joi, 9 septembrie 2010

Strigătul de ajutor al Justiţiei

Am tot mai adesea impresia că justiţia din România ne semnalează slăbiciunile pe care le are şi limitele cu care se confruntă. Or fi prea desele şi mediatizatele arestări preventive strigăte de ajutor?
Mai are rost să ne amintim de Gigi Becali, Căşuneanu & Florin Costiniu, Dan Diaconescu Direct ş.a.m.d. ? Şirul nesfârşit de arestări preventive în care au existat serioase dubii privind justificarea măsurii de arestare preventivă (pericolul public sau obstrucţionarea justiţiei), dar în care pe fond ar fi existat, la prima vedere cel puţin, suficiente motive de acuzare faţă de împricinaţi mai cunoaşte azi un episod: Sorin Ovidiu Vântu.
Pe cât de excesiv-severi sunt procurorii în aceste situaţii, pe atât de absente sunt condamnările pe fond. Este un cerc vicios din care nu reuşim să ieşim. Iar în timpul ăsta, tot felul de interlopi se plimbă în libertate fără să-şi facă prea multe probleme...
Dar să nu disperăm, măcar avem teme de dezbateri aprinse. Acum avem o singură grijă:

Niciun comentariu: