joi, 6 mai 2010

Varianta încrederii

Măsurile anunţate în această seară de Preşedinte ca o concluzie după discuţiile cu FMI, şi mai ales discursul prin care aceste măsuri au fost prezentate, ne împart pe noi toţi cetăţenii acestei ţări în opozanţi şi susţinători. Aici cred că este o inabilitate, indiferent dacă este calculată sau spontană, a lui Traian Băsescu, în această privinţă, pentru că aplicarea acestor măsuri are nevoie de o susţinere cât mai largă, nu de atomizarea grupurilor de interese. Aspectele de imagine sunt însă acum mai puţin importante în faţa problemelor economice.
Personal consider că, în situaţia actuală, orice măsuri de restructurare a cheltuielilor bugetare sunt de preferat deprecierii mediului economic prin creşteri de impozite şi taxe. Reducerea cheltuielilor publice este inevitabilă, iar renunţarea la cota unică sau creşterea nivelului acesteia ar fi catastrofală pentru economia României, cât a mai rămas din aceasta. Problema este a credibilităţii acestui guvern, care s-a angajat de anul trecut că face aceste restructurări, ba chiar a anunţat că le-ar fi făcut deja, fără să vedem efectele însă; nu ştim cu va implementa guvernul Boc nişte măsuri în aplicarea cărora s-a dovedit incapabil până acum. Cheltuielile publice au explodat în beneficiul clientelei politice a PD-L şi, temporar, a PSD, chiar în ultimii doi ani.
S-a speculat mult în ultimele zile în jurul modificării cotei unice şi a TVA, guvernanţii au declarat că s-au analizat mai multe variante, comentatorii au presupus că Traian Băsescu a încercat să-şi construiască un sprijin pentru măsurile dure în calitate de salvator al nivelului fiscalităţii. Nu ştiu care ipoteze sunt adevărate, dar în ambele cazuri următoarea concluzie este valabilă:
Pentru mediul de afaceri, instabilitatea rămâne, iar spectrul modificării cotei unice sau a T.V.A. rămâne, afectând grav încrederea în piaţa românească, chiar dacă promisiunea menţinerii acestora este sinceră.
De aceea, cred că este necesar ca toţi guvernanţii, în frunte cu Traian Băsescu şi premierul său, să-şi asume public, poate printr-o declaraţie în faţa Parlamentului sau printr-o asumare a răspunderii, menţinerea (dacă nu chiar scăderea) cotei de impozitare şi a TVA, precum şi intervalui de timp pentru care această problemă este exclusă (să zicem 1 ianuarie 2012), iar în caz de nerespectare să anunţe explicit demisia din funcţii. Asta dacă tot a vorbit despre "varianta încrederii" şi dacă se doreşte reconcilierea cu mediul economic.
P.S. Ce păcat că România e nevoită să treacă prin această perioadă de criză economică fără prim-ministru...

Niciun comentariu: