marți, 24 august 2010

Unde se duce piatra cubică atunci când se duce?

Am primit o "leapşa" de la Adrian Crăciunescu. Tema este înlocuirea pietrei cubice din zona centrală, Bulevardul Aviatorilor. Iată şi întrebarea: unde ajunge materialul cu care era pavat bulevardul şi, mai ales, care e rostul economic al scoaterii pietrei cubice?
Răspunsul punctual este: nu ştiu. Nu am un răspuns logic la îndemână. Nu intru în prea multe detalii pentru că nu am pretenţia de a mă considera un specialist în domeniu, iar Adrian ne prezintă o analiză competentă şi completă a problemei, cu exemple şi de pe la alţii. Pe scurt însă, sunt de acord cu argumentul principal, şi anume că piatra cubică s-a dovedit a fi mai economicoasă acolo unde există, pentru că a necesitat mult mai rar lucrări de reparaţii, şi chiar atunci când a fost cazul, intervenţia a putut fi punctuală.
Cu atât mai mult în Bucureşti, unde experienţa ne arată că practic nu stăpânim tehnologia asfaltării ( dacă situaţiile în care un drum proaspăt asfaltat face gropi sau necesită reparaţii sunt mult mai numeroase decât cele în care lucrarea este bună nu ne poate duce decât la concluzia că atunci când ne reuşeşte câte o lucrare este o întâmplare ).
Dacă am merge şi mai departe, următoarea idee care ne vine în minte este aceea că este nevoie de noi lucrări ce vor fi încredinţate unor asfaltatori prietenoşi. Situaţia este absurdă pentru că oricât de numeroşi ar fi asfaltatori, este evident că numai în Bucureşti ei ar avea suficient de lucru dacă ar exista un plan coerent în acest sens. Exemplele chiar din zona în care locuiesc sunt destule. Dacă situaţia din Giuleşti-Sârbi e de notorietatea, pe lângă aceasta sunt numeroase străduţe în zona Regie care au nevoie de lucrări. Asta ca să nu vorbim de aleile foarte circulate dintre blocuri chiar din cartierul Crângaşi, care arată ca după bombardament (a se vedea de exemplu ce e în faţa sediului modern al Romtelecom din zonă).
Şi totuşi, de ce a rămas de asfaltat tocmai piatra cubică din centru? Bănuiala mea este că lucrările proaste, făcute de mântuială au acoperit deja o mare parte din străzile capitalei, iar o decizie de re-asfaltare de exemplu va implica o răspundere a celor care au asfaltat iniţial. Ori ca înţelegerile dintre responsabilii din primării şi asfaltatori să meargă, primii nu pot să respingă recepţionarea unor astfel de lucrări sau să conteste ulterior calitatea lor.
Ca să revin la cazul bulevardului Aviatorilor, explicaţia aici este accea că iarna trecută a distrus pavajul de piatră cubică, fapt care a fost vizibil pentru noi toţi. De ce s-a întâmplat asta nu am aflat. Şi mai ales, nu am aflat şi nu aflăm niciodată de ce nu este nimeni răspunzător, în afara naturii sau a soartei. Dacă la deszăpezire s-au folosit substanţe care au avut un efect imediat de distrugere, cred că cineva ar trebui să rsăpundă pentru asta. Nu prea înţeleg eu acea argumentaţie pe care o auzim la fiecare ninsoare, cum că utilajele nu pot ieşi pe teren decât după ce ninsoarea încetează (şi eventual zăpada e de un metru). O fi adevărat că dacă ar interveni mai devreme, acestea ar trebui să parcurgă o stradă de mai multe ori, dar nu ar fi mai economicos să consumăm ceva benzină în plius decât să schimbăm asfaltul după fiecare zăpadă?!?
Unde ajunge piatra cubică scoasă de pe Aviatorilor chiar nu ştiu, dar pot pune prinsoare că dacă vom întreba peste o lună-două administraţia capitalei, cu siguranţă că nu va mai fi în posesia acesteia. În concluzie, târgul este cu siguranţă bun din toate punctele de vedere, mai puţin pentru bucureşteni.
P.S. În articolul următor reluăm discuţia promisă despre sistemul sanitar.

Un comentariu:

ADRIAN spunea...

Am auzit de la un prieten ca s-a creat un fel de depozit de piatra ad-hoc undeva in Ghencea, pe un camp. Cum acolo exista poteca de acces, dl Poteras ar trebui sa puna niste semafoare pentru ca sa nu faca "Traffic jam" de carute cand vor veni aia sa incarce :))