ianuarie 2012

A fost aniversarea eminesciană, să mai ascultăm măcar o dată

Elite implicate

Ce văd în aceste zile este o ţară în derivă, într-un moment total nepotrivit la nivel internaţional.



Mă refer aici la tabloul general din România, nu doar la protestele din Bucureşti şi din alte oraşe.
Avem o ţară condusă de o putere care demonstrează dispreţ total faţă de democraţie şi incompetenţă în politici publice, aflată în ultimul grad de descompunere. Un proiect lucrat de specialiştii desemnaţi de Traian Băsescu este schimbat pe ultima sută cu o lege a nimănui şi neasumată de nimeni... dar asumată oficial de guvernul Boc cel mut. Nici premierul, nici ministrul de profil, nici vreun secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, nici parlamentarii puterii din comisia de sănătate, nici consilierii prezidenţiali de specialitate nu au fost capabili să susţină sau să explice legea în dezbaterea publică, aşa că rolul a fost preluat, în stilul bădărănesc caracteristic, de Preşedinte. Care a înţeles, ca şi cu alte ocazii, principiul dezbaterii precum cel descris de o sintagma celebră „Ciocu mic, că acuma suntem noi la putere!”


Ce a urmat mai departe, ştim. O reacţie omenească de nemulţumire a oamenilor săturaţi de mitocănii.


Şi o reacţie incoerentă a guvernanţilor care ne anunţă că... era vorba de un proiect perfectibil lansat în dezbatere publică şi, ca atare, tocmai ca să ţină cont de amendamentele partenerilor de dialog au decis ... să-l retragă din dezbatere.
Din păcate, protestele de bun-simţ ale oamenilor au survenit pe fondul prăbuşirii de încredere în clasa politică, aşa că a lipsit o voce coerentă care să dea glas nemulţumirilor de tot felul adunate de oameni. Şi aşa am ajuns ca protestele din Bucureşti să degenereze în cea de-a doua seară în confruntări absurde cu jandarmii, şi ei probabil la fel de nemulţumiţi ca şi protestatarii de viaţa de zi cu zi.

Violenţele sunt ultimul lucru de care avem nevoie în aceste momente, şi aşa foarte tensionate. Avem nevoie, în schimb, de viziune, de competenţă şi de colaborare, acum, în ceasul al doisprezecelea.
Cu piciorul aflat pe marginea prăpastiei reprezentată de criza economică mondială, România are astăzi, mai mult şi mai urgent decât oricând, nevoie de elitele sale autentice.


Vârfurile, liderii adevăraţi ai societăţii româneşti trebuie să fie prezenţi, să se implice, să-şi asume răspunderi şi, în primul rând, să ofere soluţii.


Profesioniştii de valoare din toate domeniile, personalităţile cu credibilitate din societatea civilă, din artă, din cultură, trebuie să facă un pas în faţă şi să arate calea dreaptă, să fie călăuze.


Nu cred că o comparaţie cu 1989 îşi are locul aici, dar dacă facem totuşi o paralelă între solidarizarea de atunci cu Laslo Tokes şi cea de acum cu Raed Arafat, sper să învăţăm din greşelile trecutului. Sper ca o schimbare, dacă are loc, să nu însemne doar înlocuirea primului eşalon cu eşalonul doi de oameni compromişi în ciorba actuală, ci apariţia unor lideri credibili, valoroşi şi nepătaţi.

joi, 12 ianuarie 2012

Tinerii liberali europeni reacţionează împotriva abuzurilor anti-democratice din Ungaria

Tinerii liberali europeni - prin LYMEC, organizaţia care reuneşte tineretul liberal din ţările europene - ia poziţie faţă de direcţia ameninţătoare pentru democraţie în care evoluează lucrurile în Ungaria.
Tinerii liberali cer chiar suspendarea dreptului de vot al Ungariei în Consiliul European, pentru abuzurilor faţă de liberatatea presei şi faţă de independenţa sistemului judiciar care se petrec în ţara vecină - vezi aici linkul.
Preşedintele LYMEC lansează un apel şi spre colegii din organizaţia de tineret a PPE să se distanţeze de politica lui Viktor Orban.

marți, 10 ianuarie 2012

Despre sănătate, mai la rece

Despre modificările pe care puterea (căci Traian Băsescu este purtătorul de mesaj, nu executivul, cum ar fi normal) vrea să le aducă în sistemul sanitar, prin legea lansată în dezbatere publică, sau despre aşa-numita reformă din sănătate voi încerca să vorbesc dintr-o altă perspectivă decât aceea pe care o văd reflectată în media.
Cred că este regretabil că putere şi opoziţie, dar, mai nou, şi reprezentanţii societăţii civile, ai presei sau profesionişti din diverse domenii neafiliaţi politic, nu mai au capacitatea de a analiza un subiect cu avantaje şi dezvantaje, cu plusuri şi minusuri, cu amendamente pertinente şi observaţii profesioniste. Totul este o poziţionare surdă în cele două tabere: tabară susţinătorilor celui care "dictează", de la televizor, dacă e nevoie, şi tabăra opozanţilor lui.
Se vede uşor cum reprezentanţii coaliţiei de guvernare nu-şi asumă proiectele iniţiate de guvern, decât în calitate de oi care votează în Parlament sub ameninţarea toiagului ciobanului, pentru că nici ei nu mai cred în acestea. Altfel de ce nu vedem ministru, secretari de stat, parlamentarii puterii din comisia de sănătate ieşind să dezbată şi să susţină acest proiect, această minunată iniţiativă, ci ajunge să intervină prin telefon la emisiuni Traian Băsescu (cetăţeanul?, Preşedintele?).
La fel mi se pare că şi opozanţii lui Traian Băsescu găsesc soluţia cea mai facilă, de a critica tot ce emană din zona puterii. Aşa că nu doresc să intru în acest tip de dezbatere, azi rezumată la pro şi contra Raed Arafat, nici spunând că ceea ce propune Traian Băsescu este reformă (ca să re-formezi ceva trebuie să ştii la ce formă vrei să ajungi) nici căzând în latura patetică (am văzut că circulă pe facebook de exemplu o "cauză" intitulată: "salvaţi-l pe Raed", ca şi cum asta ar fi problema noastră). Ca să fac aici o paranteză, îmi amintesc, din perioada în care am lucrat la Ministerul Sănătăţii, discuţiile, zvonistica şi emoţia care era în jurul SMURD în anii 2005-2006, când teama era că Arafat vrea sa distrugă serviciul de ambulanţă ca să pună în loc SMURD-ul...
Fac totuşi precizare importantă de principiu: nu mă voi teme niciodată că un sistem administrat privat sau care se supune regulilor pieţei ar putea da randament mai slab decât unul public, cu singura condiţie ca reglementările sale să fie clare, transparente şi accesibile tuturor actorilor.

Personal cred însă că viciile de fond ale reformei din sănătate pornite de actuala putere stau altundeva decât acolo unde se concentrează toată energia atenţiei publice în aceste zile. Această reformă a fost începută de-a-ndoaselea şi fără o viziune coerentă referitor la punctul în care vrem să ajungem, la destinaţia finală, la obiective.
Să exemplificăm:
- se lansează coplata, înainte de introducerea pachetelor de servicii şi de intrarea acestora in vigoare
- se "dau" ordonanţe peste ordonanţe de urgenţă, care mai de care mai neaplicabile, pentru a lua bani de la firmele de medicamente prin claw-back aplicat medicamentelor compensate, înainte de a stabili cum se va face finanţarea sistemului şi implicit, de unde, câţi şi în ce mod se vor aloca banii pentru compensate
- se discută despre asigurări private, despre desfiinţarea sau privatizarea caselor judeţene ş.a.m.d. fără să se stabilească ce vor trebui să ofere asiguratorii privaţi
etc. etc. etc.
Primul pas, esenţial, dar rămas încă în ceaţă, era stabilirea pachetului de bază de servicii, ce cuprinde acesta, ce are dreptul să primească fiecare asigurat indiferent de casa de asigurare, suma cotizată, dacă are sau nu asigurare complementară ş.a. Doar după asta, după ce această reglementare era deja aplicabilă şi aplicată, puteam vorbi de reforma finanţării -  că e vorba de finanţarea serviciilor, a medicamentelor etc..

Din păcate, am pus iar carul înaintea boilor, iar boii ne împing şi ei unde s-or pricepe...

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Johnny şi Ion

O secvenţă cu doi dintre artiştii sărbătoriţi ai zilei, din păcate unul dintre ei ne-a părăsit anul trecut: Ion Caramitru şi Johnny Răducanu:




Pentru Ioana, Oana, Ion, Ionel:


La mulţi ani!