miercuri, 25 august 2010

Sistemul sanitar şi provocările sale - partea I

Starea sistemului sanitar românesc ne priveşte pe toţi sau cel puţin ar trebui să înţelegem asta. Pentru nenorocirea de la maternitatea Giuleşti nu trebuie să găsim vinovaţi în altă parte decât acolo unde sunt, însă cred că măcar acum să existe o atenţie mai mare asupra sistemului sanitar în general şi să căutăm soluţii la problemele de aici, independent de cauzele punctuale ale dezastrului întâmplat.
De altfel, înţeleg că asistenta responsabilă de supravegherea acelui salon (şi doar a acelui salon) a fost pusă ieri sub acuzare, iar informaţiile de până acum ne indică drept cauză principală a acestui eveniment o eroare umană.

Dar discuţia despre problemele din sănătate este mult mai complexă şi mai gravă, iar abordările populiste nu vor face decât să ajute la drumul spre faliment. Ca să analizăm cu atenţie, vă propun să le luăm pe puncte. Astăzi, primele două:

1. Mai întâi trebuie să acceptăm cu toţii – am mai insistat pe această idee – că este nevoie de mai mulţi bani pentru sănătate. Iar asta nu este doar problema guvernanţilor, ci şi a noastră, a cetăţenilor. Pentru că banii în general nu se nasc în buzunarul guvernului, ci ajung acolo tot de la noi. Iar eu unul cel puţin prefer să nu iau ca intermediar guvernul, oricine ar fi la conducerea lui. Sănătatea chiar este subfinanţată, iar acum când suntem pe piaţa europeană (şi dpdv comercial, şi ca piaţă a muncii), decalajele se simt şi mai puternic. Câtă vreme suntem ultimii din Europa la banii daţi pentru sănătate, nu putem avea pretenţii mai mari. Se pierd, mai bine zis se scurg mulţi bani din sistem, este adevărat. Totuşi ideea exprimată de preşedinte, cum că nu putem da mai mulţi bani la sănătate atâta vreme cât aceştia nu sunt cheltuiţi corect are o eroare de fond. Nu este aici vorba de corupţie şi atât. Este vorba că, atunci când construieşti un sistem strâmb, în care veniturile celor implicaţi sunt mult sub importanţa serviciului oferit de aceştia, cu atât mai mult cu cât vorbim de servicii în sănătate, la care nu poţi renunţa aşa uşor, aceste fenomene sunt normale şi de înţeles. Doar după ce vom plăti satisfăcător medicii, asistentele, managerii din sănătate ş.a.m.d. putem avea pretenţia respectării regulilor, nu înainte.

2. Putem cere, în schimb, ca regulile jocului să fie corecte pe piaţa serviciilor de sănătate, finanţarea să fie echitabilă între stat şi privat sau între diverse entităţi ale sistemului, iar aici e într-adevăr treaba ministerului sau a guvernului. Din păcate am văzut mulţi demagogi care plâng de mila cetăţeanului care nu va mai avea acces la spitale de stat şi care, pe lângă faptul că sunt demagoci, am impresia că nu au înţeles nimic în mod sincer în această discuţie. Existenţa spitalelor private nu exclude accesul asiguratului simplu, fără posibilităţi financiare extraordinare şi plătitor de asigurare de sănătate obligatorie, la asistenţă medicală. Clinicile private POT OBŢINE FINANŢARE DE LA SISTEMUL DE ASIGURĂRI OBLIGATORII. Ipoteza în care, în cazul propus de ministrul sănătăţii în care medicii să nu poată lucra în acelaşi timp la stat şi la privat, toţi medicii vor migra la privat nu stă în picioare. Iar dacă s-ar întâmpla asta, care ar fi problema??? Nu am mai avea spitale de stat, spitale pe care oricum statul se dovedeşte a fi incapabil să le gestioneze. Mai mut, vedem acum lupta între administraţia centrală şi locală, în care fiecare vrea să se descotorosească de această responsabilitate. Nu ar fi mai bine dacă am lăsa privaţi care se pricep să administreze spitalele? În plus, atât vreme cât spitalele de stat au cvasi-monopol pe finanţarea din banii asiguraţilor, evident că investiţiile dinspre privat vor fi mici şi orientate strict pentru o clasă foarte prosperă de clienţi. Dimpotrivă, în momentul în care piaţa serviciilor de sănătate va fi mai atractivă, şi investiţiile private vor fi mai consistente. DECI VOM AVEA MAI MULŢI BANI, pe lângă contribuţiile noastre.

2 comentarii:

ADRIAN spunea...

Multumesc in primul rrand pentru reactia la leapsa mea cu piatra. Dl. Vosganian nu a avut timpul sa citeasca si mi-a raspuns sec ca lui ii place piatra cubica. Or eu tocmai asta spuneam, ca problema nu e una de natura estetica ci de politica urbana si economica.
La fel si cu sanatatea. Lucrurile sunt relative. Medicul de familie e privat nu? Atunci cum se face ca medicul meu de familie s-a trezit ca i-au fost refuzate platile pentru unii dintre pacientii din lista sa si ca 300 dintre acestia i-au fost retrasi prin decizia casei de asigurari? N-am inteles eu foarte bine insa asistenta sa era extrem de nemultumita pentru ca sta si scrie la registre in nestire ca sa vada ca in final dintr-un condei i se mai si iau banii ...
Serviciile medicale sunt extrem de scumpe peste tot; problema nu cred ca e spitalul "de stat" ci intr-adevar posibilitatea accesului la serviciul medical. Am fost cu fata la Med Life (cat de caraghios suna spitalul "Life Memorial" ..de-a dreptul creepy) si pentru un consult pediatric de 15 minute tariful a fost de 100 RON. La vremea aceea suma se convertea in cam 100 Euro pe ora! Pai daca as fi chiar bolnav si as avea nevoie de serii de consulturi as ajunge la sapa de lemn nu? Sigur, ma bucur ca atmosfera era civilizata insa cati isi permit? Pe de alta parte mi se umfla carotida cand vad turme de tigani urlatori in diverse curti de spitale care mai si sparg totul in cale cand le crapa vreun infractor adus taiat de cutit/topor ... imi spune mie cineva ca aia platesc vreo asigurare medicala?

Liviu Jicman spunea...

Intr-adevar, in astfel de cazuri cu taieri si injunghieri, ei primesc servicii in regim de asistenta de urgenta. Cam peste tot e asa, dar nu peste tot se mai lasa si cu distrugeri sau cu terorizarea personalului medical.
In ceea ce priveste medicii de familie, cred ca tocmai aici e problema sistemului nostru. Investim prea putin in asistenta primara, ceea ce face ca in spitale costurile sa fie mult mai mari, fie pentru ca ne ducem direct la spital ca sa nu cheltuim la medicul de familie, fie pentru ca avem zone neacoperite (in rural de ex), oameni care apeleaza doar in situatii limita, si atunci cheama direct ambulanta. Pe langa costuri suplimentare, bineinteles ca asta inseamna si o stare generala de sanatate mult mai proasta.