luni, 21 februarie 2011

Colegilor mei din TNL Sector 6

Acest articol este adresat în primul rând colegilor mei din TNL Sector 6 şi va fi probabil mai puţin interesant pentru ceilalţi cititori ai blogului, totuşi cred că momentul este unul important pentru a comunica şi aici despre perspectivele TNL 6.

Din păcate, la întrunirea noastră de sâmbătă am înregistrat cu toţii un eşec. Chiar dacă nu este un insucces fatal, amânarea alegerilor din lipsă de cvorum înseamnă totuşi un insucces, nu putem să punem la îndoială asta. Iar pentru asta avem de suferit noi toţi, ca organizaţie, dar şi fiecare în parte dintre cei implicaţi, fie că este vorba de cei care doreau să candideze pentru o anumită funcţie şi care s-au pregătit inutil, fie că este vorba de cei implicaţi în organizarea şi mobilizarea care au fost insuficiente, fie mai că este vorba mai ales de colegii noştri care au răspuns cu interes invitaţiei fără să fie implicaţi într-o funcţie de responsabilitate şi care au venit degeaba.

În articolul meu anterior remarcam entuziasmul şi determinarea noii generaţii de tineri liberali din sectorul 6. Aceeaşi părere o am şi acum, după ziua de ieri, însă ceea ce cred că trebuie să învăţăm cu toţii din experienţa acestei zile este că în general, dar mai cu seamă în politică, doar entuziasmul nu te poate aduce la obiectivul dorit. Este nevoie în primul rând de organizare, apoi de tenacitate, de consecvenţă, chiar şi în privinţa detaliilor, de perseverenţă de la primul până la ultimul moment. Nu există obiective uşor de atins în politică, fie că vorbim de alegeri în cadrul organizaţiei de tineret, mai târziu responsabilităţi la nivelul partidului, demnităţi publice sau chiar guvernarea ţării. Toate vin (sau ar trebui să vină într-o societate stabilizată şi cu repere) doar atunci când eşti pregătit, iar aceasta stare nu este una absolută, pe care ţi-o asigură experienţa sau pregătirea, ci este este una relativă: pentru a o atinge trebuie să veghezi întotdeauna la toate detaliile.
În privinţa problemelor cu care ne-am confruntat, soluţia e simplă, dar este una singură: este nevoie de o analiză realistă a situaţiei ca să vedem ce nu funcţionează. Atât pe formă – unde nu ne-am organizat bine – , cât şi pe fond – să conştientizăm de ce am pierdut interesul şi susţinerea unui număr atât de mare dintre colegii noştri. Pentru mine cel puţin este evident că avem o problemă la acest capitol.

În final, aş vrea să mulţumesc tuturor tinerilor liberali care au participat sâmbătă la reuniunea noastră şi să-i asigur că, dacă vor fi în continuare alături de TNL 6, organizaţia noastră va deveni mai puternică, va fi credibilă şi îşi va putea impune punctele de vedere mai devreme sau mai târziu.
Iar colegilor noştri care erau pregătiţi să-şi asume în fata celorlalţi responsabilitatea de a-i reprezenta, vreau să le urez curaj şi consecvenţă şi perseverenţă! Cu aceste ingrediente sigur vor reuşi.

3 comentarii:

Deceneu spunea...

Este fenomenul de dezamagire pe care l-am descris de mai multe ori, care a dus la depopularea partidelor dupa '90, cauzat de lipsa de receptivitate a conducerii la opinile membrilor.
Daca liderii nu implica membrii la discutarea si adoptarea decizilor, oamenii se simt in plus si nu-si mai pierd timpul.

Liviu Jicman spunea...

Multumesc pentru link. Foarte potrivit si instructiv.

Alex spunea...

Felicitari Liviu! Foarte buna postarea ta.