Epoca de piatră...

În ultima vreme google ma inspiră. Azi ne-au adus aminte că "Familia Flinstone" sau "Epoca de piatră" - desenul animat împlineşte 50 de ani.

Iată o veste bună.

Festivalul Mastilor Europene

De cateva zile nu am mai scris pe blog, am fost prea ocupat cu un eveniment de amploare in organizarea caruia sunt implicat - Festivalul Mastilor Europene. Totusi, acum mi-am dat seama ca este important sa gasesc cateva minute in care sa scriu despre asta, chiar daca aici este vorba despre un blog preponderent politic.
Mi-am dat seama ca suntem prea captivati de stirile de tip "breaking-news" care apar zilnic si nu ne conduc la nimic si nu mai observam ca in jurul nostru se mai construiesc si lucruri bune. Cum ar fi acest festival international. Cel putin in domeniul cultural, nu cred sa fi fost anul acesta vreo manifestare care sa fi reunit atatia participanti de renume si din atatea colturi ale Europei.
La teatrul Masca au loc timp de o saptamana recitaluri teatrale si workshopuri cu tineri actori sustinute de maestri ai teatrului gestual. Spectacolele, care au loc de joi pana luni, sunt deschise publicului, asa ca va las sa profitati de sansa unica de a vedea acesti artisti, si va voi povesti despre workshopurile cu tinerii actori sau viitori actori romani.
Este cu atat mai interesant cu cat participantii au fost apreciati de profesorii lor, ceea ce inseamna ca scoala teatrala romanesca are resurse semnificative.
Primul workshop, care s-a intins pe doua zile, a fost condus de Carlos Garcia Estevez si Katrien van Beurden, de la Teatro Punto din Olanda.
Actorii, studentii si participantii la workshop s-au redescoperit cu fiecare exercitiu si cu fiecare masca a comediei del arte purtata. S-au lasat condusi de acestea sub incurajarile celor doi profesori. In exercitii pline de viata, cursantii au interactionat permanent, nu doar cu coordonatorii, ci si intre ei.
Al doilea curs, sustinut de Davide Giovanzana din Finlanda tocmai a inceput si se va derula pana vineri seara. Obiectivul principal este descoperirea trupului actoricesc, a energiei pe care o ascunde. Sunt nerbabdator sa vad cum vor asimila si aceasta experienta cursantii de la Masca.

12 ani de google

Poate aţi aflat deja, dar merită menţionat: se împlinesc 12 ani de la înfiinţarea google.
Motorul de căutare a devenit un instrument de nelipsit pentru mulţi dintre noi în orice activitate, dar şi mai spectaculoasă a fost creşterea acestui bussiness - în mai puţin de 10 ani a devenit cea mai puternică marcă globală.
Mai multe aflaţi aici... sau mai simplu, dând un click pe google :D

Let's Do It, Romania!

A sosit ziua aşteptată. Ziua curăţeniei în România, sau "Let's Do It, Romania!"
Culmea, într-un moment în care e nevoie şi în politica noastră urgent de curăţenie.
Cel mai bine vorbesc despre eveniment organizatorii lui, aşa că iată scrisoarea lor:
Dragul sau draga noastra,
Maine este 25 septembrie! Ziua cea mare, in care vom face curatenie in toata tara, intr-o singura zi! Ne bucuram ca esti alaturi de noi si vrem sa-ti multumim pentru ca si tu crezi intr-o Romanie mai curata! Iata cel mai importante informatii despre ziua de maine:
1. Te asteptam maine dimineata, de la ora 8, la punctul de inregistrare cel mai apropiat de tine! Lista cu punctele de inregistrare pentru fiecare judet se gaseste pe site. E foarte important sa treci pe la un punct de inregistrare, ca sa primesti informatii despre curatenie, sa semnezi instructiuni de siguranta si sa fi luat in evidenta pentru rezultatele proiectului.
2. Curatenia dureaza de la ora 8 la ora 15.
3. Parcurge Manualul de Curatenie cu toate informatiile necesare.
4. Daca poti, ia-ti propria pereche de manusi si rola de saci (120l).
5. Imbraca-te adecvat conditiilor meteo.
6. Maine, dupa curatenie, avem o mare rugaminte: sa ne confirmi rezultatele muncii tale :) Asa vom sti exact cifrele pentru actiunea de curatenie, cifre cu care sa ne mandrim!- daca ti-ai alocat mormane online, te rugam sa bifezi curatat si sa apesi ok, in meniul de mormane proprii (valabil de pe 25 septembrie, doar dupa ora 12:00)
- daca nu ai alocate mormane online, sa confirmi curatarea la punctul de inregistrare, la final.
7. Te rugam ai rabdare daca lucrurile nu merg intotdeauna struna. :-)
Si inca ceva: daca mai ai prieteni care nu sunt convinsi inca, mai fa o incercare! E foarte posibil sa fie molipsiti de entuziasmul tau si sa te surprinda chiar si pe tine! :)
Let`s Do It, Romania!

Încă o dovadă la teza din comentariul anterior

Observam în articolul anterior că PDL-iştii deja au asumat rolul de personaj negativ care fură oricând nu e păzit de opoziţie.
Astăzi avem un nou aregument în aceeaşi direcţie: Traian Băsescu şi Roberta Anastase îi acuză pe PSD-işti că au fost gata sa-i vândă pe pensionari pentru bani. Bani de la Guvern. Trecem peste discuţia legată de cine a luat şi cine a dat, să zicem că PDL-iştii au fost, în premieră, demni, şi nu au cedat şantajului.
Chiar şi aşa, înseamnă că omul nr. 1 şi omul nr. 3 în stat admit faptul că oricine cedează în faţa lor în lupta politică se cheamă că îi trădează pe pensionari. Îi trădează abandonându-i pe mâinile nemiloase ale guvernului, care-va-să-zică.

PDL-istii au intrat complet in pielea personajului negativ

Cred ca asistam totusi la o noutate, si anume ca reprezentantii PDL s-au decis sa-si asume rolul de personaje negative, sa-l traiasca, sa actioneze si sa vorbeasca in consecinta. Cum altfel am putea cataloga explicatiile lor cu privire la votul din camera si scuza ca "nu a fost nimeni de la opozitie sa conteste".
Asadar, doar opozitia ar putea veghea in Parlament la respectarea legalitatii, pe cei din arcul guvernamental ii excludem din start - nu se poate conta pe ei pentru apararea legii.

Alba-neagra în instanţele româneşti

Acum că putem răsufla uşuraţi, iar Sorin Ovidiu Vîntu e în libertate, vreau să remarc cât de tristă şi lipsită de credibilitate este imaginea justiţiei din România, în care regula nu este judecata similară a unor instanţe diferite, ci dimpotrivă, deciziile contrare pentru acelaşi caz, de la o instanţă la alta.
Şi impresia mea este că arestul preventiv nu se justifica în condiţiile în condiţiile în care Nicolae Popa ar fi în custodia autorităţilor, în condiţiile în care faptele domnului Vântu pentru care este acuzat s-au întâmplat cu timp în urmă, chiar anul trecut, iar ameninţarea pe care dânsul o reprezenta pentru public până la judecata pe fond nu e deloc concludentă.
Dincolo de asta, pleiada de cazuri supra-mediatizate (Popoviciu, Becali, Costiniu, Căşuneanu) în care pe cât de controversat a fost primul verdict de arest preventiv, pe atât de opusă na fost decizia celei de-a doua instanţe. Aşa că ori se judecă strâmb mult prea des, ori arestul preventiv în primă fază nu a avut niciun rost.

La multi ani, Majestate!

Din motive tehnice, dar si medicale am fost absent de pe blog in ultimele zile. Daca peste problemele medicale se pare ca am trecut cu sprijinul sistemului sanitar romanesc, si nu cu ceai de paducel, cele tehnice legate de laptopul meu inca mai necesita atentie.
Totusi este un eveniment, dincolo de cele de pe agenda justitiei, politicii sau sindicatelor romanesti care nu merita ratat:
Astazi este aniversarea Reginei Ana.
La multi ani fericiti, Majestate!

Dezbatere consistentă, păcat de moderator că a eclipsat fondul

M-am numărat printre cei din asistenţă la dezbaterea privind sistemul sanitar românesc, organizată de Fundaţia Konrad Adenauer. Mă preocupă subiectul, în plus am avut privilegiul de a mă număra printre bursierii fundaţiei cândva. Chiar dacă am ratat începutul dezbaterii, partea de discuţii la care am fost prezent a fost interesantă datorită speakerilor (Cristian Vladescu, Virgil Paunescu, Bogdan Chiritoiu) cu expertiză în domeniu şi a publicului avizat şi implicat în discuţii, care a dat consistenţă dezbaterii. Au fost prezenţi ziarişti specializaţi, lideri de opinie din domeniu, precum doctorul Sorin Paveliu, vicepreşedintele colegiului farmaciştilor Clara Popescu, reprezentanţi ai industriei farmaceutice ş.a.m.d.
Chiar dacă soluţiile nu s-au dovedit a fi foarte bine conturate, problemele au fost identificate corect în mare parte.
Din păcate, tot ce a răzbătut către publicul larg a fost prestaţia de moderator a lui Cătălin Avramescu. Aş fi zis că presa a scos din context declaraţia respectivă şi a făcut din asta subiect de ştire, dacă nu aş fi fost acolo. Din păcate prestaţia moderatorului a fost ca nuca-n perete. Iar remarca cu păducelul nu a fost singura deplasată şi fără nicio legătură cu discuţiile de acolo. Chiar am avut impresia că Cătălin Avramescu (eroarea de exprimare este asumată) se străduieşte să iasă în evidenţă un astfel de intervenţii excentrice. În plus a reuşit să pună la punct vorbitorii din public chiar dacă erau oameni cu mult mai mare expertiză, fără a reuşi astfel totuşi să ţină echilibrul discuţiei. Dar bomboana de pe tort a fost la final - din păcate presa nu a relatat acest moment. La ultima intervenţie în cadrul dezbaterii, doamna Clara Popescu a întrebat când îşi va nominaliza Preşedinţia reprezentantul în CA al Casei Naţionale de Sănătate. Deşi întrebarea nu îi era adresată (se îndrepta către consilierul prezidenţial Virgil Păunescu), şeful cancelariei prezidenţiale şi moderator al dezbaterii a intervenit şi a spus că Preşedinţia nu are membru în CA al CNAS. Evident a intervenit greşind şi a fost corectat rapid de colegii din prezidiu. Absolut jenant să te crezi mare moderator şi să n-ai habar de singurul element care te implică direct în domeniul respectiv.

Venitul minim garantat şi mintea românului-preşedinte cea de pe urmă

Am găsit un subiect în care sunt de acord cu Traian Băsescu: diminuarea venitului minim garantat.
Nu sunt chiar de acord cu argumentaţia Preşedintelui, care vede în această idee o nouă măsură de economie la bugetul de stat. Ca şi salariul minim garantat, care denaturează piaţa, nu generează decât efecte negative în economie. Salariul minim garantat înseamnă şomaj mai mare (prin imposibilitatea de a angaja sub nivelul de salariu minim) şi muncă la negru (pentru aceeaşi categorie). Venitul minim garantat este absurd cu atât mai mult în aceste momente în care salariile au fost tăiate (la stat) sau reduse (în privat) şi au ajuns la cifre de 3-4-5 sute de lei.

Jos cenzura!

O de dicaţie pentru toţi cei care vor libertatea expresiei şi totodată împotriva celor care vor să monitorizeze internetul, să ne cenzureze sau să ne controleze gândurile şi vorbele:

Internetul şi presa scrisă, ultima redută a libertăţii de expresie

Încă un atac, de data aceasta şi mai hotărît, la adresa libertăţii de expresie.
După ce, cu o lună în urmă, câţiva parlamentari au discutat pe tema reglementării şi cenzurării internetului, la iniţiativa deputatei PSD Lia Olguţa Vasilescu despre care comentam aici, iată ca deputatul Silviu Prigoană mai face un salt, decisiv, spre cenzura presei scrise şi a internetului: propune într-un proiect de lege depus la Parlament ca CNA să monitorizeze şi aceste canale de comunicare. Implicit, asta presupune reglemnetări în plus faţă de cele existente, reglementări la aplicarea cărora respectivul organism ar trebui să vegheze.
Ce mai contează că însuşi Preşedintele CNA, Rasvan Popescu, ne spune:
"România este ţară membră a Uniunii Europene, iar în Uniunea Europeană nu există autorităţi publice care să licenţieze sau să sancţioneze presa scrisă. Orice eventuale încălcări ale legilor în presa scrisă sunt sancţionate numai de justiţie". România este oricând gata să fie pe primulm loc în U.E. în privinţa limitării libertăţilor, că sunt ele economice (prin impunerea de supra-taxe pe muncă de exemplu) sau sociale.
Este incredibil pentru mine să văd, pe timp de criză cruntă, când pe de-o parte economia privată se sufocă, iar pe de altă parte bugetul nu mai face faţă să plătească salariile bugetarilor sau pensiile, că preocupările parlamentarilor sunt legate de cenzura presei scrise sau a internetului. Cu asta sigur o să pornim creşterea economică! Dacă alăturăm asta cu luptele pentru regulament, pentru ca să aibă loc partidul celor fără de partid în nuş-ce comisie, o să vedem un tablou trist în care parlamentarii, în special cei ai puterii, nu reuşesc să înţeleagă deloc ce au de făcut.
În plus, în acest caz e vorba despre un atac grav la libertăţile individuale, dar şi la dreptul de informare diversificată a cetăţeanului, atac la care noi, liberalii, va trebui să fim primii care reacţionează. Cu atât mai grav şi mai trist este că această iniţiativă aparţine unui patron de presă, care înţelege sistemul şi nu poate invoca doar prostia.

Strigătul de ajutor al Justiţiei

Am tot mai adesea impresia că justiţia din România ne semnalează slăbiciunile pe care le are şi limitele cu care se confruntă. Or fi prea desele şi mediatizatele arestări preventive strigăte de ajutor?
Mai are rost să ne amintim de Gigi Becali, Căşuneanu & Florin Costiniu, Dan Diaconescu Direct ş.a.m.d. ? Şirul nesfârşit de arestări preventive în care au existat serioase dubii privind justificarea măsurii de arestare preventivă (pericolul public sau obstrucţionarea justiţiei), dar în care pe fond ar fi existat, la prima vedere cel puţin, suficiente motive de acuzare faţă de împricinaţi mai cunoaşte azi un episod: Sorin Ovidiu Vântu.
Pe cât de excesiv-severi sunt procurorii în aceste situaţii, pe atât de absente sunt condamnările pe fond. Este un cerc vicios din care nu reuşim să ieşim. Iar în timpul ăsta, tot felul de interlopi se plimbă în libertate fără să-şi facă prea multe probleme...
Dar să nu disperăm, măcar avem teme de dezbateri aprinse. Acum avem o singură grijă:

La mulţi ani, Maria!

A fost sărbăbătoarea naşterii Maicii Domnului, Sfânta Maria.
A fost şi o ocazie de sărbătoare pentru mulţi dintre noi, onomastica celor care poartă acest nume. Pentru fiecare, pentru Maria, Mariana, Ana-Maria, Marian, pentru toţi sărbătoriţii zilei de ieri, o dedicaţie:

În apărarea profesiilor liberale

M-a bucurat mult că PNL ia o poziţie fermă, prin rezoluţia adoptată luni, împotriva supra-impozitorii veniturilor de altă natură decât cele salariale, precum prestările de servicii şi în special precum cele din drepturile de autor.
Biroul Politic Central al PNL anunţă prin acest document că vom iniţia şi depune moţiunea simplă împotriva ministrului Muncii, "indiferent de numele acestuia. Considerăm că o moţiune simplă este îndreptată, cu prioritate, împotriva unei politici guvernamentale greşite, şi abia în secundar vizează persoana ministrului."
De asemenea, în finalul rezoluţiei, pe care o găsiţi integral aici, PNL îşi propune ca, prin dialog cu asociaţiile profesionale sau cu organizaţiile societăţii civile, să stabilească acţiuni comune pentru a bloca aceste intenţii ale guvernului.

Sper ca acest demers să depăşească, prin perseverenţă şi amploare, deficitul de voturi în Parlament, ca să reuşim să îndreptăm aberaţiile deja legiferate şi să le oprim pe cele preconizate.

Câţiva paşi şi reforma-i gata

Pentru toţi cârcotaşi care spun că Guvernul Boc nu face treabă sau care nu au viziune ca să înţeleagă procesul de reformă a statului, am găsit o poză foarte sugestivă din care reiese clar că guvernul a scos ţara din tunel şi a început să parcurgă drumul creşterii economice:Sursa foto http://derapajecontrolate.blogspot.com/ , mulţumiri pentru imaginea remarcabilă. Eu am descoperit-o prin intermediul site-ului Toate Blogurile , o comunitate foarte uilă tuturor bloggerilor împătimiţi, care se apropie de prima mie de aderenţi.

"Demisia" nu intră în vocabularul Elenei Udrea

"Cred că un nou premier şi un nou Cabinet ar fi beneficiat de o perioadă de graţie din partea românilor, un timp suficient pentru ca primele efecte ale ieşirii din criză să se facă simţite".
„Asta a fost opţiunea mea (depunerea mandatului - n.r.). Am gândit ca un membru de partid, nu ca un ministru. Cred că varianta care ar folosi partidului ar fi aceea în care întregul Guvern şi-ar fi depus mandatul."

Nu sunt declaraţiile unui reprezentant al opoziţiei, nu sunt părerile unui analist politic. Nu sunt nici măcar opiniile unui membru PDL nemulţumit de conducerea actuală a partidului. Sunt afirmaţiile Elenei Udrea, membru marcant al conducerii PDL, şefa organizaţiei de Bucureşti şi, mai ales, ministru în Guvernul Boc.

Comparaţia pe care vroiam să o fac se referă la o situaţie perfect similară. Mai mult, este vorba despre un personaj politic care a făcut parte, la un moment dat, din aceeaşi echipă ca şi Elena Udrea: Mona Musca.
Mona Musca a susţinut, în 2005, soluţia politică a demisiei guvernului Tăriceanu, din care făcea parte. În momentul în care partidul şi premierul de atunci au decis altceva, Mona Musca a făcut un gest de onoare (gest de care de altfel personal nu am fost încântat la acea vreme), dar şi un gest logic, firesc: a demisionat din guvern.

Elena Udrea rămâne, însă bine-merci în cabinetul Boc re-peticit. Pentru ea nu contează consecvenţa, bunul-simţ, onoarea. Contează doar rămânerea la frâiele de putere. Şi dacă nu poate să-şi sporească puterea, măcar să o păstreze pe cea deja căpătată.
Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PDL a spus că atunci când ceri plecarea Guvernului, trebuie să pleci şi tu. Stoica a menţionat că nu exclude ca Elena Udrea să-şi depună demisia, dar că este alegerea ei personală.
Dar în ciuda faptului că apar şi voci din PDL care încep să rostească ceea ce este evident, sunt sigur că nu se va schimba nimic în atitudinea Elenei Udrea.

Declaraţia de avere, încă o enigmă în România

Amân cu câteva ore comparaţia promisă ieri, comparaţie care mi-a venit în minte odată cu discuţiile de la PDL despre remaniere, pentru că îmi sare în ochi un subiect de actualitate. De fapt este o situaţie care se repetă deja la fiecare schimbare de stafetă ministerială.
Este vorba despre declaraţiile de avere. Şi de ce înţelegem noi din ele...
Declaraţiile de avere pot fi un instrument util de transparenţă. Rolul lor ar fi acela de a compara varianta de la începutul mandatului cu cea de la final ca să vedem dacă respectivul s-a îmbogăţit peste noapte cu vreun milion de euro din salariul de ministru ş.a.m.d..
În schimb noi avem parte de tot felul de comentarii, care mai hazlii, care mai inchizitoare, dar fără nicio legătură cu subiectul central.
Tema nu este dacă ministrul X e bogat sau sărac, dacă doarme în maşină (cu altă ocazie s-a făcut şi remarca aceasta răutăcioasă) sau dacă e iubitor de artă sau nu. Nici nu e vreun concurs între miniştri unui cabinet ca să vedem care e cel mai bogat şi care e cel mai sărac. După toate acestea, în seara asta am văzut ultima născocire, comparaţia între averea fostului ministru şi a succesorului său. Ce relevanţă are dacă ministrul vechi avea o maşină în plus sau ăsta nou are 3 perechi de cercei peste predecesorul său? Astea-s subiecte de can-can, nu de informare serioasă!

În schimb scopul declaraţiilor de avere, despre care vorbeam mai sus, să vedem dacă minsitrul respectiv e corupt şi s-a îmbogăţit nejustificat, este absent în toate aceste ştiri. Poate rămâne în cel mai bun caz o ştire rătăcită pe un colţ de net, unde ajunge mai greu cetăţeanul de rând. Asta deşi avem destui miniştri care de prin 90 doar cu politica se îndeletnicesc, iar o analiză comparativă a creşterii averii lor ar fi foarte relevantă.
Chiar aşa de complicat o fi să înţelegem un lucru simplu?

Feţele lui Boc

Câteodată imaginile sunt mai grăitoare decât orice cuvinte.

După şedinţele de partid din aceste zile, cred că Emil Boc se simte cam aşa:

A depăşit impasul şi chiar cererea demisiei sale, a făcut şi remanierea mult aşteptată ... de presă, nu de altcineva, şi-a reconfirmat susţinerea partidului.

Din păcate nu înţelege că viitorul său politic este închis, indiferent de scenarii sau mutări politice, că pe termen lung a eşuat. Şi mai mult, că acum va duce în spate singur şi presataţia unor necunoscuţi numiţi la economie, finanţe sau muncă. Şi atunci se va simţi cam aşa:

P.S. Azi voi reveni cu o comparaţie interesantă (şi oarecum curajoasă pentru mine) între două personaje politice, apropo de remaniere.

Bă, treci la coadă!

Stupizeniile legiferate de guvern prin OUG nr. 58, prin care se reglementează plata contribuţiilor sociale pentru veniturile de altă natură decât cele salariale, sunt în continuare în funcţiune şi după şedinţa de guvern de astăzi.
Partidul care conduce guvernul este într-o evidentă derivă, incapabil să găsească soluţii corecte şi mai preocupat de luptele interne, aşa că se pare că UDMR a venit cu câteva propuneri de intrare în normalitate privind procedura de plată. Este vorba despre reţinerea acestor sume de câtre angajator. Culmea este că niciun ministru UDMR nu este direct responsabil de această problematică, ei nedeţinând nici portofoliul muncii, nici pe cel al finanţelor, al justiţiei sau mai ştiu eu pe care...

Problemele de fond rămân însă. Pe lângă cozile interminabile, pe lângă stupizenia de a merge lunar în trei locuri ca să îţi achiţi zeciuiala, întreaga filosofie e strâmbă, de exemplu pentru că obligă nişte cetăţeni să plătească o taxă pentru servicii de care nu vor putea beneficia niciodată. Aşa că singura soluţie rămâne anularea acestei decizii. Voi reveni pe subiect, dar deocamdată vă las să urmăriţi clipul "Bă, treci la coadă!", recent lansat de trupa Taxi ca protest pe această temă:


Cred că ultima speranţă, ca să ne deşteptăm ca societate şi să ne scuturăm de cei care ne duc de râpă, rămâne gestul de protest. Iar liderii naturali de opinie, precum artiştii, râmân cei care mai pot coagula solidaritatea românilor pe teme importante, în condiţiile în care politicienii actuali pierd în fiecare zi încrederea oamenilor.