sâmbătă, 4 septembrie 2010

Declaraţia de avere, încă o enigmă în România

Amân cu câteva ore comparaţia promisă ieri, comparaţie care mi-a venit în minte odată cu discuţiile de la PDL despre remaniere, pentru că îmi sare în ochi un subiect de actualitate. De fapt este o situaţie care se repetă deja la fiecare schimbare de stafetă ministerială.
Este vorba despre declaraţiile de avere. Şi de ce înţelegem noi din ele...
Declaraţiile de avere pot fi un instrument util de transparenţă. Rolul lor ar fi acela de a compara varianta de la începutul mandatului cu cea de la final ca să vedem dacă respectivul s-a îmbogăţit peste noapte cu vreun milion de euro din salariul de ministru ş.a.m.d..
În schimb noi avem parte de tot felul de comentarii, care mai hazlii, care mai inchizitoare, dar fără nicio legătură cu subiectul central.
Tema nu este dacă ministrul X e bogat sau sărac, dacă doarme în maşină (cu altă ocazie s-a făcut şi remarca aceasta răutăcioasă) sau dacă e iubitor de artă sau nu. Nici nu e vreun concurs între miniştri unui cabinet ca să vedem care e cel mai bogat şi care e cel mai sărac. După toate acestea, în seara asta am văzut ultima născocire, comparaţia între averea fostului ministru şi a succesorului său. Ce relevanţă are dacă ministrul vechi avea o maşină în plus sau ăsta nou are 3 perechi de cercei peste predecesorul său? Astea-s subiecte de can-can, nu de informare serioasă!

În schimb scopul declaraţiilor de avere, despre care vorbeam mai sus, să vedem dacă minsitrul respectiv e corupt şi s-a îmbogăţit nejustificat, este absent în toate aceste ştiri. Poate rămâne în cel mai bun caz o ştire rătăcită pe un colţ de net, unde ajunge mai greu cetăţeanul de rând. Asta deşi avem destui miniştri care de prin 90 doar cu politica se îndeletnicesc, iar o analiză comparativă a creşterii averii lor ar fi foarte relevantă.
Chiar aşa de complicat o fi să înţelegem un lucru simplu?

Niciun comentariu: