sâmbătă, 4 septembrie 2010

"Demisia" nu intră în vocabularul Elenei Udrea

"Cred că un nou premier şi un nou Cabinet ar fi beneficiat de o perioadă de graţie din partea românilor, un timp suficient pentru ca primele efecte ale ieşirii din criză să se facă simţite".
„Asta a fost opţiunea mea (depunerea mandatului - n.r.). Am gândit ca un membru de partid, nu ca un ministru. Cred că varianta care ar folosi partidului ar fi aceea în care întregul Guvern şi-ar fi depus mandatul."

Nu sunt declaraţiile unui reprezentant al opoziţiei, nu sunt părerile unui analist politic. Nu sunt nici măcar opiniile unui membru PDL nemulţumit de conducerea actuală a partidului. Sunt afirmaţiile Elenei Udrea, membru marcant al conducerii PDL, şefa organizaţiei de Bucureşti şi, mai ales, ministru în Guvernul Boc.

Comparaţia pe care vroiam să o fac se referă la o situaţie perfect similară. Mai mult, este vorba despre un personaj politic care a făcut parte, la un moment dat, din aceeaşi echipă ca şi Elena Udrea: Mona Musca.
Mona Musca a susţinut, în 2005, soluţia politică a demisiei guvernului Tăriceanu, din care făcea parte. În momentul în care partidul şi premierul de atunci au decis altceva, Mona Musca a făcut un gest de onoare (gest de care de altfel personal nu am fost încântat la acea vreme), dar şi un gest logic, firesc: a demisionat din guvern.

Elena Udrea rămâne, însă bine-merci în cabinetul Boc re-peticit. Pentru ea nu contează consecvenţa, bunul-simţ, onoarea. Contează doar rămânerea la frâiele de putere. Şi dacă nu poate să-şi sporească puterea, măcar să o păstreze pe cea deja căpătată.
Valeriu Stoica, vicepreşedinte al PDL a spus că atunci când ceri plecarea Guvernului, trebuie să pleci şi tu. Stoica a menţionat că nu exclude ca Elena Udrea să-şi depună demisia, dar că este alegerea ei personală.
Dar în ciuda faptului că apar şi voci din PDL care încep să rostească ceea ce este evident, sunt sigur că nu se va schimba nimic în atitudinea Elenei Udrea.

Niciun comentariu: