Portret de marinar nevinovat

Am primit o nouă leapşă de la Atitudini aici.

Întrebarea zilei este: Marinarii de ce nu sunt vinovaţi de nimic?

Contextul întreabării îl găsiţi în postarea autorului sus-menţionat ... sau îl intuiţi.
Răspund cu o ilustrată, care mi se pare mai sintetică decât alte multe vorbe care s-au spus deja, că tot se apropie 2 aprilie:

Din seria statul abuziv

O nouă aberaţie a apărut între intenţiile celor care ne guvernează: ANAF intenţionează să introducă în codul de procedură fiscală o prevedere prin care să primească situaţia conturilor bancare a persoanelor care au datorii la stat, ba chiar să poată opri din aceste conturi sumele datorate.
În primul rând, metoda este una care loveşte grav viaţa privată a individului, o abordare "securistică".
În al doilea rând, trecând peste principiul secretului bancar care este o necunoscută pentru autorităţile române, apar multe probleme de ordin economic:
- de exemplu, poate că datoria înregistrată de ANAF este una inexistentă, eronată, pe care eu, ca individ sau ca persoană juridică nu o recunosc, pe care am contestat-o şi aştept un verdict ş.a.m.d. Ca să nu pară că vorbesc teoretic, pot exemplifica cu sistemul de amenzi de circulaţie, care funcţionează anapoda: o amendă plătită la CEC figurează în continuare multă vreme la administraţia fiscală. Pe tema asta, mă întreb de ce sunt obligat să plătesc amenzile doar la banca numită CEC, atâta vreme cât în contractul între CEC şi administraţia fiscală nu există măcar nişte prevederi clare prin care CEC-ul să transmită automat plăţile făcute. Dar asta merită o abordare separată....
- un alt exemplu, poate că eu am nişte bani depuşi într-un depozit bancar şi sunt gata să plătesc penalităţile prevăzute de lege pentru întârziere, pentru că aştept o dobândă superioară de la acel depozit. Degeaba: statul intră cu picioarele în economisirea mea ca să îşi ia partea
Cred că ne putem gândi la multe alte situaţii anormale.
Dar elementul cel mai sugestiv care arată mentalitatea profund etatistă şi împotriva individului este discriminarea pe care această regulă o naşte între stat şi privat: dacă am datorii la un privat, atunci nu are decât să se judece cu mine, să aştepte toate termenele, să plătească avocaţi ş.a.m.d. şi poate într-un târziu îşi va recupera datoria; dacă eu am de recuperat datorii de la stat, şi mai rău - n-am decât să mă lupt cu toate instituţiile statului să pierd timpul în instanţe, şi poate să nu recuperez niciodată datoria complet (vezi sistemul de retrocedare a bunurilor naţionalizate de comunişti). În schimb dacă statul are ceva de luat de la noi, atunci, nicio problemă, ne bagă mâna în buzunar şi îşi ia partea.

O floare pentru fiecare sărbătorit

Pentru toate Florile, Florinele, pentru toţi Florinii şi sărbătoriţii Floriilor,

La mulţi ani!

O primăvară luminată tuturor!

Update - Gala TNL: Câştigătorii

Partea cea mai importantă a fiecărei ediţii a Galelor TNL este cinstirea câştigătorilor, aşa că aceştia merită să fie cunoscuţi:
1. Cel mai activ tânăr liberal: Mircea Fechet – TNL Bacău
2. Cea mai activa filială: TNL - Hunedoara
3. Cel mai activ tânăr în administraţia locală: Adrian Ştef– TNL Satu Mare
4. Cel mai activ tânăr în administraţia centrală: George Dumitrica TNL Teleorman
5. Cel mai important eveniment local: Liber la sport cu Topescu – TNL Sector 4
6. Cel mai important eveniment naţional: Scoala Politica "Gheorghe Brătianu" – TNL Maramureş
7. Cel mai tânăr senior: Căncescu Aristotel – TNL Brasov
8. Cea mai buna acţiune de campanie: Pune mâna şi votează – TNL Argeş
9. Cel mai bun material de campanie: Crin Antonescu 1 pentru Romania – TNL Mureş
10. Cel mai bun website TNL: TNL Sibiu
11. Cel mai bun blog TNLNominalizari: Ovidiu Călugăru – TNL Dolj şi Diana Tuşa – TNL Brăila.
Felicitări tuturor, iar la anul sper să fie şi mai mare concurenţa!

27 martie - ziua internationala a Teatrului

Pentru ca astazi e Ziua Mondiala a Teatrului, va propun sa nu uitati sa mergeti la teatru, si astazi si cat mai adesea. Evenimentul este unul care merita atentia noastra, asa ca voi reveni un pic mai tarziu asupra subiectului, dar deocamdata, nu ratati spectacolele care se joaca cu aceasta ocazia asta in aceasta seara: Cateva le gasiti aici.

Se întâmplă azi: Gala TNL

Astăzi de la ora 17.00, la Palatul Parlamentului are loc Gala Premiilor TNL, ediţia a V-a.
Evenimentul, programat iniţial pentru începutul anului, dar amânat din cauza condiţiilor meteo nefavoarabile, va sărbătorii, ca în fiecare an, pe cei mai performanţi tineri liberali din anul 2009, dar în acest an va fi dedicat şi tinerilor liberali din toate timpurile, va fi un moment de bucurie pentru că suntem o organizaţie tânără, dar cu o istorie îndelungată.
Pot să vă mai spun că la eveniment participarea este deschisă tuturor, nu doar tinerilor liberali, în limita posibilităţilor organizatorice; o restanţă ce rămâne pe anul ăsta ar fiactualizarea site-ul TNL, probabil că implicarea multor tineri liberali în dezvoltarea blogurilor personale (va fi un premiu şi la această categorie) a scăzut atenţia faţă de site-ul oficial.
Mult succes tuturor nominalizaţiilor care acum au emoţii (tocmai se decide cine vor fi premianţii dintre cei propuşi de filiale)!
Ne vedem la Gală!

Transprenţa - un principiu incompatibil cu statul român

Am primit o „leapşa” de la Atitudini la care răspund cu o mică întârziere de o zi.
Tema este achiziţionarea de avioane F16, decisă de CSAT. Vor fi 24 în loc de 48, cât se intenţiona anul trecut cred, şi nu vor fi noi, ci „la mâna a doua”.
Nu vreau să intru într-o discuţie mai largă despre înzestratrarea militară şi dezvoltarea tehnologiilor miltare în lume, despre necesitatea reală a acestor operaţiuni sau generarea artificială a acestor nevoi de ineteresele din industrie la nivel mondial, este o dezbatere de filosofie economică mai amplă.
Asupra oportunităţii acestei achiziţii în cazul României însă, în acest moment, am obiecţii clare.
Nu mă pricep la avioane, dar este limpede că unul dintre principalele avantaje ale amplasării scutului anti-racheta în România sau ale găzduirii de baze militare americane aici este tocmai economia pe care o putem face noi de la cheltuieli în domeniul înzestrării militare.
O teorie posibilă ar spune că asta este una dintre „obligaţiile” asumate la pachet între noi şi americani atunci când s-a luat decizia strategică de includere a teritoriului României în proiectul scutului anti-rachetă. În acest caz însă, revenim la problema mai veche a lipsei de transparenţă, a faptului că decizia respectivă nu a fost dezbătută înainte de parafare, iar publicul nu a fost informat complet asupra implicaţiilor acestei decizii. Dacă s-ar fi făcut asta, poate după nu am mai fii în situaţia să ne întrebam despre motivele unor paşi asumaţi anterior.
Susţinând alternativele propuse de Manuel, poate că astfel s-ar fi evitat evenimentele cu gust amar în care sunt implicaţi fără voie dascălii în aceste zile.

Bine că a trecut căruţa, chiar dacă era înaintea boilor

Ne-am liniştit şi cu dezbaterea politică pe cazul Voicu. De fapt, probabil că nu ne-am liniştit, probabil că discuţiile pe această temă vor continua, dar din punct de vedere tehnic, nu mai e treaba politicienilor: senat şi-a dat acordul pentru cererea DNA de arestare preventivă. Aşa că acum îmi pun şi eu două întrebări retorice fără să fiu suspectat de pactizare cu diavolul:
- Vă daţi seama ce arie de selecţie are PSD în condiţiile în care singurii candidaţi pe postul de ministru al internelor şi administraţiei au fost Oprea, şeful mafiei personale a lui Năstase, şi Voicu, şeful mafiei personale a lui Vanghelie? Mi se pare mai grav decât statutul de candidat la acest post a lui Cătălin Voicu, faptul că în afară de cei doi alţi doritori nici măcar nu au existat, deci recunoaşterea internă a celor doi era maximă
- Oare nu era mai logic ca DNA să adreseze cererea de arest preventiv mai întâi unui judecător şi doar în caz de răspuns favorabil Parlamentului? Dacă cererea va fi respinsă în instanţă, senatorii care s-au agitat pe tema asta vor fi nişte papagali, ca şi contribuabilii care îi plătesc să piardp timpul. Pe de altă parte, presiunea publică pe judecător, după ce senatul şi-a dat acordul, va fi semnificativă şi malefică.

Ziua mondială a apei

Azi, 22 martie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Apei.
Pentru mine este mai puţin important momentul festivist, cât ceea ce am aflat cu această ocazie:
Niciunul din marile oraşe ale României nu are o staţie de epurare în conformitate cu cerinţele europene.
Găsiţi în Adevărul un articol pe această temă.

Naţionalism

"Am fost acuzaţi, noi ăştia de dreapta, că exagerăm puterea naţiunii. Toate popoarele fac aşa. Nemţii se consideră buricul pământului, englezii două buricuri ale pământului, francezii trei buricuri şi jumătate. Fiecare crede că neamul lui e buricul pământului. Românismul a însemnat, pentru generaţia noastră, să fim noi înşine. Că a fi la stânga înseamnă a fi pom. Fiecare popor vrea să fie el însuşi. Şi am vrut şi noi, ăştia de dreapta, să fim români." Petre Ţuţea

Reglementări excesive

Revin la subiectul ultimei postări, pe tema proiectului de lege a educaţiei, cu primele comentarii pe textul propus.
În antetul documentului am remarcat ca scrie "Cabinet Ministru". Având în vedere că textul a intrat deja în lectura guvernului, mă aşteptam să fie produsul întregului minister, nu doar a cabinetului ministerial, dar se pare că nici cei din minister nu vor să şi-l asume prea plenar. Trecem însă peste acest amănunt pe care-l puteţi încadra la capitolul cârcoteli.

Mi-a sărit în ochi încă de la început o sentinţă puternică:
Privatizarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă. (Art. 7 alin. 2)
Având în vedere că termenul de "privatizare" nu este definit în textul prezentei legi, eu presupun că autorii au dorit să elimine dintre posibilii cumpărători doar pe hrăpăreţii de privaţi, lăsând posibilitatea achiziţionării unităţilor de stat de către statul bulgar de exemplu (asta ca să nu dau tocmai acum exemplu cu vecinii de la vest).
Trecând peste formulare, reprezentanţii ministerului ne-au anunţat că prin textul legii vor încuraja iniţiativa privată în educaţie, dar aici se cam contrazic. De pildă, în cazul unităţilor de învăţământ care se restructurează tocmai ca urmare a acestei legi (căci se măresc pragurile privind numărul minim de elevi pentru şcoli cu personalitate juridică), pentru restructurare se pare că este de preferat ca anumite obiective să rămână în paragină decât să fie asumate de vreun privat care să investească acolo.

Chiar la articolul următor aflăm că cercetarea primeşte 1% din PIB, dar acest obiectiv nu găseşte corespondent şi în bugetul actual; probabil că vom primi explicaţia că legea nu intră în vigoare de anul ăsta, iar la anul începe cu siguranţă creşterea economică...

Deşi despre planurile-cadru se vorbeşte într-un alt capitol, abia pe la art. 54, la art. 16 aflăm că acestea includ religia, ca parte a trunchiului comun, fără a menţiona aici vreo altă materie. Fără să am nimic împotriva studierii religiei în şcoli, această precizare unilaterală mi se pare dezechilibrată, tocmai într-un punct în care ideea de impunere ar trebui evitată.

Autorii mai uită să precizeze clar existenţa sau nu a manualelor alternative şi a modului de funcţionare şi selectare a acestora.

În ansamblu, impresia pe care o am este a unui text care îşi propune să supra-reglementeze, pe ici pe colo având chiar unele precizări contradictorii, din mulţimea de reglementări.

După o lungă aşteptare...

În sfârşit a fost facut public noul proiect de Lege a Educaţiei.
După ce a fost prevestit cu surle şi trâmbiţe, după ce s-a tot anunţat lansarea lui în dezbatere, mereu amânată cu 2 zile, cu 3 zile, cu o săptămână, după ce a fost dezbătut în lipsă (fără să existe un text asumat de minister), ieri guvernul a venit în fine cu un document în dezbaterea publică.
Aici găsiţi textul propus.
Cu siguranţă, educaţia nu reprezintă o prioritate pentru actualii guvernanţi.
Asta rezultă din subfinanţarea sistemului pentru anul în curs, sau din decizia de a reduce posturi, înainte să ştim de unde.
Educaţia nu reprezintă o urgenţă pentru aceiaşi guvernanţi.
Asta am înţeles şi din bâlbăielile şi amânările adoptării Legii Educaţiei. În 2009 s-a amânat din cauza certurilor dintre premierul Boc şi ministrul Andronescu. Apoi, textul pe care guvernul Boc şi-a asumat răspunderea a fost unul făcut pe picior, cu numeroase vicii de procedură, fapt care a condus la declararea lui neconstituţională şi implicit la amânarea aplicării legii.
Acum, noul ministru, deşi ne-a promis din ianuarie că vine cu un proiect, abia acum a reuşit să-l supună dezbaterii publice.
Cu toate astea şi în ciuda legii, guvernul preferă să accepte dezbaterea publică cu termen redus, două săptămâni în loc de o lună. De ce?
Singurul motiv credibil este dorinţa de a evita cu orice preţ dialogul, chiar dacă asta presupune asumarea răspunderii, încălcarea legii ş.a.m.d..
Chiar dacă putem descoperii unele intenţii bune în documentul propus, cum ar fi ideea de competiţie între şcoli, sau responsabilizarea comunităţiilor locale (imposibilă în acest moment în care primăriile sunt falite, şi care va aduce doar blocaje), acestea nu ar avea şansa de a fi aplicate corect şi real decât dacă împreună cu toate părţile implicate, studenţi, elevi, părinţi, profesori, partide politice, s-ar fi căutat cele mai bune soluţii de implementare.
Totuşi, guvernul se pare că preferă impunerea în locul dialogului.

Oare este posibil?

Am fost absolut şocat să aflu abia seara, printre multe alte ştiri, vestea despre Curtea de Apel Cluj care a decis astăzi că primarul municipiului Baia Mare, Cristian Anghel, va efectua doi ani şi jumătate de detenţie, fiind găsit vinovat pentru acuzaţiile de abuz în serviciu.
Cred că orice comparaţii cu cazurile recente de primari arestaţi sunt total neavenite, şi sper ca apropierea lor în timp să fie o simplă coincidenţă, nu o strategie de imagine. De altfel, în perioada respectivă, care expiră exact după viitoarele alegeri locale viitoare, Cristian Anghel nu va mai putea candida la funcţii publice.

În faţa legii suntem toţi egali, iar apartenenţa politică nu ar trebui să fie un reper faţă de care să ne raportăm pro sau contra faţă de o decizie a justiţiei. Nici popularitatea nu are de-a face cu legea, nu te face mai vinovat sau mai puţin vinovat. Nici măcar profilul moral nu poate fi un paravan în faţa justiţiei. O analiză obiectivă a situaţiei cred că lămureşte cazul. Povestea pe scurt, dintr-o scrisoare, a fost postată de Lilick pe blogul său aici.

Nu pentru că este vorba despre un liberal, nu pentru că este vorba despre un coleg de partid, ci pentru că este vorba despre un om remarcabil, apreciat şi admirat în comunitatea sa şi impecabil în activitatea publică, de data aceasta trebuie să vă mărturisesc că mi se pare o decizie foarte gravă... ca să mă feresc de cuvântul "abuz".
Dacă aş vrea să fiu cu orice preţ "corect politic", ar trebui să spun că e treaba exclusiv a justiţiei, dar nu pot să nu remarc evoluţia paradoxală a acestui proces, şi un mecanism strâmb din perspectiva apărării individului şi a libertăţilor sale, a prezumţiei de nevinovăţie, acela în care acuzaţiile grave cu pedeapsă privativă de libertate aduse primarului au fost respinse de instanţă la judecata pe fond, respinse la recurs, dar acceptate la apel. Adică o singură instanţă dă o decizie foarte dură pentru cel în cauză, decizie care nu mai poate fi atacată...
P.S. La Congresul PNL din 2009, Cristian Anghel a fost al doilea, ca număr de voturi, între candidaţii pentru Biroul Central al PNL, după Varujan Vosganian.
Iată ce spune de exemplu un concurent politic local de la alt partid despre primarul Anghel.

Echilibrul puterilor în Stat

O discuţie ce merita un cadru mult mai aşezat, serios şi neutru, discuţia despre revizuirea Constituţiei, este subiectul politic al zilei impus de Preşedinţie prin consultările care au început astăzi, din păcate pe fondul protestelor sindicale şi a cronicizării crizei economice. Eu zic că este poate cel mai nefericit moment, evident că acum altele sunt priorităţile oamenilor, dar în acelaşi timp cred că subiectul merita să beneficieze de atenţia publicului larg, şi chiar de implicarea lui (prin dezbateri, nu prin referendumuri simpliste).
Dar asta este situaţia dată şi trebuie să ne adaptăm.
Am observat că există o tentaţie generalizată ca prin propunerile de modificare să se strice echilibrul dintre puterile statului, în favoarea uneia sau alteia dintre acestea. Mai mult, şi mecanismele de cenzură reciprocă se vor diminuate, dacă de exemplu vom avea o singură cameră a legislativului. Dacă la susţinătorii republicii prezidenţiale, tentaţia spre autoritarism este evidentă, cred că misiunea noastră, a liberalilor este tocmai aceea de a consolida prin textul constituţional, la modul funcţional nu doar declarativ, o reală separaţie a puterilor în stat şi controlul reciproc dintre acestea.
Este esenţial, dacă nu dorim să avem derapaje, ca posibilitatea de cenzură între legislativ, executiv şi puterea judecătorească să funcţioneze în ambele sensuri. Dacă nu, vom avea în continuare hotărîri judecătoreşti care îşi stabilesc propiul regim administrativ peste capul guvernului, guverne (ca acesta) care dau ordonanţe prin care suspendă hotărîri judecătoreşti, majorităţi parlamentare ignorate la formarea executivului, iar actorii din statul nostru vor continua să funcţioneze schizofrenic urmând doar regulile de ei agreate.

Petre Ţuţea despre Monarhie

"Sigur că forma ideală de guvernământ e monarhia. Monarhia ar presupune şi alegeri, şi partide şi ar presupune şi un arbitru: acest arbitru, văzând forţele politice în conflict, alege el, de fiecare dată, dar n-o alege pe cea mai populară ci pe cea mai adecvată interesului general. Deci monarhia n-are criterii de conducere democratice. De fapt, monarhia a făcut România Mare, iar democraţia a mai redus-o. " Petre Ţuţea

Cum ar putea ieşi din tunel fondul de pensii?

Zilele trecute discutam împreună cu colegii bucureşteni din Comisia de Economie a PNL despre legea pensiilor, şi mai exact despre situaţia fondului de pensii.
Fondul pensiilor "de stat" ca să zicem aşa, este, după părerea mea, discriminat negativ în raport cu fondurile private de pensii, pilonul pensiilor facultative ş.a.m.d.. În timp ce fondurile private de pensii au posibilitatea teoretică a investirii banilor depuşi în diferite instrumente financiare, ca să scoată profit şi implicit un randament mai bun pentru beneficiari, fondul naţional de pensii strâns de la contribuabilii de azi trage din greu, cu proptele puternice de la bugetul de stat, ca să se achite faţă de actualii pensionari, şi aceştia defavorizaţi în raport cu nivelul salariului mediu.
Soluţia ar fi cred eu o strategie şi o investiţie pe termen lung, astfel ca banii celor care contribuie astăzi să fie investiţi şi nu băgaţi în plată. Problema este cum acoperi gaura pe o perioadă de timp de 10 - 20 de ani, în care să nu te foloseşti de contribuţia la fondul de pensii, iar soluţia nu poate veni decât dintr-un fond strategic al Guvernului. Un împrumut nu ar fi cea mai bună variantă, pentru că asta ar însemna dobânzi şi obligaţia de returnare la scadenţă, aşa că posibila rezolvare nu ar putea veni decât din privatizări. Privatizări făcute însă cu cap şi pe bani buni, a căror destinaţie să fie clar predefinită.
Din păcate această propunere nu este aplicabilă acum, pentru că, după cum ştim, în campania electoral ne-am bătut cu ticăloşii care vroiau să privatizeze sarea, poşta ş.a.m.d. şi i-am învins.
În tot acest timp, să aruncăm o privire ca să vedem ce se întâmplă cu bunurile protejate de Preşedinte împotriva hrăpăreţilor de privaţi: sunt fie căpuşate, fie au parte de un prost management. De exemplu Poşta, iată un articol foarte interesant apărut în ziarul Capital:
Poşta română nu face profit, deşi ar avea de unde.

Hai să ne luptăm şi pentru cei care făceau ceva

Am impresia că uităm iar temele cu adevărat importante în favoarea diversiunilor.
Astăzi discutăm despre demiterea sau nu a lui Mircea Geoană (culmea este că de dimineaţă, înainte chiar de dezbaterile în plen, era limpede un singur lucru, anume că senatorii nu vor face NIMIC azi din ceea ce ar însemna în mod normal activitatea lor legislativă: ori se supunea la vot propunerea PDL, caz în care Mircea Geoană era revocat şi cu asta se termina activitatea, ori, aşa cum s-a întâmplat, nu s-a supus la vot, prin urmare PDL a boicotat lucrările), despre arestarea sau nu a unui senator PSD, Voicu, despre care dacă nu era această anchetă a DNA eu nu aş fi aflat nimic (culmea, azi am aflat că e şi senator de Bucureşti) ş.a.m.d..
În schimb am trecut mult prea uşor peste demiterea nejustificată a lui Marius Oprea, care chiar făcea ceva acolo, spre deosebire de cei antemenţionaţi. Cred că ar trebui să ne trezim şi noi, opoziţia (mă includ aici şi pe mine, care deocamdată nu am venit cu o propunere concretă), şi mass-media, şi societatea civilă în această direcţie.
Pe mine m-a trezit din adormire emisiunea difuzată în seara aceasta, culmea, la mogulul cel bun, avandu-l printre invitati pe Marius Oprea (emisiunea "Zece plus" moderată de Cristian Gava). Interesante şi discuţiile din platou, dar imaginile erau cutremurătoare.

Un bun ministru

"Ştiţi ce înseamnă un bun ministru?
Nu să fii bun funcţionar , ci să ai vocaţie de stăpân. Când un ministru e funcţionar, se încurcă în hârtii. Iar ca prim-ministru, trebuie să porţi în geantă imaginea ideală a României, spre care să te mişti asimptotic." Petre Ţuţea

Leapşa pentru liberali

Am citit şi primit leapşa cu concluziile post-congres de la Lilick. Este o provocare pentru toţi liberalii. Cred că de data asta este o leapşă care cere fapte de la noi liberalii, mai mult decât reacţii, fie ele şi în blogosferă.
Totuşi pentru că textul mi se pare o sinteză bună a situaţiei noatre după Congres, este cel mai bun prilej să pornesc de aici analiza mea după Congresul PNL, mai ales într-o zi de 8 Martie.
1. Dacă în postarea anterioară scriam că avem de ales dintre obiectivele propuse de cei doi candidaţi la Preşedinţia PNL, acum lucrurile sunt clare: obiectivul asumat de conducerea centrală a PNL este 30% la alegerile parlamentare.
2. Nu a fost timpul necesar sau conjunctura politică nu ne-a oferit răgazul de a organiza de jos în sus acest congres, de la filiale spre vârf, dar ar trebui să luăm partea bună a lucrurilor: Acum ştim cu toţii ţintele, iar la nivel local responsabilităţile pot fi adaptate ţelului comun. Astfel, eu consider că atâta vreme cât noul Birou Politic Central al PNL si-a stabilit un target pentru alegerile parlamentare, ar fi natural, dar şi necesar ca la nivel de filiale să fie asumat un obiectiv, poate acelaşi (30%) pentru alegerile locale. Având în vedere specificitatea şi diversitatea acestora, putem spune că rezultatul acestui scrutin este cel mai legat de strategia, capacităţile şi performanţa de la nivel local, deci o responsabilitate în acest sens este justificată. Despre importanţa alegerilor locale, nu cred că mai e nevoie să argumentez aici, este limpede că un rezultat slab la locale va face mult mai dificil un salt spectaculos la parlamentare în acelaşi an, fără să mai vorbim despre sistemul uninominal care îi face pe candidaţii la parlament să se îndrepte către teme de interes local, ori acestea sunt mai greu de susţinut a avea un partener în autoritatea locală. Ar fi şi mai frumos dacă stabilirea acestor obiective în fiecare filială s-ar face prin responsabilitatea acestora, nu prin impunere de la centru, fără să mai fie nevoie ulterior de intervenţia conducerii centrale pentru a tăia sau felicita la aflarea rezultatelor, lucrurile să se întâmple de la sine.
3. Mai avem de lucrat în deschiderea partidului pentru a implica cetăţenii la nivel sectorial în identificarea soluţiilor liberale, iar pentru asta extinderea comisiilor de specialitate este necesară, odată cu creşterea vizibilităţii lor.
Aş putea discuta în continuare despre mecanismele de desemnare a viitorilor candidaţi, pentru alegerile locale şi parlamentare, dar astea sunt deja doar instrumente pentru operaţionalizarea obiectivelor despre care avem timp (nu foarte mult) să vorbim în perioada următoare.

Care va fi biectivul asumat de viitoarea conducere

La Congresul PNL de astăzi, fiecare dintre cele două echipe care şi-au înregistrat candidatura au asumat un obictiv concret. Este de discutat care este mai mult sau mai puţin realist, care este mai mult sau mai puţin operaţionalizat, dar după votul delegaţilor de astăzi, viitoarea echipă de conducere îşi va fi asumat un mandat.
Avem două variante:
- echipa Crin Antonescu: 30% la alegerile parlamentare din 2012
- echipa Ludovic Orban: locul 1 la viitoarele alegeri locale
Care va fi obiectivul asumat de PNL, aflăm în seara asta.

Rezultate conferinţa PNL Bucureşti

Conferinţa PNL Bucureşti a decis noua componenţă a Consiliului de Coordonare şi Conducere al Municipiului Bucureşti al PNL:
Andrei Chliman - preşedinte
Sorin Dina - vicepreşedinte
Cristian Tudorache - vicepreşedinte
Adrian Neacşu - vicepreşedinte
Marius Ioana - secretar coordonator
Alături de preşedinţii celor 6 filiale de sector, aceştia formează noua structură de conducere a PNL Bucureşti.

Candidaţii pentru Preşedinţia PNL Bucureşti

În continuarea discuţiei despre Conferinţa Municipală a PNL Bucureşti care are loc astăzi, vă prezint candidaţii care şi-au depus candidatura pentru funcţia de Preşedinte al PNL Bucureşti. Aşadar, pe scurt despre fiecare, aşa cum sunt prezenţi pe site-ul www.pnlbucursti.ro , în ordine alfabetică:
Cristian Banu:
Cristian Banu are 39 de ani si este managerul spitalului de boli infectioase si tropicale "Dr Victor Babes". S-a nascut la 18 iulie 1968, in Braila, iar in Bucuresti s-a mutat la varsta de 8 ani, pe cand se afla in clasa a doua.
Cristian Banu este de formatie inginer, absolvind Institutul Politehnic din Bucuresti - Facultatea Tehnologia Constructiilor de Masini.
Cristian Banu a absolvit, in 2007, Cursul postuniversitar de Inalti Functionari Publici - Institutul National de Administratie. In 2006 a absolvit Scoala Nationala de Sanatate Publica si Management Sanitar. Tot in 2006 a absolvit Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative - Facultatea de Administratie Publica - Studii Academice Postuniversitare si Universitatea Nationala de Aparare Carol I - Colegiul National de Aparare. Din 2006 urmeaza scoala doctorala la Universitatea Nationala de Aparare Carol I.
Cu un an inainte, in 2005, Cristian Banu obtinuse un masterat in Management Public la Academia de Studii Economice din Bucuresti.
Cristian Banu a urmat si o serie de specializari in domeniul vamal si in cel al turismului, perfectionari care i-au fost de folos in perioada in care a lucrat la Directia Generala a Vamilor. Din 1993 pana in 2005 a ocupat diverse functii in Administratia Centrala a Vamilor.
In 2006, Cristian Banu a castigat concursul pentru ocuparea postului de manager al Spitalului de boli infectioase si tropicale "Dr Victor Babes", post pe care il ocupa si in prezent. Cristian Banu vorbeste fluent engleza si rusa.
Este casatorit si are doi copii, o fata in varsta de 11 ani si un baiat in varsta de 6 ani. Are ca hobby-uri natura, fotbalul, baschetul si numismatica.
Nota mea: Între timp, domnul Cristian Banu nu mai ocupă funcţia de manager al Spitalului "Victor Babeş", în ciuda rezultatelor mandatului său de acolo, dar este proaspăt vicepreşedinte al Patronatului Naţional Român.

Andrei Chiliman:
Vicepresedinte PNL Bucuresti
Data nasterii: 18 iulie 1947
Studii: 1970 absolvent IPB, Facultatea de automatica Activitate politica: Din 2004 Primar al Sectorului 11997 ales membru in Biroul Permanent Central PNL1993 ales membru in Brioul Permanent Central al PNL1990-1992 PNL-AT membru in Comitetul Director, presedinte in exercitiu
1990 membru PNL, secretar executive
Activitate profesionala:
1990-1996 COMPUTER AIDED FINANCE ROMANIA SRL director general1971-1990 IPA Bucuresti, cercetator stiintific principal grad 21970-1971 ICPET Bucuresti, stagiar
Nota mea: Domnul Andrei Chiliman este în prezent Preşedinte Interimar al PNL Bucuşreşti

Leopold Lupusanschi:
Nota mea: Domnul Lupusanschi este un membru de dedicat al PNL în cadrul filialei PNL Sector 4, organizaţie pe care a şi condus-o în calitate de preşedinte în perioada 2005-2008

Din fenomenele naturale ale infrastructurii bucureştene

Astăzi în mijlocul zilei am avut neşansa să fiu nevoit să traversez Bucureştiul de la Piaţa Presei Libere spre Militari. În ciuda orei de trafic maxim, drumul a fost acceptabil până am ajuns pe Podul Grant, chiar spre cartierul în care locuiesc.
Ambuteiajul din trafic a fost amplificat de o uriaşă fântână arteziană fierbinte şi de aburii apei calde care s-a scurs dintr-o conductă spartă. Aburii ajungeau, fără exagerare, până la cer, pentru că am văzut asta de pe partea de urcare a podului... S-a reuşit oprirea apei tocmai în momentul treceam prin acea zonă.

O conducta sparta in zona Crangasi a lasat 60 de blocuri fara apa

StirileProTV.ro

Din câte am auzit, cei de la RADET au intervenit după vreo 3 ore, fapt care ar putea justifica apa ce se întindea de la locul avariei până la ... următoarea staţie de tramvai.

Iată şi ce ne spun cei de la RADET, din păcate nu precizează cauzele (cine trebuia să verifice şi să înlouiască conducetele vechi) şi câţi bani ne-a costat această demonstraţie.

Care este proiectul pentru Bucureşti pe care îl aşteptaţi?

Capul de afiş al evenimentelor politice de la acest sfârşit de săptămână va fi ţinut mai mult ca sigur de noi, liberalii. Va fi vineri şi sămbătă, aşa după cum probabil ştiţi, Congresul PNL.
Dar înainte de asta, joi va avea loc Conferinţa PNL Bucureşti, ocazie cu care av fi aleasă o nouă conducere, eveniment important cu participarea unui număr mare dintre membrii PNL Bucureşti, aşa că merită şi atenţia noastră.
Sunt convins că dezbaterile de la liberali vor demonstra că suntem un partid viu, în care actorii cred în proiectele lor politice sau în convingerile personale, fără să sară graniţa respectului faţă de colegi şi competitori, cum s-a mai întâmplat pe ici pe colo la Cogresul PSD, dar şi fără să se respecte un scenariu predefinit. Această imagine poate veni în ajutorul PNL, iar mediatizarea competiţiei interne cred că este în beneficiul PNL, nu avem cu ce să ne fie ruşine, de aceea am un oarecare regret că s-a decis organizarea Conferinţei PNL Bucureşti în preziua Congresului şi că ratăm ocazia de a avea două evenimente distincte şi presa aferentă. Dar asta e mai puţin important.
Mult mai important este care va fi noul proiect strategic şi organizatoric al PNL Bucureşti, care vor fi obiectivele asumate şi dacă oferta noastră va veni în întâmpinarea bucureştenilor. Avem, cu siguranţă, multe de făcut. Un exemplu poate fi chiar comunicarea online: am putea începe cu updatarea site-ului PNL Bucureşti. Asta chiar dacă suntem şi aici, pe platforma liberalii1.ro, unde găsiţi şi comisiile de specialitate de la nivelul capitalei. Voi reveni la subiect, dar deocamdată vă cer un ajutor.
Pentru mine, dar de ce nu, şi pentru alţi colegi ai mei, va fi important în deciziile de la Conferinţa PNL Bucureşti, chiar în alegerea pe care o vom putea face în susţinerea unora sau altora dintre candidaţii pentru funcţii de conducere în cadrul Comitetului PNL Bucureşti, să aflăm:
Care sunt aşteptările dumneavoastră? Ce vreţi să vedeţi la organizaţia capitalei şi ce vreţi să auziţi de la reprezentanţii ei? Care este oferta politică pentru Bucureşti pe care aţi dori să o vedeţi la partidul favorit, care este proiectul liberal pentru Bucureşti pe care îl aşteptaţi?

Concurs pentru studenţi

Pentru studenţi. am primit ştirea deapre un concurs foarte interesant. Pentru că tema concursului este una care ţine de politici publice, despre ce am vrea de la guvernanţi, cu atât mai mult într-un domeniu sensibil - sănătatea, merită atenţia noastră.
"Ce aş face dacă aş fi Ministrul Sănătăţii?", asta este tema concursului.
Aici găsiţi informaţii despre concurs, eu vă spun doar că premianţii vor primii 500 de euro, iar data limită pentru trimiterea răspunsurilor este 10 martie.
Eu aştept cu nerăbdare să aflu răspunsurile câştigătorilor, şi nu numai.

De mărţişor

O primăvară frumoasă tuturor doamnelor şi domnişoarelor!

Pentru câteva dintre dumneavoastră, dintre locuitoarele cartierului nostru, am avut ocazia să vă transmit direct urările mele şi un mărţişor simbolic!

Pentru pentru cititoarele blogului, pentru toate bloggeritele şi pentru toate femeile din viaţa noastră, un mărţişor virtual: