vineri, 25 noiembrie 2011

Sănătatea se bazează pe mediul privat

Două informaţii de actualitate ne arată că, în sănătate, statul a ajuns la concluzia că singura salvare este mediul privat.
Pe de-o parte, pentru finanţarea medicamentelor compensate, guvernul apelează la sistemul claw-back. Că legea promovată prin ordonanţă de urgenţă propune o proporţie de finanţare dezechilibrată şi discriminatorie pentru jucătorii de pe piaţă şi nerealistă pentru a fi aplicată de sistem, este o altă discuţie pe care poate o vom detalia cu altă ocazie. Cert este că, ajungând la fundul sacului, guvernanţii apelează în ultimă instanţă la banii privaţilor pentru a finanţa angajamentele statului faţă de cetăţeni. Este şi ultima soluţie înainte ca sistemul de stat să-şi recunoască eşecul.
A doua informaţie este legată de gestiunea banilor din asigurările medicale. Într-un moment de criză economică în care încasările sunt desigur scăzute, se decide transferul gestiunii banilor din asigurări medicale de la CNAS, instituţie publică către firmele de asigurări private. Vezi aici un articol pe această temă: Privaţii, chemaţi să scoată din comă sănătatea. 
De ce se face acum acest pas, binevenit de altfel? Oare dintr-o dorinţă de reformă şi încurajare a mediului de afaceri? Puţin probabil, această măsură putea fi luată în vremuri în care bugetul de asigurări era mai generos în încasări dacă ne gândim la binele investitorilor privaţi. Suntem mult mai aproape de adevăr dacă spunem că statul nu mai e capabil, în moment de criză, să gestioneze situaţia şi preferă să o transfere către mediul privat, întotdeauna mult mai responsabil în gestiunea banilor.

Exemplu din sănătate este grăitor pentru problemele din economie. Criza economică a afectat mai întâi mediul privat care, mai bine sau mai rău, mai şifonat sau mai întărit, a făcut ajustările necesare pe cale naturală, apoi a mers înainte. Acum, la al doilea val al crizei, ne confruntăm cu problema datoriilor statelor. Doar că, spre deosebire de privaţi, statele nu au capacitatea de a se restructura şi, mai ales, guvernele nu au capacitatea de a-şi limita conexiunea la furtunul banului public. Astfel că asistăm la rostogoliri peste rostogoliri a datoriilor suverane, la încercări de a găsi tot felul de artificii finanţiste, la discuţii prelungite şi la lipsă de soluţii imediate, cazul Greciei, al Italiei sau al Spaniei fiind relevante, ca să ne referim la exemple mai depărtate de noi. Mă tem că valul doi al crizei va fi mai dificil şi mult mai de durată pentru că trebuie gestionat de stat, iar acesta va gestiona criza aşa cum face cu tot ce îi cade în mână: prost.

Niciun comentariu: