luni, 26 iulie 2010

O dezbatere serioasă ar presupune teză şi antiteză

De ce o fi devenit peste noapte tema zilei dorul şi rememorarea timpurilor de sub Ceauşescu?
În rândul populaţiei, în vremuri de criză traversată cu conducători orbi, reflexul de regret faţă de trecut este natural, ca şi simpatia pentru discursuri extremiste sau populiste.
Doar că mă întreb dacă acest regret natural şi latent este singurul motiv pentru care, de dragul audienţei, televiziunile şi, mai nou, şi casele de sondaje acordă spaţii largi acestui subiect. Sau dacă nu cumva acest regret natural este amplificat artificial de o supramediatizare.
Tot întâmplător, taman acum s-a produs deshumarea lui Ceauşescu şi analiza ADN...
Hai să zicem că interesul publicului dictează, iar acum publicul e frământat de paralela între comunismul ceauşist şi "capitalismul de cumetrie".
Această dezbatere ar putea fi condusă mai corect din punct de vedere jurnalistic, dar şi cu rating mai mare în rândul publicului, dacă la aceste discuţii ar fi invitaţi, alături de figuri emblematice ale acelor vremuri (Adrian Păunescu pe care îl văd zilnic în ultima vreme, rude ale familiei Ceauşescu, Vadim Tudor ş.a.m.d.) opozanţi declaraţi de atunci (oameni care au avut de suferit groaznic atunci), cât şi oameni de succes în capitalism (de la moguli cinstiţi la oameni de afaceri de nivel mediu). Totuşi văd că nimeni nu e interesat de o dezbatere reală, ci doar de poveşti de spus la gura focului a unor oameni care au trăit în vremea lui Ceauşescu cea mai frumoasă perioadă a vieţii lor.
P.S. Ca temă secundară, deşi nu e chiar de bun gust, îmi permit să fac o legătură între două teme de actualitate: înmormântarea Mădălinei Manole şi viitoarea reînhumare a familiei de dictatori. Aştept să văd reacţia bisericii ortodoxe şi sper să nu trăim absurdul în care soţii Ceauşescu, cei mai tenace demolatori de biserici, să beneficieze de oficii religioase care i-au fost refuzate Mădălinei Manole post-mortem.

Niciun comentariu: