sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Adrian Păunescu, la adio

Acum, la momentul despărţirii, dezbaterea pro şi contra asupra lui Adrian Păunescu nu o văd oportună. Nici să ne afirmăm cu toţii, post-mortem, drept admiratori ai personalităţii lui nu cred că este cel mai potrivit. Poate că mai important este să recunoaştem că poetul Adrian Păunescu a fost un talent de geniu şi să ne amintim de opera sa artistică şi literară.
De aceea, vă fac câteva propuneri (click pe titlu):
Cine iese ultimul din ţară
Pacient la final de veac
Viaţa, dublu mixt
Prea târziu, la Paris

Şi ultimele versuri tulburătoare, transmise de pe patul de spital:
"Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
(...)
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate!"

Un comentariu:

rotundu spunea...

Adrian Paunescu - Trecutul care nu trece

http://rotundu.wordpress.com/2010/11/06/adrian-paunescu-trecutul-care-nu-trece