luni, 28 iunie 2010

Relaţia guvernului de dreapta cu mediul de afaceri

Situaţia în care a ajuns România fiind atât de gravă, îmi propun să evit abordările partinice şi să analizez obiectiv subiectele pe care le tratez. De altfel, critica puterii de azi devine facilă la câte gafe, incoerenţe şi discursuri demagogice produce, dar mai ales pentru incapacitatea de a lua măsuri.
Cu toate acestea, pentru mine este clar că acest guvern şi-a consumat orice resursă de credibilitate şi trebuie să plece. Nu neapărat ca să vină alt partid sau alte partide la conducere. Nu pentru că aşa au promis: "dacă vom creşte taxele, plecăm!" (doamna Udrea a fost şi mai categorică, ne-a spus că orice mărire de taxe va fi luată de un alt guvern, nu de acesta). Nu pentru că se bucură de o susţinere de conjunctură în Parlament. Ci pentru că, pur şi simplu, nu mai pot conduce.
Să convenim mai întâi că facem o distincţie (care scapă multora care se exprimă în spaţiul public, fie că-s politicieni, jurnalişti sau lideri de opinie) între măsuri anti-criză şi măsuri de austeritate.
Primele, care se puteau aplica anul trecut mai ales, când puterea ne-a anunţat că are opţiunea strategică de nu încerca să se lupte cu criza, nu prea există. Sau, dacă apar, sunt prea puţine, prea firave sau prea târziu aplicate.
Despre măsurile de austeritate, cele care nu au ca menire revigorarea economiei, bunăstarea populaţiei pe termen scurt ş.a.m.d., ci evitarea falimentului ţării, cu efecte grave asupra populaţiei vorbim acum din păcate. Sunt de acord că un set de astfel de măsuri sunt necesare, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea ţărilor europene, mai ales că în 2009 nu am făcut nimic ca să relansăm economia. Dar cum le aplicăm şi cine le aplică?
Actualul guvern este rezultatul unor alegeri parlamentare cu rezultat egal, al unor alegeri prezidenţiale pe muchie de cuţit şi puternic contestate, şi al unei majorităţi parlamentare care nu reflectă votul de la urne. Partidul de guvernământ a căzut de pe primul loc pe locul al treilea ca susţinere în rândul populaţiei, iar imaginea general răspândită a guvernanţilor este echivalentă cu cea a unor miniştri putred de bogaţi, de pe urma unor afaceri cu statul, care, fără să clipească vorbesc despre solidaritate. Deci, avem mai întâi deficit grav de cridibilitate în rândul populaţiei chemată să strângă cureaua.
Dar să vedem situaţia privind mediul de afaceri. Un guvern declarat de dreapta, susţinător al mediului de afaceri, singurul capabil să readucă economia pe linia de plutire. Corect de altfel. Dar cum a procedat guvernul faţă de mediul de afaceri? După ce s-a câcâit o lună şi jumătate cu tăierile anunţate iniţial, în nenumărate întâlniri, comitete şi comisii, discuţii cu sindicatele şi partidele fără niciun amendament acceptat şi a certat Parlamentul că întârzie trei zile votarea acestora, Guvernul Boc decide, peste noapte, FĂRĂ NICIO CONSULTARE A MEDIULUI DE AFACERI, că măreşte TVA la 24%. Deci guvernul de dreapta discută 2 luni cu sindicatele şi nici o oră cu patronatul într-o chestiune care de altfel îi va afeccta şi pe cei dintâi. Oare nu mai e nevoie de C.E.S. acum? Mai ţineţi minte toată tevatura cu aprobarea în consiliul economic şi social al măsurilor, fără de care nu se poate? Oare dacă atunci votul a fost incert, acum creşterea de TVA ar fi trecut???
Aşadar, nici mediul economic nu mai are niciun motiv de încredere în acest guvern. Chiar dacă să zicem te descurci cu o afacere şi în aceste condiţii cu TVA mărit, cum ai putea să te bazezi că restul datelor rămân aceleaşi, că guvernul nu va mări tot peste noapte cota unică, sau codul fiscal din nou?

P.S. Chiar dacă impactul e mai puţin semnificativ, e relevant la nivel de filosofie doctrinară să vorbim şi despre măsurile adoptate de guvern azi. De guvernul de dreapta. Guvernul de dreapta Boc a decis, ca măsuri anti-criză (cred că-s primele astea) că odată cu mărirea TVA (deci a taxelor, mărire care afectează toţi agenţii economici), creşte posibilitatea de accesare a ajutoarelor de stat. Deci luăm de la toţi, dar statul îi va ajuta pe unii, care decide el. Curat abordare de drepta, pro-piaţă...

Niciun comentariu: