miercuri, 30 iunie 2010

Continuitate în eşec

După ce s-a consumat numirea noilor consilii de administraţie la SRTV şi SRR, cu tot scandalul, circul şi neregulile cunoscute, revin asupra unei idei, măcar acum la rece. Poate că aceasta chestiune ar putea fi reglementată pentru viitor.
Nu vi s-ar părea normal ca un membru al unui consiliu de administraţie demis de Parlament să nu mai poată fi nominalizat din nou?
Nu ar fi aşa de bun-simţ, moral şi logic? Sigur, aici nu includ situaţia în care un consiliu îşi duce la bun sfârşit mandatul, caz în care o continuitate poate fi binevenită. Dar "cutumele" actuale, în care consiliile sunt demise ca mai apoi partidele să facă aproape aceleaşi nominalizări, care să treacă fără probleme, eventual chiar în unanimitate prin comisia de cultură şi prin plen, mi se par complet anapoda...

luni, 28 iunie 2010

Mai bine să desfiinţăm prefecturile

În ultima vreme văd că mă ocup mai mult cu definirea termenilor. Asta este, din păcate mulţi vorbesc fără să ştie despre ce, iar alţii vorbesc în cunoştiinţă de cauză, dar cu intenţia de a-i prosti pe ceilalţi.
Deci: Descentralizare - chestia aia pe care şi-o tot propune guvernul Boc şi nu trece la fapte - într-o definiţie pe înţelesul tuturor înseamnă trecerea puterii de decizie la nivelul reprezentanţilor aleşi acolo!
Deconcentrare, care denumeşte un proces cu totul diferit, este cam ceea ce ne ameninţă că va face guvernul Boc, adică va trece atribuţii la nivelul factorilor din teritoriu numiţi de la centru. De unde şi numirea de instituţii deconcentrate (şi nu descentralizate), adică toate acelea care sunt coordonate de prefect.
Că primarii sunt nemulţumiţi, asta este evident. Dar înainte de a discuta despre asta, pe mine nu m-a lămurit încă nimeni, nu am primit un răspuns satisfăcător la întrebarea: Pentru ce ne trebuie prefecţi şi prefectură?!?
În primul rând că cele două atribuţii principale, controlul de legalitate şi coordonarea deconcentratelor după mine se bat cap în cap. Nu ar fi mai bine să lăsăm activitatea locală în răspunderea primarului sau a consiliilor care răspund pentru asta, fie şi doar prin vot? Nu ar fi mai bine ca acest control de legalitate să îl facă un mic serviciu autonom în cadrul fiecărui consiliu judeţean? Căci, apropo, mai există şi această instituţie....
Deci, acum e momentul, facem şi austeritate cu ocazia asta: Să desfiinţăm prefecturile! Cine e pentru?

Relaţia guvernului de dreapta cu mediul de afaceri

Situaţia în care a ajuns România fiind atât de gravă, îmi propun să evit abordările partinice şi să analizez obiectiv subiectele pe care le tratez. De altfel, critica puterii de azi devine facilă la câte gafe, incoerenţe şi discursuri demagogice produce, dar mai ales pentru incapacitatea de a lua măsuri.
Cu toate acestea, pentru mine este clar că acest guvern şi-a consumat orice resursă de credibilitate şi trebuie să plece. Nu neapărat ca să vină alt partid sau alte partide la conducere. Nu pentru că aşa au promis: "dacă vom creşte taxele, plecăm!" (doamna Udrea a fost şi mai categorică, ne-a spus că orice mărire de taxe va fi luată de un alt guvern, nu de acesta). Nu pentru că se bucură de o susţinere de conjunctură în Parlament. Ci pentru că, pur şi simplu, nu mai pot conduce.
Să convenim mai întâi că facem o distincţie (care scapă multora care se exprimă în spaţiul public, fie că-s politicieni, jurnalişti sau lideri de opinie) între măsuri anti-criză şi măsuri de austeritate.
Primele, care se puteau aplica anul trecut mai ales, când puterea ne-a anunţat că are opţiunea strategică de nu încerca să se lupte cu criza, nu prea există. Sau, dacă apar, sunt prea puţine, prea firave sau prea târziu aplicate.
Despre măsurile de austeritate, cele care nu au ca menire revigorarea economiei, bunăstarea populaţiei pe termen scurt ş.a.m.d., ci evitarea falimentului ţării, cu efecte grave asupra populaţiei vorbim acum din păcate. Sunt de acord că un set de astfel de măsuri sunt necesare, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea ţărilor europene, mai ales că în 2009 nu am făcut nimic ca să relansăm economia. Dar cum le aplicăm şi cine le aplică?
Actualul guvern este rezultatul unor alegeri parlamentare cu rezultat egal, al unor alegeri prezidenţiale pe muchie de cuţit şi puternic contestate, şi al unei majorităţi parlamentare care nu reflectă votul de la urne. Partidul de guvernământ a căzut de pe primul loc pe locul al treilea ca susţinere în rândul populaţiei, iar imaginea general răspândită a guvernanţilor este echivalentă cu cea a unor miniştri putred de bogaţi, de pe urma unor afaceri cu statul, care, fără să clipească vorbesc despre solidaritate. Deci, avem mai întâi deficit grav de cridibilitate în rândul populaţiei chemată să strângă cureaua.
Dar să vedem situaţia privind mediul de afaceri. Un guvern declarat de dreapta, susţinător al mediului de afaceri, singurul capabil să readucă economia pe linia de plutire. Corect de altfel. Dar cum a procedat guvernul faţă de mediul de afaceri? După ce s-a câcâit o lună şi jumătate cu tăierile anunţate iniţial, în nenumărate întâlniri, comitete şi comisii, discuţii cu sindicatele şi partidele fără niciun amendament acceptat şi a certat Parlamentul că întârzie trei zile votarea acestora, Guvernul Boc decide, peste noapte, FĂRĂ NICIO CONSULTARE A MEDIULUI DE AFACERI, că măreşte TVA la 24%. Deci guvernul de dreapta discută 2 luni cu sindicatele şi nici o oră cu patronatul într-o chestiune care de altfel îi va afeccta şi pe cei dintâi. Oare nu mai e nevoie de C.E.S. acum? Mai ţineţi minte toată tevatura cu aprobarea în consiliul economic şi social al măsurilor, fără de care nu se poate? Oare dacă atunci votul a fost incert, acum creşterea de TVA ar fi trecut???
Aşadar, nici mediul economic nu mai are niciun motiv de încredere în acest guvern. Chiar dacă să zicem te descurci cu o afacere şi în aceste condiţii cu TVA mărit, cum ai putea să te bazezi că restul datelor rămân aceleaşi, că guvernul nu va mări tot peste noapte cota unică, sau codul fiscal din nou?

P.S. Chiar dacă impactul e mai puţin semnificativ, e relevant la nivel de filosofie doctrinară să vorbim şi despre măsurile adoptate de guvern azi. De guvernul de dreapta. Guvernul de dreapta Boc a decis, ca măsuri anti-criză (cred că-s primele astea) că odată cu mărirea TVA (deci a taxelor, mărire care afectează toţi agenţii economici), creşte posibilitatea de accesare a ajutoarelor de stat. Deci luăm de la toţi, dar statul îi va ajuta pe unii, care decide el. Curat abordare de drepta, pro-piaţă...

sâmbătă, 26 iunie 2010

24% TVA

Acesta este costul pentru lipsa de capacitate administrativă, lipsa de viziune, lipsa de interes pentru reformarea instituţiilor statului, lipsa de competenţă a guvernanţilor, lipsa de interes şi performanţă a fiscului care aplică instrumentele de care dispune arbitrar şi ineficient.

Sau, ca să folosim o expresie consacrată, "un fleac, ne-au ciuruit".

vineri, 25 iunie 2010

Alegeri interne în TVR

Astăzi vor fi desemnaţi cei doi reprezentanţi ai angajaţilor în cadrul Consiliului de Administraţie al SRTV.
După lungi dezbateri, analize, discuţii, proiecte de lege eşuate, conducerea televiziunii publice va funcţiona în continuare după aceeaşi Lege nr. 41/1994, iar Consiliul va avea aceeaşi structură, cu reprezentanţi desemnaţi de Parlament, iar 2 dintre cei 13 vor fi cei nominalizaţi prin vot de angajaţii instituţiei. Deja unele partide au făcut nominalizări, altele urmează să facă, iar săptămâna viitoare Parlamentul ar putea lua deja în discuţie noua componenţă a CA al SRTV.
S-a discutat mult în forurile societăţii civile, în presă, ba chiar şi în Parlament - fără vreo finalitate - asupra acestei formule de desemnare a conducerii, respectiv asupra politizării acestui for prin nominalizările pe care le fac partidele. Mi-aş dori o televiziune publică în afara ingerinţelor politice, dar în acelaşi timp, nu îmi este foarte clar care este soluţia corectă la această dilemă. Pentru că totuşi Parlamentul este reprezentatul populaţiei, iar partidele parlamentare fiecare la rândul său reprezintă - mai bine sau mai prost - un segment al acesteia. Instituţia nu poate fi stat în stat, adică fără un for în faţa căruia să răspundă, pe de-o parte, iar pe de altă parte, mulţi lideri de opinie "independenţi" sau dovedit cu timpul a fi mai partinici decât membrii de partid. Acestea sunt întrebări la care nu vom găsi răspunsul tocmai acum, cu câteva zile înainte de desemnarea noului CA, aşa că le lăsăm în aşteptare...

Şi revenim la probleme de actualitate, care ţin de oameni şi mai puţin de lege.
Iată una dintre ele:
Îmi este imposibil să înţeleg logica următoarei situaţii: Consiliul de Administraţie este demis de Parlament, dar mare parte din membrii fostului Consiliu candidează sau sunt numiţi din nou pe aceleaşi posturi. Este cazul şi alegerilor de astăzi din TVR, dar şi cazul unora dintre nominalizările făcute de partide. Atunci, ce am schimbat? De ce a mai fost demis vechiul Consiliu??? O prevedere strâmbă a legii, care după mine ar fi trebuit să spună explicit că cineva demis nu mai poate candida sau nu mai poate fi numit pe aceeaşi funcţie. Dar o lege strâmbă ar putea fi îndreptată de conduita persoanelor în cauză în cauză. Din păcate, nu e cazul, şi principiile multora dintre ei sunt la fel de strâmbe.
Ştiu, o să-mi spuneţi că au fost demişi pe nedrept, că a fost o demitere politică. Perfect adevărat, doar ca aceeaşi a fost situaţia şi data trecută, şi fosta conducere demisă a deplâns aceeaşi politizare, iar ajungerea în funcţie a demişilor de astăzi s-a bazat pe aceleaşi mecanisme pe care le reclamă azi.

Iată o a doua problemă:
Toate partidele, chiar dacă au divergenţe de viziuni, critică mai mult sau mai puţin mecanismul, dar îl aplică pe repede-înainte. De ce oare nu s-a gândit niciun partid chiar toate partidele parlamentare să organizeze un vot democratic, măcar în interiorul lor, pentru aceste posturi, invitând să candideze orice persoane interesate, profesionişti sau oameni cu reprezentativitate din afara partidelor? Adică să se facă un anunţ prin care pănă la data x cine doreşte să devină reprezentantul partidului y în CA al SRTV să-şi depună intenţia, iar forurile de partid (pentru că o consultare a electoratului ar fi fost deja prea mult :D) să decidă altfel decât pe baza unor propuneri şoptite sau a unei decizii de moment. Cum de n-a venit nimănui ideea asta?

În fine, lucrurile stau aşa cum stau, ne rămâne să mizăm pe alegerea înţeleaptă a angajaţilor din TVR de astăzi şi poate pe câteva minţi luminate din propunerile partidelor.

miercuri, 23 iunie 2010

Prevenţia împotriva DDD

Cel mai mediatizat, cel mai popular şi cel mai comentat eveniment al momentului este arestarea lui Dan Diaconescu. Nu am înţeles exact de ce este un subiect aşa de interesant, dar dacă tot e la modă, să-mi dau şi eu cu părerea.
Nu ştiu dacă o fi vinovat sau nevinovat pe cazul în speţă, nici nu am de gând să mă documentez pe subiect ca să am o părere pertinentă. La întrebarea "De ce l-or fi arestat tocmai pe Diaconescu?" chiar refuz să răspund, nu vreau să intru în logica justitiţiei care ar acţiona CHIAR EXCLUSIV la comandă politică.
Un singur lucru îmi este foarte clar pentru mine, aşa cum a fost şi în alte situaţi de răsunet (Gigi Becali, Căşuneanu & co. ş.a.m.d.): arestarea preventivă arată falimentul justiţiei din România. Conform legii, măcar atâta am înţeles şi eu chiar dacă nu-s jurist, arestarea preventivă poate avea două categorii largi de motivaţii: pericol social sau influenţarea justiţiei. Cum în toate cazurile menţionate, inclusiv al lui Dan Diaconescu, pericolul social îl putem elimina, iar acesta nu se aplică unora acuzaţi de crime grave, rămâne varianta a doua, cea cu influenţarea martorilor sau a justiţiei. În concluzie, justiţia românească este fie incabilă să acorde protecţie martorilor sau, mai rău, îşi recunoaşte coruptibilitatea în cazul în care acuzatul e liber, fie pur şi simplu abuzează grosolan de prevederea arestării preventive.
Dacă DD va fi găsit vinovat, n-are decât să îţi petreacă pedeapsa în puşcărie, până atuni, măsura arestării preventive e la fel de strâmbă ca imaginea justiţiei româneşti în ochii publicului din păcate.

duminică, 20 iunie 2010

Guvernul, la mila populaţiei

Iniţiativa Guvernului Boc de a deschide un cont în care populaţia să doneze bani "pentru diminuarea efectelor crizei" are mai multe vicii de logică, dar şi de bun-simţ.
Mai întâi că banii intră direct la bugetul de stat, fiind prin urmare la dispoziţia guvernului. Nici măcar nu intră în bugetul casei de pensii, de exemplu, pentru ca donatorii să speră că prin efortul lor vor limita în timp absurda reducere a pensiilor. Sau în bugetul casei naţionale de sănătate, pentru a salva sistemul sanitar care probabil că a trecut deja pragul falimentului, iar ceea ce mai funcţionează, funcţionează din inerţie. Am putea da şi alte exemple. Nu, guvernul preferă să colecteze bani pentru bunul său plac.
În al doilea rând, aşa cum ne-a obişnuit din 2009 încoace, guvernul este foarte preocupat de salvarea exerciţiului său contabil pe timpul crizei, şi deloc de supravieţuirea celor pe care îi păstoreşte - cetăţeni sau agenţi economici. Doar ni s-a spus că nu ne putem bate cu criza, e o fatalitate: firmele pot da faliment, pensionarii pot rămâne fără medicamente, şomerii fără job, dar şi fără indemnizaţie după o vreme, n-avem ce face. În schimb, putem lua o droaie de măsuri, putem tăia salarii şi pensii, putem lua împrumuturi pe care le vom plăti generaţii de-a rândul pentru că "statul" are datorii şi, sigur că da, noi cetăţenii trebuie să purtăm grija lui.
În fine, cel mai grav este că această iniţiativă pare una a nesimţirii guvernamentale. În contextul în care măsurile de austeritate asumate de guvern nu au avut sprijinul nimănui, sindicate, opoziţie, populaţie ş.a.m.d., în condiţiile în care mii de oameni se judecă cu statul pentru drepturile lor salariale, ideea că cineva ar fi dispus să dea de milă la guvern este năstruşnică.
Dacă foloseşte la ceva această iniţiativă, va folosi drept indicator (dacă mai era nevoie) al credibilităţii - sau lipsei acesteia - de care se "bucură" guvernul. Iar după ce vor trage linie şi vor vedea că acest cont rămâne gol (cu excepţia donaţiilor de la demnitarii obligaţi cu arcanul de şefii lor să "doneze"), poate că ar fi timpul ca acest guvern să plece. Mai bine mai târziu decât niciodată.

miercuri, 16 iunie 2010

Tot ce e bun tre să dispară - ultimul album Paraziţii

Povestire despre ţara noastră şi conducătorii săi

Ceea ce am primit pe email de la un prieten şi vă propun să citiţi şi dumneavoastră în continuare nu este o poveste, nici un basm, ci o povestire (după definiţia învăţată de mine în şcoala generală), pentru că poate fi adevărată:

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

marți, 15 iunie 2010

No comment

Răspuns dezamagitor primit de la dl. senator Gabriel Mutu

Am primit o reacţie de la unul dintre destinatarii petiţiei, de la domnul senator Gabriel Mutu. Nu sunt surpins că domnia sa reacţionează primul (sau singurul), pentru că de altfel, dintre cei doi reprezentanţi ai acestui colegiu în Parlament, este singurul care a binevoit să deschidă un cabinet parlamentar aici. Dl. deputat Liga nu are, deşi a promis chiar unul mobil în campanie, mai mult decât atât, decontează 40 de milioane pe lună materiale de curăţenie pentru biroul parlamentar pe care nu îl are.... dar despre asta am mai vorbit, iar acum avem probleme mai mari.
Din păcate, răspunsul domnului senator este negativ, domnia sa ne argumneatează în continuare în favoarea politicii guvernamentale. Nu am înţeles însă cum crede domnul Gabriel Mutu că se uşurează "statul greoi" prin aceste măsuri. Comentariul domnului senator îl găsiţi aici. Răspunsul meu, în continuare:

Domnule senator, va multumesc pentru raspuns.Cateva precizari sunt necesare din partea mea insa. Am initiat o petitie pe care am pus-o la dispozitie si online, dar pentru care in aceasta perioada am strans semnaturi mai ales in intalniri directe cu cetatenii din zona in care locuiesc si pe care dvs. o reprezentati. Este intr-adevar vina mea ca nu am ajuns la toti locuitorii din cartier, dar din pacate pentru dumneavoastra, care sustineti aceste masuri, majoritatea zdrobitoare a celor cu care am stat de vorba au dorit sa semneze aceasta petitie fara sa fie necesara vreo munca de convingere din partea mea, daca ar fi fost vorba de un sondaj de opinie, rezultatul ar fi fost peste 90%.Faceti referire la cele cateva semnaturi stranse online, desi v-am trimis pe adresa de email pe care o aveti ca senator petitia cu toti semnatarii. Sper ca mai verificati aceasta adresa pe care o anuntati pe site-ul dvs. Pentru a proteja datele personale ale semnatarilor, in documentul trimis catre dvs am trecut doar prenumele, initiala numelui si strada de resedinta, dar va stau la dispozitie oricand pentru a consulta aceasta petitie cu date complete, si va asigur ca nu sunt membrii de partid. Este pana la urma mai putin important asta, este mai putin important daca gasiti un raspuns mai inspirat sau mai putin inspirat catre mine, problema mai grava priveste solutiile pe care le oferiti cetatenilor. Problema pe care stiu ca o cunoasteti si fara interventia mea este ca nu exista nicun fel de sustinere publica fata de aceasta decizie politica pe care inteleg ca o asumati in continuare.Pe fondul comentariului dumneavoastra, va intreb si cu aceasta ocazie, m-am mai intrebat si pe blog, CUM FACETI DUMNEAVOASTRA CA STATUL SA NU MAI FIE GREOI?!? Redcucerea de 25% din salarii nu face sa avem o birocratie mai putin greoaie, nu aduce descentralizare, nu aduce flexibilitate, nu aduce reducerea prezentei statului in economie, dimpotriva. Ii va infometa pe bugetarii care vor avea un comportament si mai agresiv fata de mediul privat.

Concluzia este clară

Petiţia adresată deputatului şi senatorului din colegiul nostru pentru care am cerut susţinerea cetăţenilor din zonă a fost trimisă pe adresa domnilor parlamentari.
Această luare de poziţie a pornit ca o reacţie firească faţă de alegerea uninominală a parlamentarilor, inspirată şi de iniţiative din presă care au susţinut corecta informare a alegătorilor.
Timpul a fost limitat şi nu am reuşit să discut cu majoritatea locuitorilor din zonă, dar cei puţini cu care am reuşit să ne întâlnim au susţinut aproape în totalitate demersul nostru. Chiar şi fără această petiţie, dacă parlamentarii noştri au un minim contact cu electoratul, semnalul este clar, rămâne doar de văzut ce vor decide azi. În continuare, textul transmis:

Petiţie către parlamentarii din cartierele Crângaşi-Giuleşti

Destinatar: deputat Dănuţ Liga
senator Gabriel Mutu


În această perioadă Guvernul Emil Boc a decis să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului cu un pachet legislativ de măsuri de austeritate, anunţate anterior de Preşedintele Traian Băsescu, dintre care principale prevederi sunt:
- reducerea tuturor pensiilor cu 15%
- reducerea veniturilor fiecărui angajat din sistemul bugetar cu 25%
- reducerea unor ajutoare sociale şi indemnizaţii, inclusiv pentru mamele aflate în concediu de creştere a copiilor mai mici de 2 ani.
Din cauza procedurii alese de Guvern – asumarea răspunderii guvernului – nu este posibilă dezbaterea în Parlament a acestor propuneri, nu este posibil ca legea să fie amendată şi să sufere modificări, singurul instrument care stă la dispoziţia parlamentarilor este moţiunea de cenzură. Dacă moţiunea de cenzură depusă de Opoziţie este adoptată de Parlament, atunci aceste prevederi nu intră în vigoare, iar Guvernul este demis; în schimb dacă moţiunea este respinsă atunci toate măsurile anunţate devin lege şi intră în vigoare.
Prin aprobarea moţiunii de cenzură, impunem Guvernului să elaboreze un alt program anti-criză care să ţină cont de interesele categoriilor defavorizate, să găsească soluţii pentru creştere economică, pentru venituri mai mari la acelaşi nivel de impozitare. Chiar dacă am putea admite că există sectoare din administraţia publică sau în general din sistemul bugetar care sunt umflate, supraaglomerate sau supradimensionate în raport cu resursele societăţii româneşti, soluţia tăierii de sus până jos, tuturor şi fiecăruia, şi celui competent şi celui incompetent, şi personalului necesar şi celor care sunt în plus, câte 25%, nu reprezintă o soluţie.Parlamentarii au fost aleşi în noiembrie 2008 prin vot uninominal. În consecinţă răspund direct în primul rând în faţa alegătorilor.
Prin aceasta petitie, semnatarii cerem deputatului si senatorului care ne reprezintă în Parlament să voteze în favoarea moţiunii de cenzură, astfel încât să fie regândite măsurile de combatere a crizei, să nu fie reduse la grămadă toate pensile şi salariile bugetarilor, SĂ FIE ELABORATĂ O ALTĂ STRATEGIE DE COMBATERE A CRIZEI.

Bala lui Boc, sper să nu ajungă un fel de Mioriţa

Oare mai vrea cineva să continuăm aşa?



Dar oare ne mai permitem?

Aştept răspunsurile dumneavoastră aici.

luni, 14 iunie 2010

Oare acum mai sunt mulţi cetăţeni care ar semna de bună voie un contract cu statul român?

Reiau linkul propus de Vlad Mavrodin într-un comentariu, pentru că mi s-a părut interesant de urmărit direct aici, e vorba despre una dintre declaraţiile de poziţie a lui Ronald Reagan:



Şi de aici ne întoarcem la situaţia din România, la măsurile propuse de guvern sau la alternativele oportune.

Premisă: Economiile propuse, împrumutul de la FMI, reducerea sau limitarea deficitelor, toată agitaţia, pe scurt, are drept scop legitim evitarea intrării în incapacitate de plată a României.

Eu nu-s ministru de finanţe (vezi comentariul anterior), aşa că îmi permit afirmaţii lipsite de diplomaţie: Statul român este deja în incapacitate de plată. Doar că nu în relaţie cu partenerii externi, ci cu cei din interior. Altfel cum putem cataloga faptul că statul nu-şi poate respecta contractul pe care îl are cu pensionarii de exemplu (contract la care se obligă şi prin faptul că a încasat contribuţii la fondul de pensii, dar şi prin lege)?

Cum s-a ajuns aici? Şi aici răspunsul este la îndemână. Statul a fost lacom, s-a băgat în mai multe (contracte) decât putea duce, a ajuns obez, cum spune Preşedintele, dar nu neapărat pentru că ar fi bugetari salarizaţi prea sus, cât pentru că s-a extins prea mult, a asumat prea multe atribuţii, are prea mulţi angajaţi.
Problema la care trebuie să răspundem şi care nu are un răspuns atât de uşor ca întrebările anterioare este: Ce facem acum? Guvernul nu a găsit răspunsul, pentru că nu pot accepta ideea că reducerea salariului FIECĂRUI bugetar este soluţia, că toţi sunt la fel de incompetenţi sau ne ne-necesari. Dacă guvernanţii ar fi fost şi inspiraţi, dar şi curajoşi, cum pretind, ar fi generat politici care să asigure dezvoltarea mediului privat - de exemplu reducerea fiscalităţii, pe de-o parte şi restructurare (nu reduceri de salarii) în sectorul public, pe de altă parte. În schimb Emil Boc a perorat doi ani despre restructurarea agenţiilor, despre salariile nesimţite, şi în final, incapabil să implementeze un proiect de reformă a sistemului public, taie de sus până jos egal şi fără analiză.
Sau poate vom ajunge să discutăm cu adevărat de soluţii alternative după ziua de marţi.

duminică, 13 iunie 2010

Declaraţie iresponsabilă de la un ministru de finanţe

Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, de la care ne aşteptam ca măcar în privinţa declaraţiilor să fie mai temperat şi mai echilibrat decât colegii săi, pe de-o parte pentru că este ministrul finanţelor, pe de alta pentru că nu este lider politic care să alerge după voturi, are luări de poziţie iresponsabile. Exemplificare, într-un articol din Evenimentul Zilei aici.
Nu neapărat fragmentul preluat în titlul articolului de către publicaţie este inadmisibil din partea şefului finanţelor - "Am putea trece de la ceea ce a fost definit o gravă recesiune, la ceea ce în România nu s-a simţit încă - o criză economică". Deşi şi aici putem cădea pe gânduri, când ne uităm cât de rău o duce mediul de afaceri românesc de doi ani, deşi dl . Vlădescu nu sesizează vreo criză.
Ce m-a deranjat cel mai mult şi mi se pare total neadecvat de la un ministru, chiar adevărat de ar fi, fraza consecutivă pasajului anterior:
"Astfel, ţara noastră s-ar putea confrunta cu aceleaşi probleme care au generat falimentul Argentinei, în 2000".
Oare cât ne costă luxul de a avea un ministru cu astfel de declaraţii, în momentul în care ne împrumutăm pe pieţele internaţionale. Dar dacă pachetul de măsuri va fi respins iar guvernul demis, spre surprinderea domnului Vlădescu, atunci cât ne va costă în procente la credite declaraţia sa?
Încă un motiv pentru care îmi doresc să plece acest guvern şi un motiv să continuăm petiţia lansată în zonă.

joi, 10 iunie 2010

Aceeaşi zi, aceeaşi ţară, realităţi paralele

Vedeţi vreo legătură între aceste secvenţe filmate astăzi?









În primele vedem proteste ale cetăţenilor împotriva măsurilor de austeritate crâncenă şi "la grămadă" propuse de Traian Băsescu şi executate de guvern şi lupta surdă pentru două zile între Preşeinte şi Parlament. Pe scurt, România social-politică.

În ultima secvenţă vedem un crâmpei din România reală şi normală, sau aşa cum ar trebui să fie normală, cu serbarea unei grădiniţe la final de an, cu copii talentaţi şi cadre didactice care ar trebui să se poată dedica conturării personalităţii micuţilor fără să aibă pregnant grija zilei de mâine şi fără să se gândească că li se va tăia 25%. Paradoxal, în aceste imagini pare că doamnele chiar reuşesc asta.

PS: Vă reamintesc şi de campania pentru cetăţenii din colegiul 28 Bucureşti şi de petiţia adresată parlamentarilor din colegiul nostru, dacă vreţă să semnaţi o puteţi face aici.

miercuri, 9 iunie 2010

Petiţie către parlamentarii din cartierele Crângaşi şi Giuleşti

Petiţia anunţată poate fi semnată la acest link.
Textul petiţiei este următorul:
"În această perioadă Guvernul Emil Boc a decis să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului cu un pachet legislativ de măsuri de austeritate, anunţate anterior de Preşedintele Traian Băsescu, dintre care principale prevederi sunt:
- reducerea tuturor pensiilor cu 15%
- reducerea veniturilor fiecărui angajat din sistemul bugetar cu 25%
- reducerea unor ajutoare sociale şi indemnizaţii, inclusiv pentru mamele aflate în concediu de creştere a copiilor mai mici de 2 ani.
Din cauza procedurii alese de Guvern – asumarea răspunderii guvernului – nu este posibilă dezbaterea în Parlament a acestor propuneri, nu este posibil ca legea să fie amendată şi să sufere modificări, singurul instrument care stă la dispoziţia parlamentarilor este moţiunea de cenzură. Dacă moţiunea de cenzură depusă de Opoziţie este adoptată de Parlament, atunci aceste prevederi nu intră în vigoare, iar Guvernul este demis; în schimb dacă moţiunea este respinsă atunci toate măsurile anunţate devin lege şi intră în vigoare.
Prin aprobarea moţiunii de cenzură, impunem Guvernului să elaboreze un alt program anti-criză care să ţină cont de interesele categoriilor defavorizate, să găsească soluţii pentru creştere economică, pentru venituri mai mari la acelaşi nivel de impozitare. Chiar dacă am putea admite că există sectoare din administraţia publică sau în general din sistemul bugetar care sunt umflate, supraaglomerate sau supradimensionate în raport cu resursele societăţii româneşti, soluţia tăierii de sus până jos, tuturor şi fiecăruia, şi celui competent şi celui incompetent, şi personalului necesar şi celor care sunt în plus, câte 25%, nu reprezintă o soluţie.
Parlamentarii au fost aleşi în noiembrie 2008 prin vot uninominal. În consecinţă răspund direct în primul rând în faţa alegătorilor. Prin aceasta petitie, semnatarii cerem deputatului si senatorului care ne reprezintă în Parlament să voteze în favoarea moţiunii de cenzură, astfel încât să fie regândite măsurile de combatere a crizei, să nu fie reduse la grămadă toate pensile şi salariile bugetarilor,
SĂ FIE ELABORATĂ O ALTĂ STRATEGIE DE COMBATERE A CRIZEI."
Hai să transmitem parlamentarului nostru ales prin vot uninominal cum să voteze!
Vă aştept să semnaţi petiţia!

Cum vreau să voteze parlamentarul meu uninominal

Astăzi am început o campanie locală de consultare în cartierul nostru ca să vedem cum doresc cetăţenii să voteze parlamentarii, respectiv deputatul şi senatorul ales uninominal, la moţiunea de cenzură.
Reacţia a fost zdrobitoare într-o singură direcţie, aşa că am tras prima concluzie: Iniţiem o petiţie prin care cerem domnului senator Gabriel Mutu şi domnului deputat Dănuţ Liga să voteze pentru moţiunea de cenzură.
Vom merge în fiecare zi împreună cu colegii liberali din zonă să discutăm cu cetăţenii, probabil nu vom ajunge la toată lumea, dar petiţia va putea fi semnată şi la punctul nostru de lucru din cartier, la Calea Crângaşi nr. 35 sau on-line. Textul şi adresa petiţiei online îl voi anunţa mâine.
Sifur este vorba de un semnal, nu de un vot imperativ, dar poate că, la doi ani aproape de la primele alegeri parlamentare uninominale, e timpul ca parlamentarii să ţină cont şi de părerea electoratului propriu.

marți, 8 iunie 2010

Despre mineriade, roşii sau portocalii

Dacă o fi adevărat ce am citit în următorul comentariu din blogosferă, şi anume că urmaşii adevăratului FSN vor să comemoreze mineriada, tocmai acum când toată lumea îi huleşte, înseamnă că mare e limita nesimţirii. Oricum, merită lecturat:
Cand sunt ocupat si n-am timp de pieptanat netu’, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat prieteni. Asa mai aflu si eu despre vreun bar, banc sau actiune.
Asa am primit acum cateva minute un link despre actiunile planificate sub umbrela guvernantilor nostri portocalii cu ocazia implinirii a 20 de ani de la evenimentele din Piata Universitatii.
Ce spui tu, frate? Portocalele comemoreaza mineriadele si cinstesc victimele acestora! Hai, nu zau, nu e frumos?!?
Sa le amintim ca seful lor, Traian Basescu, ministru al transporturilor la acea vreme, a demis si amenintat cu puscaria un sef de gara care refuza trecerea garniturilor cu ortaci spre capitala? Trebuie sa ai tupeu, dar si “cojones” sa fii vopsit portocaliu si sa faci acte de “dreptaci”!
Sa-i “laudam”, fratilor, ca merita! S-au trezit intr-o dimineata cu sula pe dreapta si brusc mostenitori ai papucilor lui Bratianu. Normal ca nu se mai puteau privi in oglinda cu eticheta de “internationala socialista” pe ei! Era musai sa se
rebranduiasca!

E-ba!

O caricatură cu un text foarte realist, reuşit şi de actualitate, lansată de Lilick:

luni, 7 iunie 2010

Să oprim migraţia politică!

Noua situaţie care pare a se contura, în contextul asumării de Guvernul Emil Boc a pachetului de măsuri de austeritate din topor, respectiv intenţia unor parlamentari PDL sau afiliaţi de a trece la partidele de opoziţie, trebuie analizată serios.
În opinia mea, şi aici mă refer la partidul din care fac parte, PNL ar trebui să nu încurajeze acest proces invers, al celor care au ales guvernarea, iar acum se reoirientează din corabia care a început să ia apă. Pentru că ne aflăm în faţa unui moment de cotitură pentru soarta economiei, dar şi a unei bune părţi din societatea românească - momentul votării moţiunii de cenzură - poate că eventuale primiri din rândul celor care decid să trântească guvernul Boc ar putea fi acceptate, dar după acest moment, orice traseism politic ar trebui respins de PNL.
Se pare că Partidul Social Democrat dimpotrivă, s-a pus pe adunat parlamentarii care i-au părăsit anterior, dar convingerea mea este că o strategie de creştere forţată precum cea făcută de PDL nu duce pe termen lung la nimic bun.
O decizie în forul statutar al PNL în acest sens ar fi binevenită!

duminică, 6 iunie 2010

Câteva imagini şi baloane de 1 Iunie

Duminica trecută am serbat copiii cu câteva baloane-cadou de ziua lor. Cu ceva întârziere, iată câteva imagini de la întâlnirea cu copii din parcurile Crângaşi şi Giuleşti.
Din păcate, trebuie să trecem mai departe la actualitatea social-politică tristă. De mâine ne aşteaptă probleme grave, iar reacţia noastră trebuie să fie pe măsură.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Later edition - Teatrul Masca în Parcul Crângaşi



Teatrul Masca în Parcul Crângaşi

În această seară de sâmbătă, în Parcul Crângaşi, soseşte în vizită Teatrul Masca, cu piesa Cocktail.
După un periplu în judeţul Ilfov, ultima oprire fiind aseară la Buftea cu spectacolul Prostia Omenească (iată o secvenţă de acolo):

Teatrul Masca revine în Bucureşti chiar în cartierul nostru.
Spectacolul în aer liber va începe la ora 19.30 şi este deschis publicului larg.

Pentru mine este o bucurie dublă, ca om implicat în echipa entuziastă a Teatrului Masca, dar şi ca locuitor al cartierului Crângaşi. Este o şansă frumoasă pentru locuitorii din zonă, printre puţinele evenimente care se întâmplă acest parc, care din păcate, deşi beneficiază de un spaţiu important şi este într-o zonă intens populată, nu se bucură de atenţia cuvenită.
Sper ca Parcul Crângaşi să arate cu timpul mai bine, spaţiile verzi să fie mai numeroase şi mai ... înverzite, iar vizite asemănătoare să se întâmple cât mai curând pentru locuitorii din zonă.

Dar până atunci, ne vedem la Cocktail în această seară de la 7 în parc.

vineri, 4 iunie 2010

Trezirea din adormire sau "odată la 2 ani e mai bine decât odată la 4 ani ca până acum"

Apropo (din articolul anterior) de reprezentanţii cartierului Crângaşi, mi-am amintit că avem un deputat desemnat să reprezinte cetăţenii din Crângaşi-Giuleşti, odată cu reapariţia (surprinzătoare după o absenţă de aproape doi ani) a deputatului Dănuţ Liga, unde oare, la televiziunea Vox News. Ocazie cu care am auzit din povestiri că domnul deputat face o treabă extraordinară în Parlament. Nu ştiu dacă are vreo legătură această apariţie televizată cu faptul că în aceeaşi zi au avut loc primele dezertări din PDL sau e o simplă coincidenţă.
Ceea ce ştiu este că domnul deputat Liga nu a binevoit să-şi facă măcar un birou parlamentar! în colegiu în care a fost ales, asta după ce în campanie a promis nu un simplu birou parlamentar, ci unul mobil care va parcurge întregul colegiu, vezi aici. Autobuzul respectiv zace din câte ştiu în curtea parlamentului (mă întreb dacă plăteştee măcar parcarea, nu cred). Apropo de cheltuieli, nu sunt printre cei care consideră că economia o putem face din cheltuielile parlamentare, dar este interesant cum pe ultima lună deputatul Liga a cheltuit 4085 de lei (40 de milioane lei vechi) cheltuieli declarate şi înregistrate pentru ... materiale de întreţinere .... ale biroului parlamentar pe care nu îl are. Dacă nu credeţi, verificaţi aici.
Mai nou domnul Liga a intrat şi în blogosferă, probabil doreşte să fie mai activ, îi urez bun-venit şi succes, e la început, are doar 3 articole, şi iată că îl şi ajut cu ceva publicitate. Nu doar prin acest articol, ci şi prin adăugarea la blogroll, poate, cine-ştie, aşa vom putea afla mai usor despre vreo iniţiativă în interesul cetăţenilor din zonă a domniei sale.

Incendiu şi trafic blocat

Cu ceva vreme în urmă s-a inugurat noua locaţie a Pieţei Crângaşi, la etajul întâi al unei clădiri noi, moderne şi luxoase înălţate după mulţi ani de întârziere pe locul tradiţionalei pieţe din Crângaşi.
Astăzi a avut loc un incendiu puternic în amplasamentul pieţei care a funcţionat în ultimii ani, despre care cei care nu locuiesc neapărat în zonă nu-şi mai amintesc că de fapt este locul înghesuit şi marginal pe care a fost strămutată fosta piaţă, pe vremuri faimoasă şi cea mai mare din sectorul 6.
Iară informaţii şi imagini despre incendiul de astăzi aici şi aici.
Pentru mine este o coincidenţă stranie faptul că un astfel de accident nu s-a produs în anii în care piaţa a funcţionat în spaţiul respectiv, ci la foarte scurtă vreme de la inaugurarea noii clădiri, dar aceasta este o speculaţie pe care nu vreau să o dezvolt.
Din păcate, ceea ce este cert este că intervenţia pompierilor a fost mult întârziată de traficul blocat din zonă. A văzut odată în plus toată lumea prin imaginile tv, nu doar locuitorii din zonă, cum carteirul Crângaşi este - în mod paradoxal - izolat, deşi este o zonă de tranzit inclusiv dinspre cartiere teoretic mai depărtate de centru, precum cartierul Militari.
Până la amânată finalizare a pasajului Basarab, ne vom confrunta probabil cu aceleaşi probleme în trafic, faţă de care administraţia nu încearcă măcar să implementeze măcar soluţii improvizate de ameliorare. In fiecare dimineaţă Calea Virtuţii este blocată, iar de la prânz până seara Podul Grant este de asemenea blocat. Pe lângă traficul intens, linia securizată a tramvaiului 41 şi faptul că nu se găseşte o soluţie de fluidificare prin benzi diferenţiate în funcţie de oră generează un adevărat calvar.
De data asta a fost un incendiu cu mult fum, vizibil, mediatizat dar cu efecte poate nu atât de grave. Din păcate fumul a trecut, dar în continuare cartierul nostru este uitat de administraţie şi de reprezentanţii noştri (despre care voi scrie în următoarea postare), este izolat în cazuri de urgenţă, ambulanţele întârzie şi pot fi în situaţia de a ajunge prea târziu, nervii şi accidenele uşoare vor continua să abunde, iar lipsa de soluţii a poliţiei rutiere va fi semnalizată simbolic la fiecare ploaie de semafoarele care semnalizează portocaliu...

joi, 3 iunie 2010

tupeu cu ştampilă

Când a izbucnit scandalul nu-mi imaginam cât de departe merge tupeul consilierei de ministru al educaţiei. Între timp aflăm că a trimis adrese cu stampila ministerului in care solicita informatii pe mailul personal pentru proiectul său. Inadmisibil. Mai mult, în noul context termenul de 15 zile dat de ministru pentru a opta devin cu adevărat absurd, nu mai e vorba de incompatibilitate, ci de abuz de funcţie.
Eurocapusa_de_la_varful_Ministerului_Educatiei

Cum au făcut alţii

Ca să avem un termen de comparaţie faţă de afirm(aber)aţiile lui Emil Boc şi Traian Băsescu despre măririle nepermise de pensii şi salarii din perioada 2007-2008, despre cum s-au cheltuit banii din creştere economică fără să se fi pus ceva deoparte pentru cazul în care va veni un guvern incompetent care va duce ţara în faliment, ar fi bine să ne uităm cam cum s-a întâmplat la alţii de prin zonă, cărora nu le merge mai prost decât nouă acum: Bulgaria.
Vă recomand acest articol din ziarul Capital.
Pe scurt, salariile au crescut acolo în ultimii ani cu 303,79%.

marți, 1 iunie 2010

Incoerenţă şi fracturi logice - serial

În aceeaşi serie cu articolul anterior, remarc o altă inflexiune de logică a guvernanţilor. De data asta, la ministrul Educaţiei.
Presa abundă în investigaţii şi reportaje despre afacerile cu statul ale celor care gestionează banii publici, inclusiv despre cazul la care voi face referire, aşa că nu intru în detalii tehnice sau juridice, ci mă rezum la logică şi morală.
Premise:
1. Consilierul miniserial Melania Mandas Vergu derulează fonduri europene în domeniul păstorit de ministrul pe care-l conisliază, pe firma proprie şi personală beneficiind de o finanţare de aproximativ 4 milioane de euro. Este vorba despre un proiect câştigat, de subliniat, încă din anul 2009.
2. Melania Mandas Vergu declară la prânz că nu este în niciun fel de incompatibilitate şi că a notificat în minister despre implicarea sa în proiect încă de la angajare.
3. Ulterior, ministrul Daniel Funeriu declară că îi acordă 15 zile doamnei consilier pentru a opta între afaceri şi postul de la minister.
În concluzie, avem una dintre următoarele 3 variante:
a) Dacă Melania Mandas Vergu are dreptate şi nu este în incompatibilitate, se cheamă că ministrul acţionează strâmb şi recurge la o măsură abuzivă doar de frica unor cârcotaşi răuvoitori.
b) Dacă este în incompatibilitate şi Daniel Funeriu ştia, Ministrul îi acordă 15 zile bonus pentru o situaţie ilegală în care se află de un an şi jumătate - probabil ca ă-şi pună afacerile în ordine din funcţia actuală: inadmisibil. De asemenea, inadmisibil că Daniel Funeriu s-a făcut că nu ştie, dar a reacţionat dur când a răsuflat la presa. (Nota mea: Având în vedere dezvăluirile din presă şi angajaţii implicaţi în proiect, probabil că această situaţie este cea reală)
c) Dacă este incompatibilitate iar Melania Mandas Vergu a ascuns asta şefului direct, faţă de care ar trebui să aibă o relaţie de încredere pentru că îi oferă consiliere, nu pot să înţeleg cum vor mai putea colabora chiar în cazul în care ar face opţiunea de renunţare la afaceri. Plus că rămâne şi în cazul ăsta anul de incompatibilitate.

Pe scurt, ministrul reacţionează pompieristic la o dezvăluire de presă, dar trădează ca nu mai are nicio urmă de coerenţă şi consecvenţă. Reacţiile logice (indiferent care e adevărul) ar fi fost: fie apărarea consilierului, fie concedierea de astăzi şi fără condiţionări.

Unde se fracturează retorica prezidenţială

Cheia la întrebarea din titlu poate fi un răspuns multiplu, dar astăzi mă opresc la un singur aspect.
Câteva precizări: Nu sunt de acord cu tăierile de sus până jos în rândul bugetarilor. Cred că erau necesare măsuri active de încurajare a mediului economic, măsuri pe care acest guvern e clar că nu le are în buzunar. Sunt însă de acord că anumite ajustări ale cheltuielilor bugetare sunt necesare indiferent de situaţie, dar nu de-a valma, cu 25% la toată lumea că e o cifra rotundă...
Revenind.
Vă amintiţi desigur discursul prezidenţial cu grasul şi slabul. Nu-l reiau pentru că efortul actoricesc al lui Traian Băsescu a fost unul însemnat şi suficient. Să admitem că ne-a prezentat o situaţie corectă, în care sistemul public este umflat, supraaglomerat şi supradimensionat în raport cu resursele societăţii româneşti. Care este soluţia pe care ne-a impus-o Preşedintele? Tăiem de sus până jos, tuturor şi fiecăruia, câte 25%. Şi la ăla bun şi la ală prost, şi la cel competent şi la prostovan, şi lucrătorului necesar şi celui care taie frunză la câini, şi la cel care-şi face treaba bine, şi la cel care o face prost, şi la cel care n-o face deloc. Buuun, asta este solidaritatea în viziunea popu...lară(?!?), să admitem şi asta. Dar care va fi efectul? Ce se va întâmplă cu grasul şi slabul? Hai să încercăm un răspuns.
Grasul rămâne tot gras, pentru că sunt aceiaşi angajaţi doar că... mai hămesiţi, mai dependenţi de resursele statului (a se citi achiziţii, şpagă, bacşiş, comisioane, atenţii mai mari), şi care vor sorbi orice picătură de la un robinet mai slab strâns al pungii statului. Deci grasul va fi la fel de greu de ărat în spate, doar că mai morocănos şi mai feroce.
Dar slabul ce va face? Slabul nu va simţi nimic, oricum plătim datorii externe, nu reducem impozite sau taxe, dimpotrivă, creştem multe dintre acestea chiar acum, iar în privinţa TVA şi a cotei unice, nici acestea nu se simt prea bine. Însă slabul se va lovi de un personal bugetar mai ostil, de angajaţi ai statului mai slab pregătiţi, mai dezinteresaţi, care vor exersa cunoscutul proverb al României Socialiste şi Populare: "Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!"