sâmbătă, 31 iulie 2010

Solidaritate versus laşitate colectivă

Am primit o "leapşă" din blogosferă, de la Iulia. Tema este solidaritate versus laşitate, în special din perspectivă politică. Mai specific, este vorba despre sindromul laşităţii colective, care într-adevăr mi se pare un fenomen important, cu efecte consistente în mediul politic.
Sunt de acord în linii mari cu observaţiile Iuliei, la care încerc să adaog câteva comentarii personale.
1. Acest tip de comportament are atât victime - cei care nu beneficiază de aceasta aşteptată solidaritate, dar şi profitori. Cum altfel, decât mizând pe laşitate colectivă, ar accede la funcţii importante personaje care nu au convins prin mai nimic sau mai rău, care sunt puternic contestate de public.
2. Ca o sonsecinţă la punctul anterior, aceasta devine una dintre cauzele imaginii atât de proaste pe care o au cei care intrî în politică. Personal sunt aproape convins că majoritatea oamenilor care intră într-un partid, şi nu mă refer aici doar la partidul din care fac parte, pornesc de la o motivaţie onestă. Laşitatea colectivă manifestată fie ca lipsă de solidaritate faţă de cel căzut, fie ca susţinere pentru cel puternic, fie pur şi simplu ca abesenţă a opiniei critice faţă de decizii eronate, pentru a conserva eventualele "şanse" personale de ascensiune permite devieri dese în mediul politic de la aşteptările cetăţeanului sau ascensiunea unor persoane dispreţuite de public, dar influente în interior.
3. O vină importantă, fără să fie un păcat asumat, ci mai degrabă o slăbiciune frecventă, aparţine şi acelor lideri / persoane aflate la un moment dat într-o poziţie influentă, care se înconjoară sau cel puţin primesc în anturajul lor, în jurul lor, persoane caracterizate şi de acest comportament sau care au avut astfel de reflexe anterior. Sigur că în momentele bune, sentimentul că toţi te plac, te admiră şi te urmează este unul plăcut, dar cu atît mai greu este în momentele dificile.
4. Câteodată efectul acestui fenomen este atât de puternic încât devine principalul clivaj într-o anumită dispută sau decizie şi trimite într-o tabără sau alta pe fiecare membru al grupului respectiv: oportunism versus solidaritate. Ca să exemplific din experienţa proprie, am avut un astfel de sentiment la Congresul Extraordinar al PNL din 2002, la momentul alegerii domnului Theodor Stolojan în funcţia de Preşedinte PNL. În competiţia Theodor Stolojan versus Ludovic Orban, o mulţime dintre delegaţi nu împărtăşeau viziunea sau deciziile pe care primul dintre cei doi le propunea (sau impunea), dar în acelaşi timp lucrurile păreau "tranşate", susţinerea adversarului sau chiar doar a unor puncte de vedere contrarii nu părea să-ţi poată aduce decât "probleme" în cariera personală. Pe de altă parte, deşi - în opinia mea - Ludovic Orban nu era perceput ca un candidat cu şanse reale sau care poate aduce echipa sa la conducerea partidului, acea minoritate care l-a susţinut şi i-a acordat votul a făcut aceasta tocmai din sentimentul solidarităţii. Mult mai prezent printre membrii partidului, mai accesibil şi mai "popular" Ludovic Orban a găsit susţinători pentru că era "unul de-ai noştri". Din păcate, doar vreo 10% din decidenţi au acţionat aşa. Şi tot din păcate, din cei aproape 90% care l-au ales pe Theodor Stolojan au apărut unii dintre cei mai vehemenţi contestatari ai acestuia după ce acesta a părăsit barca.

În concluzie, reducerea fenomenului laşităţii colective ar aduce sănătate în politică, atât în interior, cât şi în ochii publicului. Cel mai trist este că de multe ori laşitatea colectivă se manifestă pe scară largă, într-o spirală a laşităţii, chiar şi pentru cei fără miză directă, care prin tăcere nu au nimic de câştigat, ci doar foarte multe de pierdut. Alegători care preferă să nu comenteze împotriva partidului conducător sau, mai rău, nici să nu meargă la vot din cauza unei frici mai mult sau mai puţin imaginare.

joi, 29 iulie 2010

Foaie verde, drum de piatră, Nu doar frunza-i copiată

Plagierea frunzei din logo-ul noii campanii de branding turistic, descoperita de cei care au facut ceva cautari pe google, mi se pare evidentă. Am auzit scandalul mai întâi la radio şi pentru câteva secunde m-am gândit că o fi o exagerare a celor care o critică pe doamna Udrea, pentru că la atâta tam-tam cât s-a făcut pe această lansare, să mai fie şi plagiat, ar fi prea mult.

Unii au spus că totuşi nu tot logo-ul este copiat, că "scrisul este original".
Uitaţi-vă la la următoarea imagine, comparaţi cu noul logo, şi trageţi concluzia:
Iar apoi amitiţi-vă de logo-ul echipei de rugby a României, şi o să înţegem în profunzime originalitatea acestei campanii.

Şi în final, hai să ne uităm împreună la logo-urile altor ţări. Poate că sunt subiectiv, dar majoritatea mă duc cu gândul imediat la ţara respectivă (vezi Argentina, Australia, Canada, Grecia):



luni, 26 iulie 2010

O dezbatere serioasă ar presupune teză şi antiteză

De ce o fi devenit peste noapte tema zilei dorul şi rememorarea timpurilor de sub Ceauşescu?
În rândul populaţiei, în vremuri de criză traversată cu conducători orbi, reflexul de regret faţă de trecut este natural, ca şi simpatia pentru discursuri extremiste sau populiste.
Doar că mă întreb dacă acest regret natural şi latent este singurul motiv pentru care, de dragul audienţei, televiziunile şi, mai nou, şi casele de sondaje acordă spaţii largi acestui subiect. Sau dacă nu cumva acest regret natural este amplificat artificial de o supramediatizare.
Tot întâmplător, taman acum s-a produs deshumarea lui Ceauşescu şi analiza ADN...
Hai să zicem că interesul publicului dictează, iar acum publicul e frământat de paralela între comunismul ceauşist şi "capitalismul de cumetrie".
Această dezbatere ar putea fi condusă mai corect din punct de vedere jurnalistic, dar şi cu rating mai mare în rândul publicului, dacă la aceste discuţii ar fi invitaţi, alături de figuri emblematice ale acelor vremuri (Adrian Păunescu pe care îl văd zilnic în ultima vreme, rude ale familiei Ceauşescu, Vadim Tudor ş.a.m.d.) opozanţi declaraţi de atunci (oameni care au avut de suferit groaznic atunci), cât şi oameni de succes în capitalism (de la moguli cinstiţi la oameni de afaceri de nivel mediu). Totuşi văd că nimeni nu e interesat de o dezbatere reală, ci doar de poveşti de spus la gura focului a unor oameni care au trăit în vremea lui Ceauşescu cea mai frumoasă perioadă a vieţii lor.
P.S. Ca temă secundară, deşi nu e chiar de bun gust, îmi permit să fac o legătură între două teme de actualitate: înmormântarea Mădălinei Manole şi viitoarea reînhumare a familiei de dictatori. Aştept să văd reacţia bisericii ortodoxe şi sper să nu trăim absurdul în care soţii Ceauşescu, cei mai tenace demolatori de biserici, să beneficieze de oficii religioase care i-au fost refuzate Mădălinei Manole post-mortem.

duminică, 25 iulie 2010

Cartierul de Vară, în Crângaşi

Cartierul de Vară, un program organizat de Primăria Municipiului Bucureşti şi ARCUB, program aflat la a doua ediţie, include începând de azi şi cartierul Crângaşi.
Cartierul de vară va găzdui spectacole diverse în cartierele bucureştene în perioada 24 iulie - 5 septembrie.
În parcul Crângaşi vor avea loc astăzi, 25 iulie, două spectacole:
Teatrul Constantin Tănase va prezenta spectacolul "Întoarcerea Panterei Roz" de la ora 10.00, un spectacol pentru copii, iar seara de la ora 20.00 spectatorii vor putea viziona un spectacol al Teatrului Nottara - O zi de vară de Slawomir Mrozek.
Mai multe informaţii găsiţi aici, aici şi aici.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Preşedintele ar trebui să aleagă responsabil unde face declaraţii

După declaraţia lui Laslo Tokes de la Tuşnad, declaraţie deplasată şi iresponsabilă care a provocat reacţii şi contrareacţii, putem descifra registrul poziţiilor politicienilor români gesturi corecte şi gesturi legate exclusiv de imagine.
În acest context înfierbântat, dacă Preşedintele României Traian Băsesc va considera că trebuie să aibă o reacţie, aceasta nu ar trebui să aibă loc altundeva decât la Cotroceni. Dacă ştirea prezenţei lui Traian Băsescu la şcoala de vară se confirmă, acest fapt nu va aduce decât efecte negative, va legitima celelalte discursuri de acolo, inclusiv pe cel al lui Laslo Tokes, şi va creşte anvergura evenimentului şi credibilitatea acestuia. O declaraţie, fie şi în contradicţie cu Laslo Tokes, fie şi urmată de fluierături ca anul trecut, a Preşedintelui României făcută la şcoala de la Tuşnad, nu va face decât să încurajeze atât radicalii maghiari, dar mai ales va sufla vânt în pânze extremiştilor români, precum Vadim Tudor (dar nu numai).

joi, 22 iulie 2010

Cand e vorba despre comunism, si legea intra in vacanta

Deshumarea soţiilor Ceauşescu, subiectul de breaking-news de astăzi, a fost un prilej să se discute, printre altele, şi despre aşa-zişii nostalgici, care se proclamă lideri ai Partidului Comunist, de fapt nişte personaje care au pierdut busola în tranziţia românească.
AM privit stupefiat cum aceste ştiri au fost preluate şi chiar comentate cu ton serios în presă, în condiţiile în care astfel de iniţiative sunt ILEGALE. Aveam o lege, din câte ţin eu minte, care a fost adoptată prin 2005 (nu mă refer la condamnarea comunismului printr-un discurs ci la o LEGE), care interzice promovarea simbolurilor şi ideologiei comuniste. Chiar nu mai e nimeni care să se preocupe de respectarea legii în România?!? Chiar acceptăm orice aberaţie ca să deviem de la situaţia groaznică în care ne aflăm?

P.S. Despre subiectul în sine al deshumării nu comentez. Altădată m-ar fi frământat, azi nici dacă am afla că Ceauşeştii nu sunt îngropaţi acolo, nu s-ar schimba cu nimic situaţia, după 20 de ani Ceauşescu ar fi trebuit să aibă o sănătate de fier ca să mai fie în viaţă.... A fost din păcate un moment în care să ne amintim iar pentru câteva momente de câteva personaje sinistre care încet-încet au ieşit din prim-plan şi au pornit pe drumul implacabil pe care îl au de urmat - spre groapa de gunoi a istoriei: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu ş.a.m.d.

marți, 20 iulie 2010

Informaţia în deşertul economic românesc

Se vorbeşte despre cheltuielile aberante ale administraţiei centrale şi locale şi despre alternativele de investiţii utile care ar exista, dar nu se realizează.
Pe lângă nevoile clasice, canalizare, gaze, şosele şi autostrăzi ş.a.m.d., o investiţie pe care statul o uită mai mereu este aceea în informarea populaţiei. Mă refer la acea informare serioasă, nu şa cheltuirea unor bani care trebuie cheltuiţi cumva. Informarea este poate cu atât mai necesară acum, pe timp de criză.
Teoretic asta nu e treaba statului, ci a societăţii civile şi a fiecărui cetăţean în parte. Dar asta doar atâta vreme cât statulu nu schimbă în fiecare zi reglementările, iar cetăţeanul simplu ar trebui să fie abonat la Monitorul Oficial ca să fie în legalitate şi totodată să nu rişte să fie păcălit de diverse firme mai mult sau mai puţin serioase de pe piaţă.
Un exemplu este noua prevedere privind asigurarea obligatorie a locuinţelor. Mass-media este singura cale semnificativă prin care cetăţenii află despre această nouă prevedere obligatorie, iar în cazul în care nu urmăresc televizorul de exemplu, şansele lor scad. În plus, bineînţeles că uneori informaţiile venite pe această cale sunt fragmentate sau limitate de înţelegerea autorului editorial.
Pentru cei interesaţi, am găsit un articol mai exact în informaţii pe tema asta în Ziarul Financiar.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Mădălina Manole, post-scriptum

Mă număr printre cei mulţi care regretă enorm dispariţia Mădălinei Manole, iar vestea morţii ei m-a uimit. Privesc totuşi cu o tristeţe suplimentară cum, post-scriptum, toată media oferă Mădălinei Manole atenţia meritată, văd excesiva despicare a firului în 4, expunerea excesivă a vieţii personale presărată de presupuneri şi ipoteze ale unui sau altuia, aşa că, oricât de multe gânduri îmi vine în minte pe tema asta, prefer să le ţin pentru mine, iar împreună să ne amintim (nu doar pentru câteva zile) de artistul Mădălina Manole şi despre ceea ce a realizat.


vineri, 16 iulie 2010

Let's Do It!

Ne apropiem de momentul culminant al unei iniţiative foarte frumoase: 25 septembrie, Let's Do It, Romania!

Ce este "Let's Do It" ?
“Let’s Do It, Romania!” este cel mai mare proiect de voluntariat din tara, care presupune curatarea intregii tari de gunoaiele din afara oraselor, intr-o singura zi. Ziua de Curatenie Nationala este 25 septembrie.
Proiectul a fost initiat in Estonia in 2008, preluat de Letonia si Lituania (2008, 2009 si 2010), Portugalia si Slovenia (2010).


Astăzi organizatorii au cerut sprijinul blogosferei într-un eveniment găzduit în Bucureşti, despre care puteţi afla aici. Şi blogosfera a zis: Let’s Blog It!

Bloggerii care nu au ajuns la întâlnirea de azi pot susţine proiectul aşa cu aflaţi aici, sau prin implicare directă.

Şi cel mai important, toată lumea poate participa şi susţine iniţiativa în diverse feluri. Aflaţi cum.
Şi ne vedem pe 25!

miercuri, 14 iulie 2010

Ce trist....

FSN-ul şi metamorfozele sale

Am primit de la un blogger-prieten, Alexandru Marin, acest articol care cred că merită promovat şi lecturat:
"Ne aflăm, din nou, în fața guvernării imposturii și a parvenirii, ca atunci cand Blocul Partidelor Democratice a impus Partidul Comunist, așa cum Frontul Democrației Sociale din România și mai apoi, Partidul Democrației Sociale din România și-au permis să distrugă perspectivele unei democrații proaspăt născute, asa cum Partidul Social- Democrat a făcut politica săracilor din mașini de lux.
Asistăm oare la moartea speranței? Asistăm oare, de fapt, la instalarea dictaturii populismului? Asistăm la visul lui
Ion Iliescu, de a avea două partide, unul la stanga și altul la dreapta, care să impună comunismul spălat? Sau la visul lui Băsescu, guvernarea FSN, așa cum declara anul trecut?
Altfel, cum ne putem explica refuzul repetat al Partidului Social – Democrat, de a se comporta ca un partid onest, care a învățat din trecutul său și asumându-și greșelile, să încerce să apere valorile democratice?
Acel PSD pe care românii nu l-au iertat pentru ca în 2009 au impus impozitul forfetar împreună cu partidul lui Băsescu. Acei români au preferat un trandafir portocaliu pe moarte, decât trei trandafiri de pe care nimeni nu a cules florile ofilite. Flori ofilite care astăzi ne prezintă un maceș pe post de lider.
Suntem cu toții responsabili să nu ne lăsăm pacaliți din nou și să nu lăsăm PSD-ul să devină alternativă la PD-L. Pentru că, logic vorbind, FSN nu poate deveni alternativă la FSN. Iar un maceș atacat de ciuperci, pată neagră, oidum și rugine nu o să devină niciodată alternativă la un trandafir portocaliu plin de spini."

marți, 13 iulie 2010

Scad subprefecţii, dar cine i-a înmulţit?

Ascultam zilele astea anunţul privind reducerile de demnitari din schema guvernamentală şi am rămas uimit:
Ministrul Basile Blaga anunţa că la prefectura Bucureşti numărul subprefecţiilor se reduce de la 3 la 2. Am rămas uimit, cum spuneam, pentru că nu ştiu de când am ajuns să avem 3 subprefecţi la capitală?!? Cu siguranţă că multiplicarea numărului de subprefecţi s-a făcut mult mai silenţios decât reducerea acestora. Eu îmi amintesc doar că inclusiv pe vremea Alianţei D.A. , când erau 4 partide implicate în guvernare, 2 subprefecţi erau de ajuns. Când or fi schimbat aceasta prevedere?

sâmbătă, 10 iulie 2010

Campionatul Mondial de Fotbal 2010 la final

Campionatul Mondial de Fotbal 2010 a ajuns la momentul deznodământului: finala mică, finala mare şi aflarea noii campioane mondiale. Sintagma asta este foarte potrivită acum, pentru că de data aceasta, indiferent cine învinge, va fi pentru prima dată când acea ţară câştigă titlul mondial.

Cred că oricine va lua Cupa, atât Spania, cât şi Olanda merită să intre în lista elitistă a campioanelor mondiale, nu numai pentru ce au arătat la acest turneu, ci poate mai ales pentru ce au oferit de-a lungul timpului istoriei fotbalului.
A fost un turneu interesant, pe alocuri inedit, pe alocuri pasionant, nelipsit de surprize.

A fost un turneu fără România, care plăteşte după părerea mea nu din vina unor fotbalişti sau din cauza lipsei de talent, cât din pricina absenţei unei strategii pe termen lung în domeniu sau a unor politici publice coerente (vezi progresul aparent surprinzător al americanilor sau al echipelor asiatice care au baze sportive dezvoltate şi investesc în sport). Sper ca data viitoare să ne calificăm, sper să prindem şi următorul campionat european, dar mă tem că şi dacă se va întâmpla aceasta, va fi rodul unui strateg bun în postul de selecţioner sau a sclipirilor unor fotbalişti înainte să fie o schimbare de abordare a sistemului.
Revenind la ultimele două meciuri rămase:
La finala de duminică nu dau un pronostic şi nu am o favorită specială, sunt două echipe cu joc frumos şi inteligent care cred că au şanse egale, cu toate că Spania excelează la mijlocul terenului.
Deşi finala mică trezeşte ironii mai mult decât interes, eu o voi urmări cu interes, pentru că jucătorul care m-a convins cel mai mult la acest turneu şi care a devenit favoritul meu este Diego Forlan de la Uruguay. În plus, Germania joacă foarte frumos – mai frumos ca de obicei poate, aşa că spectacolul va fi unul interesant.
Voi, ce impresii aveţi după acest Mondial?

joi, 8 iulie 2010

Parlamentari din sectorul 6

Am aflat despre raportul IPP privind activitatea parlamentară. Nu aş vrea să analizez cât de complex sau superficial este acest raport, dacă IPP şi-a făcut bine treaba sau nu, şi cu atât mai puţin nu vreau să discut despre elementele picante din acest raport despre "vedetele-parlamentari" care fac deliciul presei. Cred că el este util mai ales pentru detalii, pentru că ne ajută să aflăm informaţii despre fiecare ales, despre cum îşi face treaba fiecare dintre parlamentarii uninominali, informaţii care de cele mai multe ori rămân secrete bine-ferecate pentru alegătorii din colegiile lor.
Uitându-mă la reprezentanţii în Palrmanet din Sectorul 6, am un motiv de mândrie pentru că un coleg din filiala din care fac parte, dl. deputat Cornel Pieptea, se află între primii 20 de parlamentari la capitolul prezenţe, cu un procent impresionat de aproape 99% (98,97%). Ca să avem un punct de reper, Cornel Pieptea are un procent mai mult decât dublu de prezenţe faţă de senatorul din colegiul lui (şi din zona în care locuiesc) - Gabriel Mutu -45, 87%, asta cu toate că parlamentarii din arcul guvernamental au în mod firesc o prezenţă mai mare, pentru a putea susţine proiectele guvernului lor.
Raportul integral îl găsiţi aici.
Felicitări domnului deputat Pieptea!

marți, 6 iulie 2010

Zoe, fii bărbată!

Din păcate nici în aceste momente tragice, care îi supune la o încercare greu de suportat pe cei afectaţi de inundaţii, conducătorii noştri politici nu reuşesc să se despindă de penibilul caragialian. Un exemplu în acest sens, doamna Udrea. Şi mă refer la declaraţia domniei sale, nu de împărţitul mult discutat al ciocolatei:

Dintre atâţia bărbaţi de stat, miniştri, premier şi chiar preşedintele ţării, a trebuit să vină doamna Udrea ca să-i îmbărbăteze pe sinistraţi, luând modelul coanei Zoiţica.

duminică, 4 iulie 2010

4th of July

"4th of July" nu este doar ziua Statelor Unite ale Americii, ci o sărbătoare mondială a ţării care este simbolul tărâmului libertăţii.
Iar libertatea s-a dovedit pe acest tărâm nu doar o şansă în plus pentru fiecare, ci o reţetă de succes pentru cea mai puternică naţiune. Abraham Lincoln definea această reţetă de succes aşa:

"Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine".

Nouă, celorlalţi, ne rămâne doar să contrazicem spusele lui George Bernard Shaw despre libertate:

"Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea."