sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Un deceniu fără Horia Rusu

Se împlineşte astăzi un deceniu de când clasa politică românească a pierdut un reprezentant remarcabil. Liberalii au pierdut un lider cu excepională viziune şi maximă credibilitate: Horia Rusu.
În memoria lui, Fundaţia "Horia Rusu" publică o seride de discursuri sub titlul sugestiv "Drumul spre libertate". Le puteţi
citi în varianta integrală aici.

Din păcate, cel puţin noi, liberalii, nu ne rămâne decât să ne întrebăm care ar fi fost calea PNL dacă Horia Rusu nu ar fi plecat dintre noi. La 29 ianuarie 2001, cu doar 5 zile înaintea Congresului Partidului Naţional Liberal, unde îşi depusese candidatura pentru funcţia de preşedinte, alături de Valeriu Stoica şi Crin Antonescu, a murit într-un un accident de maşină, lăsând politica românească mai săracă.
Pentru a vă provoca interesul pentru discursurile lui Horia Rusu, care merită cunoscute integral, vă propun câteva exemple:

"În 21 decembrie, copiii Bucureştiului decupează tricolorul. Sângele a ţâşnit din trupul lor fraged.
În 22 decembrie, intră în scenă părinţii, călcând pe trupurile însângerate ale copiilor. Urmează scenariul părinţilor: emanaţie, TVRL, FSN provizoriu, terorişti, violenţă, proces, partide istorice şi neistorice, mitinguri, violenţă, nu ne vindem ţara, o părăsim, înscenări, CPUN, compromisuri, alte procese, Târgu-Mureş, FSN definitiv, campanie electorală, TVR, violenţă, alegeri, preşedinte, parlament, guvern, înscenări, preşedintele cheamă minerii, ei vin, violenţă, SRI, DIA, DIE, emigraţie, mâncăm lebede, exacerbare, naţionalism, pseudo reformă, liberalizare preţuri, PSM.
A început acum un an, în Timişoara, ca o revoltă a conştiinţei. Şi a însemnat înlocuirea unei minciuni cu o altă minciună. Copiii Timişoarei au rămas doar cu tristeţea." (Horia Rusu, decembrie 1990)

"Provin din PL 93, un partid mic cu ambiţii mari şi am ajuns în PNL, un partid mare cu ambiţii mici. Uneori, chiar am impresia că partidul nostru are un caracter preponderant feminin. Căci, pe de o parte, în relaţiile cu partenerii e sfios, ezitant, indecis, inconstant, chiar casnic, iar, pe de altă parte, e măcinat în interior de intrigi, bârfe, răzbunări pasionale. Cred că a sosit momentul ca PNL să devină bărbat..." (Bucureşti, apilie, 1999)
"Din ianuarie 1990, de când sunt membru al Partidului Naţional Liberal, am afirmat cu consecvenţa ceea ce afirm şi astăzi: România are nevoie de un puternic partid liberal de dreapta, opus tuturor grupărilor de stânga, care să duca o politică fermă, nedispusă la compromis, o politică pragmatică, adaptată realităţilor României de astăzi şi contextului globalizării."

"Constatarea tuturor că PNL nu este de vânzare nu a făcut decât să crească credibilitatea partidului nostru. Aceste negocieri au demonstrat ceea ce era de demonstrat. În timp ce PNL a ajuns la maturitate, celelalte partide nu sunt pregătite să înţeleagă nevoia unei reaşezări şi stabilităţi a scenei politice româneşti. Aceste atitudini ale posibililor parteneri nu au făcut decât să limiteze opţiunile Congresului PNL la una singură, opţiunea pe care o susţinem astăzi, de a participa pe listele noastre şi de a ne afirma propria identitate.(...)
PNL trebuie să devină promotorul capitalismului concurenţial şi al modernizării României.(...)
Asistăm astăzi, la acest Congres, la o triplă victorie. În primul rând la o victorie a liberalismului în interiorul PNL, din moment ce o opinie minoritară la un moment dat, participarea pe liste proprii, nu a fost înăbuşită de o majoritate care dorea alianţa cu ApR, ci s-a ţinut cont de ea, pentru ca, în final, să o accepte cu toţii în consens. Această afirmaţie este credibilă, sper, din moment ce este făcută de o persoană care a făcut parte din această minoritate, a susţinut listele proprii de la început şi a respins ideea alianţelor, uneori chiar cu vehemenţă. A doua victorie este a raţiunii, fiindcă raţiunea ne spune că un liberal nu poate fi nici ţărănist, nici aperist, decât conjunctural şi cu dureri de stomac. A trecut vremea soluţiilor conjuncturale. Dacă, în ultimele luni, PNL a fost perceput ca o variabilă a ecuaţiei politice româneşti, după acest Congres el trebuie să devină o constantă.
El trebuie să devină promotorul capitalismului concurenţial şi, implicit, al modernizării României. Din această asumare trebuie să decurgă identitatea distinctă a PNL şi strategia electorală necesară pentru a-i consolida poziţia pe scena politică. PNL are resursele interne pentru a participa pe liste proprii şi a obţine la alegeri un rezultat care să-i permită să influenţeze, în suficient de mare măsură, parcursul politic al României în viitor. Programul nostru de dezvoltare accelarată poate fi sursa mesajelor electorale eficiente către o populaţie care a evoluat din punct de vedere al educaţiei politice şi al capacităţii de a respinge demagogia populistă. Şi, în sfârşit, a treia victorie, Victoria moralităţii. Fiindcă este moral să afirmi cu voce tare ceea ce eşti, este moral să fii consecvent în afirmarea crezului propriu, este moral să gândeşti pe termen lung, este moral să-ţi afirmi propria identitate. Este moral să ai curajul să spui că eşti altfel decât alţii, chiar dacă aceşti alţii sunt, deocamdată, mai mulţi. Dacă acum o lună am încheiat intervenţia mea cu cuvintele: fiţi liberali, am să închei astăzi astfel: rămâneţi liberali." (Congres Extraordinar PNL, augist 2000)

Nota mea: Congresul avea loc după alegerile locale şi înaintea alegerilor generale. La locale, ApR obţinuse aproximativ 20%, iar PNL în jur de 6% (4% în Bucureşti). La acest cogres s-a decis participarea PNL pe liste proprii şi nu într-o alianţă cu ApR. La alegerile următoare ApR a ratat intrarea în Parlament, obţinând sub 2%, iar PNL, proaspăt ieşit din CDR a intrat în Palrament cu peste 7%, candidatul său la Preşedinţie obţinând peste 10%.

Şi, în final, mesajul de anunţare a candidaturii la conducerea PNL (pe fondul pactului semnat de Valeriu Stoica cu PSD, pentru susţinerea în Parlament a guvernului Năstase) cu mai puţin de o săptămână înaintea dispariţiei sale:

"(...) există riscul ca în interiorul partidului să se instaleze o stare de resemnare, ceea ce ar însemna continuarea conduitei oscilante şi ambigue avute până în prezent. În aceste condiţii, m-am decis să candidez la preşedinţia Partidului Naţional Liberal. Nu fac parte din nicio aşa-zisă grupare dizidentă din acest partid, decizia candidaturii îmi aparţine şi doresc să mă fac doar exponentul stării de spirit amintite mai sus, încercând să polarizez toate energiile pentru a reuşi împreună modernizarea partidului. Din ianuarie 1990, de când sunt membru al Partidului Naţional Liberal, am afirmat cu consecvenţă ceea ce afirm şi astăzi: România are nevoie de un puternic partid liberal de dreapta, opus tuturor grupărilor de stânga, care să ducă o politică fermă, nedispusă la compromis, o politică pragmatică, adaptată realităţilor României de astăzi şi contextului globalizării. O astfel de politică poate fi promovată doar dacă Partidul Naţional Liberal îşi modernizează modul de structurare."

vineri, 28 ianuarie 2011

Democraţia locală în Bucureşti

CCSB a efectuat, la solicitarea ProDemocraţia, un sondaj de opinie în rândul Bucureştenilor, intitulat "Democraţia locală în Bucureşti". Sondajul, în varianta integrală, îl găsiţi aici.
Sunt câteva aspecte pe care le-am remarcat la care vreau să mă refer.
O chestiune care ne priveşte pe noi, locuitorii din sectorul 6, şi care pentru mine este o confirmare tristă, o reflectare a situaţiei de fapt din sector:




Cetăţenii din Sectorul 6 sunt cei mai nemulţumiţi dintre bucureşteni de prestaţia primarului lor de sector, după cum rezultă din graficul anterior. Doar 44% au declarat că ar fi mulţumiţi sau foarte mulţumiţi, faţă de 69% media pe Bucureşti.
Dacă ne uităm doar la categoria "forte mulţumiţi", şi aici suntem pe ultimul loc, cu doar 5% dintre repondenţi. Cu alte cuvinte, domnul Poteraş a fost depăşit până şi de Vanghelie (13%)
la acest capitol, şi nu oricum, ci de aproape trei ori (ca să nu ne referim la media pe Bucureşti care e de 5 ori mai mare).

În altă ordine de idei, observăm că la întrebarea "Care instituţie vă rezolvă mai bine problemele din cartier", doar 14% au răspuns primăria generală, 67% alegând primăriile de sector, pe care puterea centrală ar vrea să le desfiinţeze (sau diminueze). Pe lângă opoziţia evidentă a bucureştenilor faţă de această măsură, eu aş concluziona şi că "eficienţa" primarului Oprescu este destul de scăzută, iar mult lăudata sa popularitate între bucureşteni este cam subţire (Teoria mea este că Sorin Oprescu stă bine în sondaje în absenţa unei/unor alternative concrete cu nume şi prenume, în condiţiile în care niciun partid nu a nominalizat un candidat concret, iar singurul nume vehiculat pe surse a fost Elena Udrea, personaj controversat din partea unui PDL prăbuşit în sondaje. Dar despre asta vom mai vorbi, timpul ne va demonstra).

În fine, ultima remarcă o fac legat de interesul bucureştenilor de a fi implicaţi în deciziile de interes local. 72% consideră că e mai bine ca cetăţenii să participe la luarea deciziilor şi doar 22% cred că cei din administraţia locală şi din Primărie ştiu mai bine cum merg lucrurile. Cred că este vestea bună a acestui sondaj, anume interesul şi dorinţa cetăţenilor de a participa la luarea deciziilor, deschiderea spre o democraţie participativă. Rămâne în sarcina decidenţilor politici să ţină cont de această dorinţă, altfel nu vom beneficia în viaţa de zi cu zi de potenţialul de implicare cetăţenească. Un semnal bun l-au dat colegii mei din PNL Bucureşti care au lansat iniţiativa unui referendum local. Este un prim pas către o comunicare reală cu bucureştenii. Aceştia sunt pregătiţi de acest pas înainte, rămâne să vedem dacă şi politicienii sunt gata să-l facă.

miercuri, 26 ianuarie 2011

România este la fel de atractivă pentru investitori ca Uganda sau Botswana

Evenimentul economic al zilei, dacă nu chiar al lunii, a fost lansarea pe bursa de la Bucureşti a Fondului Proprietatea.

Iată ce spune preşedintele companiei care administrează acest fond, devenit de azi liderul de piaţă a companiilor listate la BVB, Mark Mobius, despre situaţia din România:

"România este o piaţă marginală din punctul de vedere al investitorilor, care nu se diferenţiază cu mult de Uganda sau Botswana (...)
Sunt multe exemple în care guvernul nu pare să înţeleagă cât de important este să atragi investitori străini şi mai ales să-i tratezi corect şi cinstit. (...)
Dacă Romania vrea să avanseze, să se dezvolte economic, atunci creşterea ţintită ar trebui să fie de 5-7% anual. Dar pentru asta sunt necesare investiţii. Şi cum poţi să convingi un investitor să vină la tine în ţară când tu nu ai un sistem legal de încredere."


... şi este vorba despre un partener strategic al Guvernului care spune asta.

Interviul integral, aici.

luni, 24 ianuarie 2011

Şansa unei dezbateri realiste

Sper ca în cazul în care se va decide organizarea unui referendum pentru bucureşteni, aşa cum au propus liberalii, să avem parte de o dezbatere serioasă, pe soluţii reale de dezvoltare pentru Bucureşti (şi nu promisiuni nefondate cum se întâmplă adesea în campaniile electorale).
Andrei Chiliman a lansat dezbaterea.
Un articol polemic, dar argumentat, pe blogul domniei sale.

duminică, 23 ianuarie 2011

Afară ninge

"Afară ninge."

Cam asta a spus ieri Traian Băsescu (cetăţeanul ieşind de la cumpărături). Altfel spus, a observat o evidenţă şi a spus singurul lucru pe care l-ar fi putut spune, fapt comentat ulterior şi în dungă. Normalitatea a ajuns să fie breaking news in România...

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

"se pierde coeziunea naţională şi perspectiva generala a politicilor"

... spune Cristian Pârvulescu cu referire la ideea alegerii primarilor într-un singur tur, într-o declaraţie citată de Inpolitics.

"Ideea că un primar să fie ales din primul tur se bazează pe negocieri mai vechi susţinute între PDL şi PSD, este o viziune electorală care ajută ambele partide să îşi păstreze edilii şi să îşi împartă teritoriul. Cu toate acestea, o astfel de modificare a legii electorale ar facilita instaurarea unei adevarate baroniade", mai arată Cristian Pârvulescu în aceeaşi analiză. Mai multe găsiţi
aici.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Aş vrea să-mi daţi un nume nou...

Altă veste tristă şi lipsită de sens: Cristian Paţurcă a plecat dintre noi.
Un reper al luptei pentru libertate din anii '90 ne părăseşte la doar 46 de ani.

Cu foarte puţină vreme în urmă mă gândeam că a fost dat prea repede uitării, ca avem nevoie de Cristian Paţurcă, de cântecele lui şi de ideile pe care le apăra prin ele. De aceea, în decembrie am încercat să amintesc de câteva din cântecele golanilor şi chiar am avut iniţiativa unui concert de colinde pe această temă, chiar fără ca el să poată fi alături de noi.

Din păcate, acum l-am pierdut definitiv. Şi, odată cu el, multe din speranţele şi amintirile din acei ani.
Cristian Paţurcă se desparte de noi într-o vreme în care o bună parte din societatea românească ameţită de impostori şi pseudo-lideri, bulversată de falimentul guvernanţilor, spune aberant că era mai bine pe vremea comuniştilor, sau "că era un sistem bun, dar prost aplicat". În acest context, plecarea lui Cristi Paţurcă pare o respectare a celei mai cunoscute promisiuni din cântecele lui: "Mai bine mort, decât comunist!"

Deşi v-am mai propus anterior următorul cântec, cred că este cel mai potrivit în aceste momente: ( Aş vrea să-mi daţi un nume nou /) Golan post-mortem


marți, 18 ianuarie 2011

Mesaj de pe culmile disperării

Am citit o scrisoare care punctează trist, dar corect, bolile de care suferă societatea românescă, scrisoare ce îl are ca autor pe Florin Zamfirescu - un reper al culturii noastre contemporane. V-o redau integral şi vă recomand să o parcurgeţi până la final, pentru că ne propune şi o soluţie de ieşire din acest cerc vicios:

" De peste douazeci de ani asistam cum persoane care nu au nici o legatură cu cinstea, cu onoarea sau cu interesul national, se luptă precum fiarele pădurii deasupra trupului unei Românii doborate la pământ...

-“Rotatia cadrelor” la care participăm din patru in patru ani, produce acelasi rezultat deplorabil,

-minciuna ridicată la rang de realitate, ni se aruncă in fată cum ai arunca un codru de pâine câinilor,

-batjocura este adresată bătrânilor si copiilor, intelectualilor - bărbati si femei, muncitorilor si tăranilor acestei natii,

-jaful generalizat a născut miliardari fără nici un merit, in afară de acela că au au stiut să se infrupte fără jenă si perfect legal, din fasolea stricată a comunismului, digerabilă pentru ei...

-cinismul cu care guvernantii nostri de ieri si de azi “motivează” dezastrul prin care trecem, ne face să credem că suntem prea multi, mâncăm prea mult, muncim prea putin, deci suntem niste handicapati

-avem un singur drept: să plătim taxe care se scurg in canalele lor, instalate pe sub toate institutiile nationale.


- Ne-am pierdut demnitatea de români, suntem tinuti deliberat in coada Europei la toate capitolele - industrie, agricultură, cercetare, inovatie, artă, cultură,sport,


-Ne arătăm stupefiati de cele petrecute in Moldova de peste Prut, dar spirochetii comunismului ne-au afectat in aceeasi măsură si pe noi. Acolo există o scuză – imputinarea populatiei autohtone. Noi nu avem nici măcar scuza aceasta! Suntem doar bolnavi.


-Am devenit un lazaret de care se feresc cu totii! Leprozeriile noastre sunt izolate prin legi restrictive, venite din afară, si am inceput să ne invătăm cu asta.

- Ne prefacem că trăim, ne prefacem că avem mici satisfactii, dar realitatea este o oglindă care nu poate fi acoperită la nesfârsit cu văluri ideologice!

- Ne autocondamnăm la moarte, din prostie si ignorantă, indatorăm pe veci viitorul urmasilor nostri, care vor simti nevoia să plece cât mai departe, lăsând nepopulat un spatiu care se va achita de datorii “prin el insusi”.

- Este in pericol insăsi TARA!!! Si vina este numai a noastră.


-Tânjesc dupa o dictatură a dreptatii si adevărului!


- Visez să trăiesc vertical, intr-o tară unde doar cinstea si onoarea sunt “interes national”, iar nu in genunchi in fata marilor puteri!

- Imi doresc parteneri care să-si tină cuvântul dat, să respecte munca, punctualitatea si corectitudinea!

- Vreau să gâstigăm respectul vecinilor nostri, iar vecinii nostri să simtă respect din partea noastră

- Pledez pentru un conducător – proprietar de drept al tării, căruia să-i pese de soarta si viitorul ei si care să nu poată spune “nu mai am nimic de pierdut, sunt la ultima investire”!

- Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Suedia si mai nou Spania, ar trebui să ne fie exemplu! Sunt tări cu nivelul de viată cel mai ridicat din lume, acolo unde si Uniunea Europeană isi are sediul…

- Inaintasii nostri, in anul 1864 ne-au lasat un posibil model. Suntem atât de incapabili să-l cercetăm atent?


- Antecesorii nostri aveau o sfântă deviză, uitată acum si pe care ar trebui s-o regândim cu totii: Regele si Dorobantul!

- Regele adevărat garant al prosperitătii tării sale si dorobantul, pazinic al hotarelor ei…

- Se povesteste ca odată, prin anii 1900, Carol I pleca linistit, pe jos, de la Palat inspre Cotroceni, impreuna cu vreun ministru. Toti trecătorii de pe Styrbei Vodă ii făceau loc, se inclinau spunând cu respect: Maiestate!!!

Vă scriu cu buna-credintă a unui om care se gândeste la viitor. Astept păreri scrise cu aceeasi bună-credintă constructivă, lipsite de preconceptii…

Florin Zamfirescu"

vineri, 14 ianuarie 2011

Serată EMINESCIANA

În fiecare an, aniversarea lui Mihai Eminescu este un reper cultural important în agenda noastră, oricât de încărcată ar fi aceasta.
Am aflat despre un eveniment dedicat acestei zile - o serată închinată marelui poet, pe care o recomand tuturor iubitorilor de poezie şi artă:

SPECTACOL DE MUZICĂ ŞI POEZIE

EMINESCIANA

Cântece pe versuri de Mihai Eminescu de :
Nicolae Bretan, Aurel Eliade, Ana Nedelcu, Carmen Petra – Basacopol, Doru Popovici, Vasile Popovici, George Stephănescu, Valentin Teodorian, Vasile Timiş

Piese pentru pian de Frédéric Chopin

Intrepreţi :
Liana Podlovsky – soprană şi Oana Rădulescu Velcovici – pian
Îşi dau concursul :

Ana Nedelcu – pian şi Bogdan Podlovsky – bariton
Recită : Mihaela Rădescu, Nae Călugăriţa, Camelia Dincă

Organizatori :
Asociaţia TVR Art, UNITER


Serata va avea loc la Restaurant „Le Theatre” – Club UNITER, de la ora 19.00 (Str. George Enescu nr.2-4)


Intrarea este liberă. Sunteţi aşteptatţi cu drag!

Profil de liberal... sărbătorit

Este un important om politic, între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008 a fost prim-ministru al României și o scurtă perioadă Ministrul Afacerilor Externe, ca ad interim.

A fost președintele Partidului Național Liberal și vice-președinte al Partidului European al Liberalilor Democrați. În ambele funcţii au fost deţinute de două ori consecutiv.

S-a născut la data de 14 ianuarie 1952, în București.

După finalizarea studiilor la Liceul "Sf. Sava" din București, a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București - actuala Universitate Tehnică de Construcții (1976), urmând ulterior și un masterat în matematică și informatică la Universitatea București (1981). După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, Filiala Argeș (1976-1977), inginer la Trustul de Construcții Industriale București (1977-1979) și ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București (1980-1991).

În anul 1990 a fondat primul post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996. Este membru fondator și președinte (1994-1997 și 2001-2003) al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), apoi președinte de onoare (din 2003). De asemenea, este membru fondator al Clubului Român de Presă.

În anul 1990, a fondat Partidului Național Liberal, alături de alţi liberali de frunte, îndeplinind apoi funcția de secretar executiv (1990-1992). În prima legislatură după Revoluția din decembrie 1989, a fost deputat de Arad pe listele PNL (1990-1992), îndeplinind în această calitate funcția de membru în Comisia economică și în Comisia pentru învățământ, știință, tineret, sport a Camerei Deputaților.

Pentru o scurtă perioadă este lider al PNL-Aripa Tânără, candidând la Primăria Capitalei sub sigla formațiunii "Noul Partid Liberal". În anul 1993 revine în cadrul PNL, îndeplinind funcția de vicepreședinte al PNL (1993-2004). Ca urmare a câștigării alegerilor parlamentare din octombrie 1996 de către Convenția Democrată Română (din care făcea parte și PNL), este ales ca deputat de București pentru legislatura 1996-2000, fiind în această calitate membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare.

În perioada 12 decembrie 1996 - 5 decembrie 1997, îndeplinește funcția de ministru de stat, ministrul industriei și comerțului în Guvernul Victor Ciorbea. La următoarele alegeri, din noiembrie 2000, este ales ca deputat de București pe listele PNL. În legislatura 2000-2004, îndeplinește funcțiile de vicepreședinte al grupului parlamentar al Partidului Național Liberal (decembrie 2000 - februarie 2004) și de vicepreședinte al Comisie pentru Buget, Finanțe și Asigurări în Camera Deputaților.

În 2003, devine vicepreședinte al Partidului European Liberal Democrat. După alegerile parlamentare din noiembrie 2004, este reales ca deputat de București pe listele PNL.

La 2 octombrie 2004, după retragerea lui Theodor Stolojan din funcția de președinte al PNL și candidat al Alianței DA la alegerile prezidențiale din România din noiembrie 2004, devine preşedinte interimar al PNL, copreşedinte al Alianței DA (alături de Traian Băsescu) şi candidat propus pentru funcţia de prim-ministru al României într-un eventual guvern format de Alianța D.A..
După câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat ca prim-ministru pentru a forma un guvern şi pentru a obţine o majoritatea în parlament. La data de 28 decembrie 2004, guvernul propus de el a fost votat de Parlament şi fost învestit, devenind noul prim-ministru al României. În februarie 2005, este ales ca preşedinte al Partidului Național Liberal.

Printre realizările personale, amintim:
- restructurarea sectorului petrolier din România și înființarea Companiei Naționale a Petrolului PETROM
- restructurarea sectorului minier din România
- restructurarea Companiei Naționale Electrica
- realizarea proiectelor de restructurare a industriei oțelului și producției de automobile
- liberalizarea comerțului extern, prin eliminarea barierelor non-tarifare

Are cele mai bune realizari economice ale Romaniei post-decembriste:

- Creşterea economică cea mai mare de dupa anul 1989

- cea mai mare din Uniunea Europeană la acea perioadă (6-7%);

- Introducerea cotei unice de impozitare de 16% (succes salutat de însuşi presedintele american, George Bush);

- Dinamizarea pieţei investiţiilor străine şi a producţiei naţionale;

- Creşterea semnificativă a numărului întreprinderilor mici şi mijlocii;

- Reglementarea situaţiei platoului continental în favoarea Romaniei;

- Organizarea Summitului NATO la Bucureşti;

- Creşterea nivelului PIB fără precedent. Pentru aceste măsuri, precum şi pentru creşterea încrederii de viată a populaţiei, Guvernul său rămâne cel mai de succes guvern post-decembrist din România.

Iar astăzi este aniversatul zilei:

La mulţi ani, domnule Călin Popescu-Tăriceanu!

miercuri, 12 ianuarie 2011

După 47, urmează 35... milioane de euro

În 2009, Primăria Sectorului 6 a dat 47 milioane de euro pentru aşa-numite amenajări peisagistice: iarbă şi plante agăţătoare. Căruţa asta de bani, (47 de milioane de euro!!!) nici măcar nu au ajuns pentru tot sectorul, ci au fost dedicate pentru doar două dintre cele 3 mari cartiere ale sectorului (Drumul Taberii şi Militari), cartierul Crângaşi fiind ocolit de această binefacere.
Pentru suma respectivă din 2009, 20 de milioane de euro au fost alocate direct de la bugetul local printr-o hotărâre a Consiliului sectorului, iar alte 27 milioane de euro din fonduri europene nerambursabile destinate reamenajării urbane.

Nu a fost un tun episodic, afacerea continuă:
Primăria sectorului 6 va cheltui încă 35 de milioane de euro pe amenajări peisagistice. Lucrările de arhitectură peisagistică şi întreţinere a spaţiilor verzi vor fi încredinţate unei singure firme, timp de patru ani, în urma unei licitaţii restrânse accelerate.
Potrivit site-ului guvernamental de licitaţii, valoarea estimată a contractului este de 121 milioane de lei fără TVA, echivalentul a aproximativ 35 de milioane de euro. Asta înseamnă că, în fiecare an, Primăria Sectorului 6 va cheltui câte 8,75 milioane de euro pe întreţinerea spaţiilor verzi, adică 729.200 de euro lunar. Finanţarea va fi asigurată din fonduri bugetare iar "lucrările de arhitectură peisagistică şi întreţinerea spaţiilor verzi şi a locurilor de joacă se vor face pe o suprafaţă de maximum 2.500.000 de metri pătraţi şi minimum 500.000 de metri pătraţi".

Un articol complet şi foarte interesant pe tema asta am găsit în ziarul
Gândul.

Întrebat de "Gândul" de ce era nevoie ca în plină iarnă să se organizeze o licitaţie restrânsă accelerată pentru lucrări ce urmează a fi executate peste şase luni, directorul adjunct al Administraţiei Domeniului Public Sector 6, Marius Ambrozie, a răspuns: "Legea ne permite ca, până la sfârşitul anului, să organizăm o astfel de licitaţie.". Directorul adjunct al ADP Sector 6 a explicat şi de ce astfel de lucrări, care reprezintă chiar obiectul de activitate al instituţiei pe care o conduce, nu sunt executate cu propriii angajaţi. "S-au făcut restructurări masiv. La spaţii verzi au mai rămas 180 de muncitori. Firma care va câştiga licitaţia se va ocupa de tot ce înseamnă spaţii verzi din parcuri, din jurul blocurilor sau din unele scuaruri. De cele care nu se ocupă au grijă angajaţii noştri" .


Oare pentru angajaţii disponibilizaţi pentru care statul plăteşte ajutoare de şomaj acum primăria cheltuia mai mult de 40 de milioane pe an?

luni, 10 ianuarie 2011

PNL alături de PC, părerea mea

Zilele trecute vă ceream argumente pro sau contra anunţatei Alianţe dintre PNL şi PC.
Mulţumesc celor care au exprimat opinii. E cazul să-mi spun şi eu părerea asupra acestui subiect. Astăzi liderii centrali ai PNL vor lua o decizie importantă pentru traiectoria partidului. Cred că e bine ca opinia mea ca membru PNL să fie cunoscută, măcar şi pentru faptul că rămâne scris şi pot fi tras la răspundere pentru asta peste unul, doi, trei sau peste 10 ani. Politica se face pe termen lung, iar într-o democraţie fiecare politician răspunde de deciziile sale.
A! Să nu uit, încă o precizare:
Mă întristează degradarea şi radicalizarea mediului politic, dar şi jurnalistic, în care nu mai avem nuanţe, nu mai avem analize, avem doar alb şi negru, doar pro şi contra, în funcţie de tabăra în care jucăm. Mă întristează că pe orice subiect ţinem să ne exprimăm fie vehement împotrivă, fie să-l aplaudăm orbeşte, după cum dictează mesajul pe sms. Cred că e nevoie de analize, argumente şi contraargumente, aşa că voi încerca măcar eu să respect această regulă autoimpusă:


Deci, PNL, în alianţă cu PC.


Avantaje:
- Semnal de unificare a unui pol de dreapta
- O mână de ajutor pentru clarificarea doctrinară a PC
- Câţiva politicieni noi (nu neapărat tineri) din PC compatibili cu viziunea de dreapta (ex. Maria Grapini)
- Preluarea iniţiativei în opoziţie
- Susţinere media


Dezavantaje:
- Asocierea cu personaje controversate (ex. Voiculescu, Rodica Stănoiu)
- Scăderea ponderii reprezentanţilor PNL în viitorul Parlament, prin alocarea către PC a unui număr de locuri peste posibilităţile lui electorale


Oportunităţi:
- Lidershipul opoziţiei, identificarea noi alianţe PNL-PC ca alternativă directă şi principal adversar al PDL
- Capitalizarea nemulţumiţilor PDL spre o altă formaţiune de centru dreapta


Ameninţări:
- Compromiterea unor teme tradiţionale pentru PNL, dacă nu se clarifică opiniile divergente faţă de PC. În primul rând, problema proprietăţii şi a caselor naţionalizate, impozitare diferenţiată
- Confuzarea totală a electoratului, dacă după constiturea unei alianţe de dreapta, va urma pasul către cel mai mare partid de stânga, PSD. În acest caz, oricum cel anterior devine inutil
- Slăbirea puterii organismelor staturare din PNL prin mecanismul alianţei

Închei aici această scurtă analiză SWOT, deşi am mai fi putut găsi elemente. Problema majoră în percepţia mea însă stă în motivarea pe care am auzit-o faţă de această mutare, nu faţă de mutarea în sine.Anume faptul că ar prefigura o alianţă extinsă cu PSD.
Mai întâi că nu văd logica: După o alianţă politică cu PC, o alianţă electorală (adică formulă mai extinsă) cu PSD nu poate aduce decât experienţa PSD+PUR din 2004: PSD în alianţă electorală nu a putut desemna premier având singur un parlamentar mai puţin decât PNL-PD alcătuită ca alianţă politică.

Şi, cel mai grav, o astfel de mega-alianţă oferă un culoar mult peste 12% pentru PDL (căci 1+1 fac mai puţin de 2 în cazul unei alianţe).

Concluziile le vor trage colegii noştri din Delegaţia Permanentă a PNL, sper cele mai înţelepte.

duminică, 9 ianuarie 2011

Tribunul plevei la puşcărie! Încă un motiv...

După momentul de bufonerie jalnică al pusului mâinii în ghips, Vadim Tudor îşi continuă parcursul infracţional televizat. Din păcate, de multe ori cu aplauzele noastre sau încurajările presei.
În seara asta, "tribunul plevei" a fost invitatul principal al emisiunii Q&A, unde a proliferat, aşa cum ne-a obişnuit, injurii în dreapta şi-n stânga precum un tun cu ţeavă de bideu. Mărturisesc că n-am suporat emisiunea şi am schimbat postul, dar am revenit aproape de fix, sperând că se termină corvoada şi începe vreun program sănătos. La timp cât să prind intervenţia finală a lui Vadim:
"Vă bag pe toţi la puşcărie!"
Se referea, desigur, la autorităţile judiciare care au încercat să-şi facă datoria într-un stat de drept schimonosit.
Nu mai zic nimic de moderatoarea care asculta cuminte. Mai mult, după această propoziţie, i-a mulţumit "pentru participarea la emisiune".

Această declaraţie intră sub incidenţa unui articol din Codul Penal (255 cred), ca infracţiune de ultraj, infracţiune cu caracter penal:
"(...)Săvârşirea unei infracţiuni, împotriva unui funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori împotriva a bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legatură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevazută de lege (...)"

Nu ştiu de ce trebuie să suportăm noi ca telespectatori aceste dejecţii. Ştiu însă că e un motiv în plus să spun că doar cu Vadim la puşcărie statul de drept mai are vreo speranţă în România.

joi, 6 ianuarie 2011

Alianţa dintre PNL şi PC. Pro sau contra?

Săptămâna politică a debutat cu anunţul posibilei alianţe dintre PNL şi PC.

Argumentele în favoarea acestei decizii politice au fost expuse de preşedintele PNL Crin Antonescu. Iată câteva citate relevante din conferinţa de presă de după şedinţa BPC al PNL:
"Cum spuneam şi la sfârşitul anului trecut, Partidul Naţional Liberal este decis să acţioneze, pe cât îi stă în putinţă, pentru ca actuala opoziţie să-şi asume responsabilitatea de a se tranforma în putere. România are nevoie de o adevărată revoluţie, pe cale democratică, pe cale parlamentară, şi are nevoie să schimbe cât mai repede preşedintele, guvernul şi majoritatea parlamentară.
Începem anul printr-un act politic important, printr-un pas către construirea unei alternative de putere, în sensul celor pe care le-am evocat mai înainte, şi, astăzi, Biroul Politic Central al Partdului Naţional Liberal a votat în unanimitate, un vot consultativ pentru că nu are putere de decizie deocamdată, constituirea Alianţei de Centru-Dreapta, aşa se va numi ea, o alianţă între Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator(...)
Este o alianţă care se constituie, înainte de toate, pe baze programatice şi doctrinare. Sigur că prima întrebare care, probabil, vine oricărui analist sau observator al scenei politice în minte este de ce Partidul Conservator, care făcea parte dintr-o alianţă cu PSD-ul de ani buni, vine astăzi într-o alianţă cu Partidul Naţional Liberal. Răspunsul este unul de natură doctrinară, unul de compatibilitate doctrinară, de compatibilitate ideologică şi de aceea această alianţă PNL – PC va purta numele Alianţa de Centru-Dreapta.
Al doilea lucru pe care vreau să-l precizez foarte, foarte limpede este că e un pas către o construcţie mai largă, atât în viziunea noastră, cât şi în cea a Partidului Conservator. Nu este nicidecum un gest de ostilitate faţă de Partidul Social Democrat, dimpotrivă, Partidul Social Democrat este vizat de această alianţă care se va constitui, de noi, de Partidul Conservator ca potenţial principal partener în construirea unei alianţe mai largi, unei alianţe majore, unei construcţii politice majore, care să încerce, aşa cum spuneam, schimbarea radicală a raportului de forţe şi a puterii din România. (...)"

Un punct de vedere relevant, din perspectiva liberalilor care nu consideră oportun pasul de constituire a acestei alianţe, a fost exprimat de senatorul liberal Raymond Luca, într-o scrisoare din care citez de asemenea paragrafele relevante:
"(...)Am înţeles că principalul argument pentru realizarea acestei alianţe îl constituie compatibilitatea doctrinară dintre PNL şi PC, ambele partide fiind în opinia dvs de centru-dreapta. Vă mărturisesc că am facut mari eforturi ca să-mi aduc aminte de vreo iniţiativă PC care să susţină o astfel de compatibilitate. Cu toate eforturile mele, n-am reuşit să-mi amintesc decât de iniţiativa dlui senator Voiculescu de la începutul anului 2009, legată de casele naţionalizate, şi care era profund împotriva pricipiilor liberale. Altceva? Doar declaraţii populiste, stângiste ale aceluiaşi senator, sau ale unor alţi reprezentanţi de marca din PC, precum distinsa d-na Mincă.

Aţi declarat că vă preocupă prezentul şi mai puţin trecutul. De acord cu dvs dacă este să vorbim despre somnul Brătienilor. Totuşi, trecutul nu foarte îndepărtat, mai ales când este vorba despre persoane care au avut un anume rol în fostul regim comunist ar trebui să vă preocupe. Măcar şi pentru că o asociere cu persoane compromise nu văd cum ar ajuta electoral PNL. Ce mai urmează în continuare? Să ne facem fraţi de cruce cu dl. Ion Iliescu? Cu alte cuvinte, să uităm.

Apoi, nu înţeleg de unde graba de a ne alia cu PC, sau cu oricine altcineva. Ce rezolvă acest lucru? O atitudine mai binevoitoare a moderatorilor de la Antena 3 faţă de dvs / PNL la schimb cu locuri eligibile pentru conservatori la viitoarele alegeri? Oricum o atitudine binevoitoare o aveaţi / aveam şi oricum nu (prea) contează, aşa cum s-a vazut în ultimele exerciţii electorale.

Este adevărat că milioane de români doresc schimbarea neîntârziată a guvernului Boc şi a lui Băsescu, o arată sondajele, dar nu înţeleg de ce ar fi necesar ca această schimbare să fie condiţionată de existenţa unei alianţe înscrisă la tribunal între partidele din opoziţie. Pentru că aşa doreşte dl. Voiculescu? Credeţi că UDMR ar fi mai convinsă să marşeze la acest demers, aşa cum speraţi, de existenţa unei alianţe între PNL şi PC? Atitudinea făţis şi greţos-naţionalistă a PC şi uneori a PSD constituie handicapuri şi în niciun caz nu ajută. Un PNL ascuns în spatele unei alianţe cu neprieteni ai UDMR nu cred că devine un partener interesant pentru UDMR.

În concluzie, domnule preşedinte, vă spun sincer că eu nu văd de ce PNL trebuie să intre intr-o astfel de alianţă şi vă declar că eu nu voi fi un susţinător al acestei actiuni. (...)"


Oricum, este o decizie importantă cea pe care PNL o va lua lunea viitoare, un punct de reper pentru traiaectoria partidului pe termen mediu. Aşa că pentru a pune în balanţă argumentele pro şi contra, vă întreb: Dumneavoastră ce părere aveţi, este sau nu alianţa dintre PNL şi PC binevenită?

miercuri, 5 ianuarie 2011

Vadim Tudor la puşcărie - update

Salut anunţul de normalitate al doamnei procuror general Codruţa Koveşi:
"Va începe o urmărire penală şi criminalistică şi vă asigur că dosarul va fi soluţionat cu celeritate." (
via realitatea.net)
"Imunitatea pentru un europarlamentar este imunitatea prevăzută de fapt în legislaţia naţională, este aceeaşi ca şi pentru senatorii şi deputaţii din Parlamentul României. Un astfel de aviz sau cerere de luare a unei măsuri preventive este supusă regulilor din legislaţia naţională. Deocamdată, pentru demararea investigaţiilor, nu este necesară o autorizare specială în acest sens", a mai declarat doamna Koveşi.
Într-adevăr, imunitatea membrilor Parlamentului European este reglementată de protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene. Aceasta prevede ca membrii Parlamentului European să se bucure de aceeaşi imunitate ca şi parlamentarii naţionali şi, aflaţi pe teritoriul altui stat membru al Uniunii, să aibă imunitate faţă de eventuale măsuri de detenţie sau imunitate jurisdicţională.

Mai mult, chiar şi în cazul invocării imunităţii, este de menţionat că există proceduri de ridicare a acesteia. Imunitatea este ridicată atunci când un membru este surprins comiţând fapte penale. Imunitatea parlamentară poate fi, de asemenea, ridicată doar de către Parlamentul European, la cererea autorităţilor legale din statele membre, permiţând astfel respectivilor membri să se înfăţişeze în faţa unei instanţe.
Corneliu Vadim Tudor ar putea evita totuşi puşcăria, dacă apărătorii săi vor invoca faptul că nu se află în deplinătatea facultăţilor mentale, caz în care domnia sa va trebui să accepte tratament de specialitate.
Aşteptăm rezultatele, care ar fi de dorit să apară rapid, având în vedere mediatizarea cazului şi impactul asupra publicului.

marți, 4 ianuarie 2011

Vadim Tudor la puşcărie

La început de an speram să încep cu un articol pe ton optimist, dar iată că nu avem parte de asta: eclipsă, ger, legea educaţiei promulgată (despre care o sa mai vorbim) şi Vadim Tudor în centrul atenţiei.
Sunt scârbit şi revoltat de ceea ce s-a întâmplat astăzi, de comportamentul antisocial şi ilegal al unui ales faţă de autorităţile publice. Mi se pare absurd să discutăm despre cine o fi avut dreptate astăzi - este mai mult decât evident, despre ce soluţii s-ar găsi pentru sediul PRM ş.a.m.d.. Plec de la câteva premise ale analizei mele:
1. Nu mă interesează argumentele deţinătorilor actuali ai sediului; este o problemă a justiţiei, asupra căreia aceasta s-a pronunţat, din câte înţeleg.
2. Nu mă interesează cine este adevăratul proprietar al imobilului; ceea ce este cert este faptul că vorbim despre un imobil naţionalizat hoţeşte de statul român totalitar. Ar fi de dorit ca acest imobil să revină, măcar acum, adevăratului său proprietar sau moştenitorilor acestuia, eventual cu despăgubiri pentru perioada în care a fost privat de acest bun, aşa cum din păcate legislaţia românească nu prevede. Dar, presupunând prin absurd că ar fi vorba despre un beneficiar privat necinstit care ar fi câştigat în instanţă, eu unul prefer oricând un privat hoţ decât un stat hoţ. Oricum, faţă de acest prejudiciu statul român este parte interesată, ŞI NU VADIM TUDOR SAU PRM, căpuşele care au stat ani buni la căldura unei clădiri furate de statul totalitar comunist.

3. Oricât de greşite ar fi fost aceste decizii, Vadim Tudor avea oricând calea justiţiei pe care o putea aborda.

Acum ajung la problema principală:
Brutalizarea autorităţilor judiciare este o problemă cu mult mai gravă decât deznodământul scandalului locativ al PRM. Aceasta este tema de dezbatere adevărată şi aceasta este problema de interes public cu care ne confruntăm. Dacă autorităţile nu se vor sesiza, iar Vadim Tudor nu va fi tras la răspundere pentru faptele sale abuzive şi grave din punct de vedere penal, statul de drept din România este grav ameninţat.


Să obstrucţionezi justiţia, să agresezi reprezentanţi judiciari, dar şi apărătorii ordinii publice, să insulţi reprezentanţii instituţiilor statului, mai mult, fiind vorba de puterea judecătorească, care nu implică reprezentanţi politici sunt fapte deosebit de grave, cu caracter penal.


Vadim Tudor trebuie să răspundă pentru acţiunile sale ilegale, altfel oricare cetăţean va vedea cum un "ales al neamului", aşa cum îi place să se eticheteze, nu dă doi bani pe actul de justiţie. Care e diferenţa între el şi cazul Becali de justiţie paralelă, aşa cum a fost catalogat?
Credibilitatea statului de drept are o singură şansă în această situaţie:

VADIM TUDOR LA PUŞCĂRIE!!!


P.S. Între timp, aud cum acelaşi infractor dă ca exemplu o altă victimă luată cu salvarea de emoţie: Bebe Ivanovici, porcul umflat din bani de fals-revoluţionari.