duminică, 30 mai 2010

SuperCurs de dans

Luni, 31 mai, debutează un program care se anunţă foarte atractiv pentru cursuri de dans.
La ora 20.30 are loc prima şedinţă, la ora 20.30, iar până atunci mai aveţi ocazia să prindeţi ultimele locuri din prima serie, care va dura 3 luni, dacă doriţi să vă înscrieţi.

Vă recomand cu mare încredere acest program, organizat de Asociaţia GATE, al cărui membru sunt şi eu. Sunt sigur că participanţii nu vor regreta nicio clipă această experienţă.

Mai multe informaţii privind programul, locaţia, durata ş.a.m.d. găsiţi la acest link sau la adresa cursuridedans@gmail.com

Nu rataţi!

momente cu Jean Constantin

Este duminică, avem timp pentru puţină relaxare.
Vă propun să o facem prin două momente cu marele actor plecat dintre noi săptămâna aceasta, Jean Constantin:





sâmbătă, 29 mai 2010

Eurovision 2010

În seara aceasta are loc finala concursului Eurovision 2010. Piesa cu care România participă la competiţie are cronici bune, presă străină spune că o clasare în primii 10 este posibilă.
Mult succes, Paula Seling!




Update: Locul 3 sau medalie de bronz pentru Paula şi Ovi, felicitări!

Ziua Libertăţii Fiscale

Ieri a fost prima zi din acest an în care nu am mai muncit pentru stat, ci pentru câştigul nostru. A fost Ziua Libertăţii Fiscale.
De ce?
Cheltuielile publice ale guvernului se ridica la 40, 4% din PIB40,4% din an, ALTCINEVA cheltuie produsul muncii noastre. Mai ramanem doar cu 59,6%
Adica,
Muncim 147 de zile pentru stat
Din 100 de lei pe care ii producem, GUVERNUL cheltuie 40,4...Ne mai raman doar 59,6 lei.
Mai multe despre ziua eliberări de biruri aici şi aici.

vineri, 28 mai 2010

Cine împarte, parte-şi face!

Aşa sună titlul inspirat al unui articol din ziarul "Capital" în care aflăm cum, în plină austeritate cruntă, cei care proiectează aceste măsuri dure, angajaţii Ministerului Finanţelor nu doar că nu suferă de măsurile pe care le propun, dar beneficiază în continuare de multe sporturi, prime şi bonusuri. Mai multe aflaţi aici. Pe scurt, sumele depăşesc 200 milioane de euro anual, adică aproximativ de 40 de ori mai mult decât mult mediatizata cazare a tuturor parlamentarilor, aşa ca să luăm un reper. De asemenea, stimulentele primite de angajaţii din finanţe depăşesc în 2009 80% din stimulentele date în întregul sistem de stat.

Mergând mai departe, voi spune că este normal să existe un sistem de motivare suplimentară pentru ca fiscul să-şi facă treaba, dar nu există nicio explicaţie de bun simţ de ce acest lucru nu se întâmplă la banii ăştia.
De asemenea, faptul că între sumele atrase din care se dau stimulente, pe lângă cele obţinute din inspecţii, bunuri confiscate, amenzi, ş.a.m.d., se includ şi altele din penalităţi, majorări de întârziere etc. este iarăşi absurd. Angajaţii din finanţe nu au niciun merit pentru aceste situaţii, dimpotrivă, în mod normal ei ar trebui să lupte pentru ca acestea să nu se producă, dar din păcate este un nou exemplu despre cum este administrat statul român, cu susul în jos.

marți, 25 mai 2010

A fost prima zi, mai sunt 6, spectaculoase

În prima zi a Săptămânii Masca s-au întâmplat multe,
spectatorii au privit captivaţi,
au fost şi oaspeţi de seamă,
iar ziua s-a încheiat târziu, după vreo 12 ore de evenimente succesive, aşa:
video

La mulţi ani, PNL!

... şi să sperăm că după aniversarea a 140 de ani vom fi reuşit deja, după ce primim încrederea românilor, să repunem România pe calea cea dreaptă a bunăstării!
PS: Pe tema aniversării de ieri, vă recomand un articol concis, dar foarte consistent aici.

luni, 24 mai 2010

Săptămâna Masca

Timp de o săptămână, Teatrul Masca va marca aniversarea a 20 de ani de la înfiinţare printr-un program special, cu evenimente diverse, spectacole de teatru, parade, lansări şi invitaţi de tot felul.
Astăzi, 24 mai, în prima zi a Săptămânii Masca, care este şi ziua oficială a teatrului, este programul cel mai bogat în evenimente. Toate vor avea loc în Parcul Herăstru, unde voi fi şi eu. Mai multe aflaţi aici.

vineri, 21 mai 2010

Din nou de pe net - Tara lui Aparenta Voda

Cruciti-va de tristul adevar! Nu stiu cata rabdare a avut de le-a adunat autorul acesta, dar este pe faza! Merita citite!

România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeti-ne, pe cuvânt! La noi, în România: - Salariile cresc, scăzând - Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse - Medicamentele gratuite trebuie cumpărate - La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut - Trăim în frig plătind tot mai multă căldură - Plătim asistenţa medicală gratuită - Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.
Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru! - Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată - Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari - Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi - Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă - Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program
menit să-l distrugă - Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15% - Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300.000 - Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta,
în fiecare clipă, telefonul - Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale -S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite -S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu
circa 10% -Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri
personali ai primului-ministru -Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a
primului ministru care este doctor în drept constituţional.
Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele! -Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea - Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile
în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt.
Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa -Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului
a fost desemnat de “flacăra violet” -O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane - Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri unul demis, unul interimar
şi unul desemnat -Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza -Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară -Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii -Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari -Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente -Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere -Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50%
faţă de anul precedent S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar -Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată
cel puţin o pâine în fiecare zi -Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a
românului este adusă din alte ţări - Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa.
Cu gazele se întâmplă la fel - Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine -Si gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt -Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm! Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată!
Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste.
Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!

miercuri, 19 mai 2010

Miting Piaţa Victoriei - la prima vedere guvernanţii nu au înţeles nimic

Mitingul sindicatelor de astăzi din Piaţa Victoriei arată, prin numărul mare de participanţi, că limita de nemulţumire a fost depăşită, că oamenii pur şi simplu nu mai pot accepta alte sacrificii, că nu mai este vorba doar de un semn de forţă al unor lideri sindicali, ci de convingerea oamenilor simpli că aşa nu se mai poate.

De asemenea, faptul că la un protest sindical principala revendicare a fost „Jos Guvernul!”, iar solicitările de ordin salarial, privind drepturile angajaţilor ş.a.m.d. au trecut în planul doi ne arată că tot mai mulţi oameni înţeleg problema: Acest guvern nu are capacitatea aplicării unui program anti-criză, fie el şi cu măsuri de austeritate care ar fi acceptate la limită, pentru că cei mai mulţi dintre membrii guvernului sunt fie abonaţi la banul public dovediţi, fie au demonstrat lipsă de viziune şi capacitate managenrială.

Dinspre partidul de guvernământ, doar un semnal trist. Chiar dacă e vorba de un detaliu, acesta ne arată că nu au înţeles nimic: PDL l-a trimis ca reprezentant la studiorurile ad-hoc pe Marcel Hoară. O alegere cât se poate de proastă şi datorită stilului personal, dar şi prin faptul că personajul nu reprezintă nimic, nu este nici în conducerea centrală, nu este nici măcar ales ca să reprezinte vreo parte din electorat, este un simplu secretar de stat de mâna a doua. Personajele influente din PDL au preferat să-şi vadă de treburi. Iar reacţia a fost pe măsură....

marți, 18 mai 2010

Propuneri liberale trecute cu vederea

PNL a lansat luni un document de poziţie în care se analizează situaţia actuală şi prin care propune un set de măsuri alternative pentru a depăşi momentul de criză bugetară.
Documentul intergral îl găsiţi aici.
Remarc printre propuneri: Menţinerea actualului sistem fiscal (cum am mai comentat, acest fapt apare doar în comentariile prezidenţiale, nu este asumat oficial de autorităţi nici măcar în cazul reducerilor anunţate); Anularea impozitului minim; Reaşezarea redeventelor şi taxelor de concesiune (remember Videanu); Reducerea numărului de ministere; Reorganizarea stucturilor teritoriale din subordinea ministerelor şi agenţiilor guvernamentale la nivel regional; Reducerea aparatului prefecturilor la care se vor păstra în principal atribuţii în domeniul controlului de legalitate. La aceasta din urmă eu aş merge mai departe, spre desfiinţarea prefecturilor, instituţii nu doar inutile, dar chiar dăunătoare în opinia mea, doarece reprezintă un pol de putere anormal în administraţia publică locală care generează de cele mai multe ori conflicte. Mai mult, am văzut că la Bucureşti prefectul se plictiseşte atât de rău, încât face amendamente la legile din Parlament.
Călin Popescu Tăriceanu a venit cu o contribuţie suplimentară în cursul acestei zile şi a prezentat alte 22 de propuneri. După modelul deja obişnuit, din toate acestea s-a discutat despre un singur punct, cel mai controversat, respectiv despre impozitarea profitului BNR, deşi celelalte propuneri erau la fel de interesante.

Menţionez în continuare doar ideile cu care rezonez în cea mai mare măsură:
-Desfiintarea corpului de inspectori guvernamentali din cadrul Secretariatului General al Guvernului
-Desfiintarea cabinetului demnitarului la nivelul secretarilor de stat, la nivelul presedintelui consiliului judetean si prefectului
-S-ar putea economisi 11 milioane de lei daca se va opera o reducere cu 50% a cheltuielilor de transport in interes de serviciu si 43 milioane lei in situatia in care s-ar micsora cu 50% cheltuielile cu deplasarile in strainatate
-Reducerea numarului de adjuncti ai conducatorilor institutiilor publice la maximun 1 - 2 in functie de marimea institutiei
-Eliminarea pe perioada crizei, a drepturilor salariale in natura primite de personalul din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, avand in vedere ca ceilalti bugetari nu beneficiaza de astfel de drepturi si trebuie sa-si asigure hrana din salariul primit
-Desfiintarea cheltuielilor privind reclama, publicitatea, protocolul si reprezentarea, pentru interzicerea achizitionarii de sedii pentru institutii
-Impozitarea castigurilor obtinute de unitatile de cult.

luni, 17 mai 2010

5.000 de medici se pregătesc să plece din România, 2.500 au plecat deja

Această statistică trece ca o ştire interesantă pentru o zi, apoi trecem mai departe preocupaţi de pseudo-negocierile, pseudo-analizele şi pseudo-lupta cu criza economică.
Printre multe alte cazuri negative mai mult sau mai puţin semnificative supra-mediatizate despre medici şi sistemul sanitar, din când în când ne mai amintim că sistemul sanitar este aproape de colaps. Şi nu facem nimic, ba dimpotrivă, eventual protestăm vehement când auzim de co-plată, despre asigurări medicale private ş.a.m.d..
Un fragment din ştire sună cam aşa:
"Datele Colegiului Medicilor din România (CMR) arată că aproape 5.000 de doctori se pregătesc să plece să muncească în străinătate, după ce alţi 2.500 deja au plecat din ţară.
Potrivit Colegiului Medicilor, în România ar trebui declarată stare excepţională, iar motivele pentru o astfel de afirmaţie sunt cât se poate de simple. Numai în ultimele patru luni, 10% dintre medicii are profesează în România şi-au găsit de lucru în străinătate"

Constrângerile imbecile din sănătate, blocările de posturi, posibilitatea de a angaja un om la 7 plecaţi, în condiţiile în care personalul medical este superofertat în afară, subfinanţarea cronică, ne conduc pas cu pas nu doar spre falimentul sistemului, ci chiar la dispariţia lui.
Problema este că după ce, cum necum, peste un an sau peste 5, iesim din criza economică românească, loviturile şi găurile din sistemul sanitar nu vor mai putea fi reparate la fel de uşor. Nu va fi suficient să dăm atunci banii pe care nu i-am dat acum, vom plăti mult mai mult. Şi poate vom şi valoriza mai aproape de adevăr.

duminică, 16 mai 2010

Recomandare pentru cei care mai participă pe la vreun miting

Vineri am reuşit să ajung pentru câteva minute la protestul pamperşilor de la Cotroceni, printre altele şi pentru că printre iniţiatori era chiar o colegă din cadrul organizaţiei de tineret a filialei sector 6 din care fac parte şi alături de care ne-am solidarizat.
Episodul intreresant, despre care vreau să scriu astăzi, este legat de momentul în care câteva persoane au dorit să intre la departamentul "Probleme cetăţeneşti" pentru a depune o scrisoare.
Pe lângă jandarmii care însoţeau în raport de 1 la 1 grupul de câteva persoane care pronise spre registratură, câţiva domni îmbrăcaţi mai şmechereşte (unul cu un pulover legat de brâu, altul cu ochelari ş.a.m.d.), oricum în civil ne supravegheau îndeaproapre. Probabil nişte SPP-işti, care ăşi făceau "datoria" am putea spune, că doar s-a mărit bugetul şi trebuie să aibă activitate care să justifice asta. Doar că unul dintre aceşti domni ne filma cu mare grijă şi în amănunt pe fiecare dintre noi. La întrebarea unui coleg despre motivul acestei înregistrări, după începutul destul de obraznic al discuţiei, în final am primit răspunsul că "aşa e procedura".
Ca atare, după un moment de reflecţie, eu am ajuns la concluzia că şi la noi tot aşa e procedura, aşa că am început să-i filmez pe domnii care ne însoţeau. Imaginile vor putea sta la dispoziţia curioşilor.
Curios, toţi domnii respectivi -au făcut nevăzuţi după câteva secunde, doar unul a mai rămas "în misiune", dar pitit după un stâlp ca să nu i se vadă faţa.
Aşa că în concluzie, sfatul meu pentru toţi cei care participă la vreun miting sau acţiune de protest, dacă vedeţi că sunteţi filmaţi, filmaţi şi voi, apoi faceţi publice fotografiile sau imaginile. E păcat să nu ne cunoaştem mai bine cu cei cu care petrecem aceste clipe...

vineri, 14 mai 2010

În cine credeţi mai mult?


N-a mai rămas nicio zi până la returul finalei Ligii Campionilor la handbal feminin între Oltchim Râmnicu-Vâlcea şi Viborg: sâmbătă, ora 20.45, la Sala Polivalentă.

Chiar dacă scorul cu care porneşte returul nu este favorabil echipei Oltchim, eu sunt unul dintre cei care cred în forţa de mobilizare a sportivelor românce. Cred chiar foarte mult şi sper să aibă succes! Sau cum spunea un titlu inspirat din presa sportivă: Încă visăm frumos!

Oricum fetele de la Oltchim au demonstrat că sunt modele pentru societatea noastră, că sunt peste nivelul vremurilor pe care le trăim şi în sport, dar şi în general în România.
De aceea, vă propun două iniţiative online:
- daţi un răspuns la sondajul ad-hoc pe care vi-l propun în dreapta
- susţineţi cauza pe care am lansat-o pe facebook, aici link-ul

Asaltul pamperşilor

Astăzi în jurul orei 10 va avea loc "asaltul pamperşilor", un protest adresat lui Traian Băsescu, preşedintele-executor.
Iniţiativa pleacă de la această scrisoare de la o mamică. Este vorba despre o încercare disperată de a împiedica iniţiativa guvernamentală de reducere a indemnizaţiei pentru mame. Dar este vorba - şi aş zice eu că asta e şi mai grav din punct de vedere principial - despre un protest faţă de afirmaţiile cinice ale lui Traian Băsescu despre "pamperşi".
Într-o perioadă şi situaţie normală, o iniţiativă politică venită chiar de la o colegă de la organizaţia de tineret a sectorului 6, din care fac şi eu parte, ar trebui să fie un motiv de mândrie.
Din păcate, nu este, pentru că motivaţia nu mai e una politică, ci una generată de un sentiment al ultimei speranţe.

Nu susţin ajutoarele sociale excesive, sistemele sociale care îi fac pe oameni dependenţi de mila statului sau legile cu pomeni electorale. În cazul de faţă nu este vorba despre aşa ceva, ci despre "o politică publică" (ca sa-l citez pe Traian Băsescu, culmea).
Eu nu cred deloc că acest guvern are capacitatea să administreze politici şi resurse astfel încât să genereze prosperitate, cred că orice tăieri şi economisiri nu vor duce la nimic, nici la relansare, nici la chibzuinţă măcar în cheltuirea banului public, iar asta e cel mai grav. A câta conferinţă de presă a fost azi? Nu mai ştiu, dar tot nu am auzit nicio propunere de relansare a economiei. În felul ăsta, drumul spre faliment se vede limpede, rămâne poate doar problema duratei îmn care ajungem acolo.

joi, 13 mai 2010

Iarmaroc Fest 2010

Între 21 şi 23 mai are loc IARMAROC FEST, un eveniment care va găzdui mai multe concerte şi artişti din diferite genuri muzicale. Se anunţă interesant, judecând după succesul pe care acest festival l-a vut şi anul trecut. Mai multe despre program puteţi afla de pe site-ul festivalului. Ca să vă faceţi o impresie despre program şi să aflaţi pe cine puteţi urmări dacă ajungeţi la IARMAROC FEST, vă recomand două link-uri, aici şi aici.

Am primit provocarea de la "ToateBlogurile.ro" ca să mă înscriu la un concurs cu premii în invitaţii la IARMAROC FEST, şi pentru că tot m-am ocupat în ultima vreme de concursuri on-line, m-am decis să intru în cursă. Programul sună tentant, aşa că poate mă voi număra printre spectatori, dar în cazul în care voi fi unul dintre câştigătorii unor invitaţii, promit să ofer premiul mai departe unor comentatori sau prieteni ai blogului (de ce nu, poate autorilor unor comentarii chiar pe această temă).
A, să nu uit! Lansez mai departe invitaţia de a concura şi altor bloggeri, întotdeauna competiţia ne face mai buni. Aflaţi despre concurs aici.

Programul ULTIMA ŞPAGĂ

De pe net primite:


PROGRAMUL ULTIMA SPAGA

Motiunea de cenzura a cetateanului roman

Articol unic: Se reduce cu 25% saracia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul "Ultima Spaga" este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.

AJUNGE!
Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!

NE-AM SATURAT:

- sa suferim noi ca sa prospere ei;
- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;
- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;
- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;
- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;
- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public
Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mamaliga nu mai trebuie sa explodeze inca o data.

miercuri, 12 mai 2010

FUR

Fondul de solidaritate propus de Traian Băsescu şi susţinut de o parte dintre acoliţii lui ar trebui denumit mai degrabă Fondul de Umilinţă şi Ruşine (FUR).
În primul rând, atâta vreme cât politica economică a României este falimentară, un astfel de fond nu ajută la nimic, e o picătură într-o mare a sărăciei.
În al doilea rând, atunci când persoane precum Elena Udrea, Adriean Videanu ş.a. despre ale căror afaceri cu statul şi averi fabuloase se discută zilnic şi sunt de notorietate, ne vorbesc despre faptul că îşi donează salariul de demnitar, care nu reprezintă nimic raportat la veniturile lor, totul seamănă a bataie de joc.
În fine, principiul în sine prin care nişte oameni care iau decizii importante pentru noi toţi ajung să lucreze benevol este foarte periculos, pentru că e clar că ei nu mai sunt angajaţii interesului public, ci al propriului interes. Adevărat este că probabil, în privinţa asta, cei menţionaţi erau deja în situaţia asta dinainte.
În astfel de bancnote se vor plăti contribuţiile pentru FUR:
PS: L-am pus şi pe Vadim în această galerie. Chiar dacă nu a prea contat el în marile decizii executive, se pare că acum a devenit model pentru guvernanţii actuali. Doar se ştie că pe vremea când era parlamentar se lăuda mult cu salariul său pe care îl dona.


Luna mai, luna înscrierilor la grădiniţă! (de la Oana Ochia pentru Cartierul Virtual)

Al treilea articol câştigător al primei ediţii din programul "Cartierul Virtual" ne prezintă o grădiniţă din cartierul Giuleşti. Uşoara nuanţă publicitară este de acceptat, chiar zilele trecute am vizitat această grădiniţă şi mi-a plăcut ce am găsit acolo, cel puţin la prima vedere. Din păcate, ne amintim şi de problema mai veche a locurilor din grădiniţe cu ocazia asta. Invitata de astăzi este Oana Ochia, studentă în primul an la A.S.E. şi vecina noastră de pe Calea Giuleşti.

Luna mai, luna inscrierilor la gradinita!
Ca in fiecare an, problema gasirii unui loc la o gradinita de stat starneste multa agitatie in randul parintilor. La gradinita cu program prelungit nr. 221 de pe Calea Giulesti nr. 54 inscrierile incep pe data de 17 mai, timp in care cei interesati trebuie sa completeze cererea de inscriere si sa procure actele necesare inscrierii, acestea fiind afisate la avizierul institutiei. Gradinita are o capacitate medie de 120 de locuri. Fiecare din cele 6 grupe este coordonata si supravegheata permanent de o educatoare specializata domeniul invatamantului primar si o ingrijitoare. Gradinita ofera, de asemenea si alte oportunitati:

- cursuri optionale de engleza, initiere la calculator sau dans
- asistenta medicala permanenta
- 2 mese/zi + gustare
- program de odihna(intre 14-16)
- program de recreatie (iesiri insotite in parc)
Gradinita este amenajata corespunzator, dotata cu mobilier special pentru copii si materiale didactice necesare procesului instructiv-educativ.

marți, 11 mai 2010

Eternul "de mâine" - al doilea articol din "Cartierul Virtual"

Al doilea articol câştigător la concursul "Cartierul Virtual" a fost trimis de Nicolae Stanciu, un student rezident în caminele Grozăveşti din Sectorul 6. Mi-a plăcut abordarea mai largă a temei propuse, dintr-o perspectivă mai religioasă, care ne poate pune pe gânduri:

Eternul: ,,de mâine”


De ce, pe zi ce trece relaţiile interumane se rǎcesc treptat? De ce adevarul si valoarea sunt hulite? De ce bisericile sunt tot mai pustii? E simplu, pentru cǎ românul nu şi-a însuşit un principiu fundamental: ,,nu lǎsa pe mâine ce poţi face azi!”
Eternul :,,de mâine”
Asemeni studentului ,,silitor” care îşi propune de mâine sǎ se apuce de învǎţat, şi îşi tot propune pânǎ terminǎ facultatea dar nu reuşeşte; credinciosul actual suferǎ de criza amânǎrii la nesfârşit a momentului de întoarcere în cǎrǎrile Domnului, de o lene duhovniceascǎ fǎrǎ precedent. Postul, rugǎciunea, fapta bunǎ sunt tratate doar ca un concept. Înfǎptuirea lor este împinsǎ pânǎ la vǎrsta bǎtrânetii, ca apoi, sǎ ne dǎm seama cǎ nu ne simţim niciodatǎ suficient de bǎtrâni pentu o însuşire realǎ a vieţii creştine.
Nu e un punct de vedere pesimist, cu toţii ştim cǎ orice clipǎ poate fi ultima cǎ sfârşitul nu ţine cont de: titluri onorifice, grosimea portofelului sau culoarea pielii. Mântuirea nu merge cu planuri, cu proiecte. Nu-ţi poţi permite riscul de a aştepta. Accentul cade pe: ,,Acum şi Aici”. Prezentul e singura certitudine pe care o avem. Referitor la acest aspect temporal, Sfinţii Pǎrinţi, vǎd mântuirea ca pe o realitate a prezentului. Nu e ca la facultate, înveţi azi şi primeşti mâine, poimâine, ca o rǎsplatǎ, eventuala bursǎ, ci, desǎvârşirea începe concomitent cu decizia de a-ţi asuma învǎţǎturile lui Hristos. Vorbind plastic despre realitatea concretǎ a momentului lucrǎrii mântuirii, Pǎrinţii numesc prezentul: ,,gust”, trecutul ,,amintire” iar viitorul ,,poftǎ”. Importanţa clipei e covǎrşitoare în viaţa duhovniceascǎ. Nu merge cu: ,,am trǎit”, ,,voi trǎi”, ci cu ,,trǎiesc”. Omul secularizat trǎieşte din amintiri şi se hrǎneşte cu pofte, pendulând practic între trecut şi viitor fǎrǎ sǎ ţinǎ seamǎ de clipa prezentului.
,,Dacǎ” la timpul trecut = pierdere de timp
Ne-am obişnuit sǎ ne alinǎm eşecurile prezentului prin acest ,,dacǎ” folosit la timpul trecut: dacǎ mǎ rugam mai mult...; dacǎ alegeam altceva…; dacǎ încercam…; dacǎ credeam… Acest ,,dacǎ” folosit la trecut nu este decât o pierdere de timp, el nu schimbǎ cu nimic situaţia. În cel mai fericit şi firesc caz putem învǎţa din greşelile trecutului şi, sǎ-l punem pe ,,dacǎ” la prezent şi viitor. Un ,,dacǎ”: mǎ voi ruga, voi alege, voi şti, este cel aducǎtor de rod pentru osteneli, atâta timp cât îşi începe acţiunea în prezent, şi nu rǎmâne la stadiul de proiect.
,,Omul este animalul care amânǎ”
Deşi, multora li se pare o afirmaţie groteascǎ, unii teologi au gǎsit în aceste cuvinte definiţia omului contemporan. Animalul, în virtutea instinctului nu amânǎ dar nici nu-şi poate depǎşi condiţia. Omul în schimb, are capacitatea de a-şi orândui cronologic alegerile, şi, de multe ori datoritǎ amânǎrii, ,,eternul: de mǎine”, îşi coboarǎ existenţa în cea animalicǎ.
Cu toţi sperǎm sǎ avem ,,norocul” tâlharului de pe Cruce, sǎ ne mântuim cu 5 minute înainte de sfârşit. Uitǎm cǎ tâlharul L-a cunoscut pe Hristos chiar atunci şi practic, din momentul acela i-a închinat Lui întreaga viaţǎ, chiar dacǎ a fost vorba de 5 minute. Ne amǎgim cu acest exemplu, lǎsǎm mântuirea pe mâine. Uitǎm cǎ noi îl, cunoaştem pe Hristos din baia Sfântului Botez.
E adevǎrat cǎ rugǎciunea este o înclinaţie naturalǎ a omului, însǎ, nǎzuinţa spre Dumnezeu nu esta o rugǎciune. Rugǎciunea adevǎratǎ cere ,,training”, un ,,traning” ce nu poafe fi lǎsat mereu pe mâine. Nu poţi avea conştiinţa dialogului: om-Dumnezeu deodatǎ. Rugǎciunea nu este formulǎ magicǎ, e trǎire. ori trǎirea e rodul unei învǎţǎri care necesitǎ timp.
Mai în glumǎ, mai în serios, dacǎ ne-am uni tezaurul religios cu voinţa germanǎ cred cǎ raiul ar deveni un loc aglomerat vorbitor de limbǎ românǎ. Noroc cǎ suntem oameni cu ,,inimi mari “, ne hrǎnim cu eternul ,,de mâine” şi astfel suntem trecuţi absenţi în catastiful Celui de Sus.
În România anului 2010, amânarea continuǎ face ravagii. Nu merge nimic! E lene-n toate cele! Cum speranţa moare ultima, poate pânǎ la urmǎ, auzind cuvintele unui cântec ce ne reprezintǎ, ne vom asuma prezentul:, ,Deşteaptǎ-te române!

Primul articol câştigător, autor: Irina Citrea

Concurs – “Cartierul meu virtual”
IRINA CITREA

Zona in perimetrul careia imi desfasor o parte din “activitatile curente” este Lujerului, mai exact cartierul Virtutii. O pot caracteriza drept linistita, « impanata » cu oameni de diverse categorii sociale, varste si obiceiuri, dar care au totusi un sentiment – atipic pentru locuitorii capitalei, in general – de respect fata de micro – comunitate si de solidaritate, fie si ea in cantitati ponderate.
In periplurile mele zilnice scoala – casa, apelez cu gratie la tramvaiul 41, mijloc ratb des folosit de cetatenii zonei, reusind sa intre « aproape mistic » in mentalul colectiv. In plus, un avantaj il constituie si accesul la gura de metrou Crangasi, trenul care te conecteaza rapid de « forfota din centru ».
Un real privilegiu il constituie vecinatatea cu piata Crangasi de fructe si legume, considerata totodata unul din cele mai bogate si relativ facile ca pret complexuri alimentare.
Consultand de curiozitate diverse platforme web in cautarea de informatii despre cartierul meu, am constatat ca zona Lujerului este relativ bine reprezentata si in mediul virtual. Concret, « punctele – cheie » de care se leaga numele arealului sunt : magazinul Cora, ansamblul rezidential (deocamdata aflat in stadiul de proiect) « Primavara Lujerului », hotelul Sir Lujerului si binecunoscutul mall Plazza. Toate acestea beneficiaza de pagini web « personalizate », de unde oricine se poate informa in prealabil in legatura cu ofertele de sezon, preturile practicate sau eventualele locuri de munca. Avand bine reprezentate – nu doar in realitatea curenta, ci si in spatiul cyber – arealuri specializate (pentru cumparaturi, locuit, recreat sau mers la cinema), ca locuitor al sectorului 6 pot spune ca ma bucur de o considerabila vizibilitate. Odata fiind accesibile aceste platforme web, pot intra mult mai rapid in contact cu respectiva companie, pot – in masura in care exista nemultumiri – sa cer explicatii despre defectele unui produs / sa cer imbunatatiri si sa primesc feedback si, ceea ce este mai important, pot sa-mi creionez agenda de lucru (presupunand ca sunt un om foarte activ) cu ceva timp inainte. O simpla apelare telefonica ma scuteste de costul deplasarii la fata locului. In plus, ca un mediul virtual sa fie nu doar util, ci si atractiv, un real ajutor constituie clientului gestionarea corecta si placuta de informatii scrise, alaturi de un suport vizual (poze, mini – clip-uri video), cum se intampla, de exemplu, in cazul hotelului Sir Lujerului si, in special, in privinta uriasului complex Plazza Romania. Riscul la care se poate ajunge il constituie o prea exploziva dezvoltare a vietii virtuale, lucru ce afecteaza contactul direct al cumparatorului cu produsele si care duce la pierderea « feeling-ului autentic » fata de acestea. Cu toate ca o comanda online iti economiseste timp. Cu toate ca un simplu telefon este mult mai confortabil. Totul tine, astfel, de o legatura optima care trebuie stabilita intre companii si potentialii clienti, vital sa nu limiteze viata sociala, ci din contra sa ii confere suport, in limitele bunului simt si ale eticii.

S-a încheiat prima etapă din Cartierul Virtual, urmează articolele cîştigătoare

Ieri a fost data limită propusă pentru prima etapă a mini-concursul prin care v-am propus să deveniţi colaboratorii mei cu articole pentru acest blog. A o primă încercare, în funcţie de concluziile acestui episod-pilot şi în urma sugestiilor dumneavoastră sper ca pe viitor această acţiune să devină mai atractivă şi să perfecţionăm şi partea de organizare/mediatizare.
Dar până atunci, în postările următoare voi publica articolele propuse de câştigătorii primei etape - 3 la număr. Mulţumesc celor care au sprijinit iniţiativa şi totodată mulţumiri cititorilor, sper să găsiţi aceste comentari despre "Cartierul meu virtual" la fel de interesante cum mi s-au părut mie.

luni, 10 mai 2010

Ziua Regelui

Pentru români, ziua de 10 mai este cea mai frumoasă sărbătoare dintre momentele aniversare din această perioadă, pentru evenimentele istorice pe care le marchează, dar şi pentru vremurile de glorie istorică, de prosperitate şi elan al societăţii româneşti de care aminteşte.
Teoretic cred mai degrabă într-o democraţie republicană, dar nu pot să nu mă întreb când sau dacă vom ajunge vreodată să sărbătorim sincer şi să ne bucurăm de instaurarea republicii, a Constituţiei (semi)prezidenţiale sau... Ziua Preşedintelui.

În imagine, Stema Regatului României, preluată de pe blogul lui Adrian, cu mulţumiri:

duminică, 9 mai 2010

Ziua Europei în criză economică

În climatul crizei economice care afectează în această perioadă zona europeană chiar mai mult decât la deputul acesteia, Ziua Europei sărbătorită astăzi are un aer mai trist şi cu reflexe mai pesimiste.
Decidenţii europeni încearcă pentru moment soluţii de urgenţă pentru salvarea de la faliment a unor state, în spcecial din zona euro.
Comisia Europeana va discuta si adopta duminica detaliile planului de creare a unui Mecanism european de stabilizare, ce ar urma sa asigure stabilitatea financiara, pe fondul crizei elene. Executivul european "lucrau sambata la propunerea pe care o va face Consiliului european pentru mecanismul european de stabilitate, care va pastra stabilitatea financiara in Europa", a declarat un purtator de cuvant al CE, citat de Financial Times. Cei 27 de membri ai CE se întâlnesc la Bruxelles duminica, la ora locala 13.00 (14.00 ora Romaniei), pentru a "discuta si adopta propunerea", inainte de un summit de urgenta al ministrilor de finante din UE, in conditiile in care blocul incearca sa calmeze pietele, inainte ca acestea sa se redeschida, luni.

Iată o perspectivă optimistă pe care o propun cu această ocazie: Uniunea este în faţa unui examen important, decisiv poate. Un eşec poate însemna chiar prăbuşirea sau renunţarea la moneda comună europeană. Depăşirea cu succes a crizei economice poate însemna însă o nouă perspectivă în abordarea funcţionării economiei europene. Nu trebuie să uităm că însuşi fundamentul Uniunii Europene este unul economic, care priveşte o comunitate economică şi de comerţ liber; este vorba chiar despre evenimentul pe care l-am aniversat astăzi.
Cred că Uniunea Europeană trebuie să revină la abordarea pro- piaţă liberă, să treacă la o nouă etapă de liberalizare a mediului economic din piaţa comună şi să renunţe la o parte din mecanismele protecţioniste care îşi demonstrează limitele în această perioadă, mai mult chiar, ameninţă câteva state cu falimentul.
Dacă lecţia crizei economice actuale va fi înţeleasă, şansele unei revigorări economice care să transforme Uniunea Europeană într-o putere economică globală sunt mari.

sâmbătă, 8 mai 2010

Ziua internaţională a Crucii Roşii

Astăzi este Ziua Internaţională a Crucii Roşii. În contextul economic actual, poate că nu este cel mai important eveniment al zilei pentru noi, dar pentru că am mai abordat subiecte legate de Crucea Roşie Română, m-am gândit că este un reper despre care să ne amintim.
Tadateru Konoé, preşedintele Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie afirma într-o declaraţie publică despre activitatea organizaţiei că „angajamentul nostru este să conlucrăm cu comunităţile, cu autorităţile guvernamentale locale şi alţi parteneri locali pentru îmbunăţătirea îngrijirilor de sănătatate, a serviciilor sanitare, pentru crearea unor sisteme de prevenire şi acţiune din timp, pentru construirea unor locuinţe rezistente la cutremur care ar putea ajuta oamenii să-şi salveze viaţa în timpul dezastrelor care vor veni”.
Nu voi insista din nou asupra faptului că principala activitate a Crucii Roşii din România nu are în vedere obiectivele menţionate sau problematica unor servicii sanitare, am mai scris pe tema asta. De altfel, este de precizat că sărbătorirea Zilei Crucii Roşii Române este distictă, are loc pe 4 iulie şi aminteşte despre momentul înfiinţării acestei prestigioase organizaţii de către Principele Ghica, ca societate de ajutor pentru militarii răniţi.
Totuşi, nu pot să nu remarc faptul că astăzi Crucea Roşie Română marchează acest eveniment doar printr-un...
comunicat pe site. Este limpede că activitatea organizaţiei nu prea mai este de interes pentru Mihaela Geoană, actualul preşedinte, odată ce soţul nu mai este candidează la nimic.
Cred că ar fi timpul ca doamna Geoană să plece de la şefia Crucii Roşii, iar noi cu toţii să-i promitem că „va rămâne o personalitate publică importantă”, aşa cum şi-a autopromis soţul domniei sale când a fost înlăturat de la şefia PSD.

P.S.: Celor care nu sunt convinşi încă de imixtiunea politică de la şefia Crucii Roşii Române sau care mai cred că doamna Mihaela Geoană a ajuns acolo datorită meritelor personale, le recomand să ia
de aici lista structurii de conducere a CRR şi să facă un exerciţiu de cercetare pe google, ca să descopere câţi dintre aceştia sunt membrii activi şi cu demnităţi în PSD sau angajaţi ai lor.
Pentru că e weekend şi poate vreţi să aveţi mai mult timp de relaxare vă ajut eu cu răspunsul: vreo 6 din 12. Vestea proastă este printre ceilalţi mai sunt câteva personaje care nu au deloc o „presă bună” ca să spunem aşa; de asemenea, în afara PSD-iştilor mai sunt şi membrii de vază ai altor partide între cei 12.

vineri, 7 mai 2010

Garanţiile pentru relansarea economiei lipsesc

Continuând comentariul anterior, referitor la măsurile de austeritate anunţate, alături de discuţia despre cauzele pentru care am ajuns în această situaţi, abordarea preşedintelui ridică două probleme majore:
1. Care sunt măsurile de încurajare a economiei private, astfel încât aceasta să poată prelua excedentul de personal din sectorul public, iar după o vreme să poată alimenta din nou bugetul de stat la parametrii necesari? Declaraţiile lui Traian Băsescu sunt prezentate într-un articol din businessmagazin cu un titlu elocvent:
Toate salariile bugetarilor si pensiile vor scadea. Nicio masura pentru relansarea economiei
2. Care sunt garanţiile că după o vreme Traian Băsescu, şeful de facto al executivului, sau poate guvernul care nu a avut niciun reprezentant la conferinţa de presă de ieri prin care să-şi asume această poziţie, nu se vor răzgândi şi vor revenii la soluţia creşterii TVA sau a renunţării la cota unică? Am aderat zilele trecute la un grup care se împotriveşte creşterii fiscalităţii, vezi aici, dar problema rămâne actuală. Şi, cum spuneam şi în articolul anterior, neîncrederea mediului de afaceri în stabilitatea fiscală din România nu a fost spulberată după ziua de ieri.

joi, 6 mai 2010

Varianta încrederii

Măsurile anunţate în această seară de Preşedinte ca o concluzie după discuţiile cu FMI, şi mai ales discursul prin care aceste măsuri au fost prezentate, ne împart pe noi toţi cetăţenii acestei ţări în opozanţi şi susţinători. Aici cred că este o inabilitate, indiferent dacă este calculată sau spontană, a lui Traian Băsescu, în această privinţă, pentru că aplicarea acestor măsuri are nevoie de o susţinere cât mai largă, nu de atomizarea grupurilor de interese. Aspectele de imagine sunt însă acum mai puţin importante în faţa problemelor economice.
Personal consider că, în situaţia actuală, orice măsuri de restructurare a cheltuielilor bugetare sunt de preferat deprecierii mediului economic prin creşteri de impozite şi taxe. Reducerea cheltuielilor publice este inevitabilă, iar renunţarea la cota unică sau creşterea nivelului acesteia ar fi catastrofală pentru economia României, cât a mai rămas din aceasta. Problema este a credibilităţii acestui guvern, care s-a angajat de anul trecut că face aceste restructurări, ba chiar a anunţat că le-ar fi făcut deja, fără să vedem efectele însă; nu ştim cu va implementa guvernul Boc nişte măsuri în aplicarea cărora s-a dovedit incapabil până acum. Cheltuielile publice au explodat în beneficiul clientelei politice a PD-L şi, temporar, a PSD, chiar în ultimii doi ani.
S-a speculat mult în ultimele zile în jurul modificării cotei unice şi a TVA, guvernanţii au declarat că s-au analizat mai multe variante, comentatorii au presupus că Traian Băsescu a încercat să-şi construiască un sprijin pentru măsurile dure în calitate de salvator al nivelului fiscalităţii. Nu ştiu care ipoteze sunt adevărate, dar în ambele cazuri următoarea concluzie este valabilă:
Pentru mediul de afaceri, instabilitatea rămâne, iar spectrul modificării cotei unice sau a T.V.A. rămâne, afectând grav încrederea în piaţa românească, chiar dacă promisiunea menţinerii acestora este sinceră.
De aceea, cred că este necesar ca toţi guvernanţii, în frunte cu Traian Băsescu şi premierul său, să-şi asume public, poate printr-o declaraţie în faţa Parlamentului sau printr-o asumare a răspunderii, menţinerea (dacă nu chiar scăderea) cotei de impozitare şi a TVA, precum şi intervalui de timp pentru care această problemă este exclusă (să zicem 1 ianuarie 2012), iar în caz de nerespectare să anunţe explicit demisia din funcţii. Asta dacă tot a vorbit despre "varianta încrederii" şi dacă se doreşte reconcilierea cu mediul economic.
P.S. Ce păcat că România e nevoită să treacă prin această perioadă de criză economică fără prim-ministru...

Probleme, soluţii şi concluzii

Problemele acute din economia României au ieşit încet-încet la iveală şi în media românească. În viaţa oamenilor ţineau demult prima pagină. Acum discutăm chestiuni serioase, despre fiscalitate, despre viziune economică, din păcate prea târziu pentru a avea rezultate consistente, dar şi prea târziu pentru majoritatea politicienilor decidenţi care acum se familiarizează cu problematica economică, iar până la a identifica soluţii mai au mult de lucru.
Paradoxal, soluţiile corecte sunt chiar şi în acest moment foarte simple, dar pentru oameni cu logică şi curaj politic.
Exemplific cu două articole bine argumentate din presa economică. Aici doar un fragment la fiecare, dar vă recomand să urmaţi linkul spre varianta integrală.
Primul, avându-l autor pe Lucian Davidescu:
"(...) Exemplul Poloniei este destul de clar. La sfârşitul anului 2008, când guvernul de la Bucureşti încă promitea măriri de salarii, polonezii reduceau impozitele pe salarii. Simultan, ei au redus cheltuielile publice cu 1% din PIB. Iar efectele s-au văzut: Polonia a fost singurul stat european care a terminat anul 2009 cu creştere economică. Cu atât mai mult, pentru România este şi mai surprinzătoare varianta creşterii TVA şi a cotei unice simultan. Pentru că pare a fi ignorat complet efectul diferenţiat al impozitelor în economie.(...)"
Al doilea, de Mihai Giurgea:
FMI vrea alternative la creșterea taxelor? Uite aici alternative!
"26 000 de politruci au fost angajați de la inceputul crizei. Afara cu ei! Fix atâția oameni au fost angajați la stat din 2009. Pentru comparație, uzina Dacia are doar 13 mii de angajați! Păi ce, a construit statul român anul trecut 2 uzine Dacia? Bine ar fi fost! Dar ăștia sunt de fapt 26 000 de hârțogari. Și pariez că nici unul nu are salariu sub 1000 de euro pe lună, net! Și asta în timp ce sectorul privat a concediat 360 000 de oameni.(...)
Taiati banii „serviciilor”! Doar SRI-ul (adică un singur serviciu secret din câte avem) are de 6 ori mai mulți ofițeri la 1 milion de locuitori decât FBI.(...)
Externalizati serviciile statului! Aici chiar se poate face o economie serioasa. Toate agentiile si para-agentiile statului pot fi imediat inlocuite cu firme private, care ar fi fericite sa lucreze pe criza asta, chiar si la un sfert de pret. Toate serviciile si directiile institutiilor de stat fac treaba mai proasta si mai scumpa decit firmele private din acelasi domeniu. Indiferent ca vorbim de relaţii cu publicul, contabilitate, colectare de taxe sau elaborare de legi, statul lucreaza incet, scump si prost.(...)"
În fine, revenind la ideea de la începutul articolului, vestea bună am gasit-o la Deceneu: poate vom înţelege cu ocazia asta că trebuie să alegem între programe politice, de guvernare, nu ăntre persoane în principal.

miercuri, 5 mai 2010

Clubul Blogerilor Liberali, ni s-a alăturat şi Varujan Vosganian

A fost şi a treia întâlnire a bloggerilor liberali.
În seara aceasta, cu participarea lui Varujan Vosganian, o personalitate autentică a dreptei româneşti care ne-a convins şi de data asta prin expunerea sa argumentată şi convingătoare. În plus, Varujan Vosganian este un blogger autentic, care scrie constant, comentează şi reacţionează la comentarii. Despre temele de fond, voi reveni în postările următoare.
A fost şi o ocazie de a mai schimba impresii cu membrii clubului, am primit şi nişte sfaturi tehnice utile în discuţiile din pauzele dezbaterilor.

P.S. Nu uitatţi de Concursul CARTIERUL VIRTUAL, mi-ar placea sa sper ca unii dintre participanţii la concurs care nu au încă blog să facă acest pas după ce debutează în acest concurs, şi poate să devenim colegi la Clubul Bloggerilor Liberali.

luni, 3 mai 2010

Dom' prefect, marş la coteţ!

Pe piaţa dezbaterilor publice şi mediatice din România apar tot soiul de subiecte care nu sunt de actualitate pentru cetăţeanul de rând, îngrijorat fie de spectrul pierderii locului de muncă, fie de falimentarea afacerii sale, fie de sistemul sanitar românesc aproape de faliment ş.a.m.d. Cu toate acestea, firesc, există subiecte care, deşi secundare, pot aprinde pasiuni.
Astăzi m-am gândit să abordez un astfel de subiect despre care nu am scris imediat cum a apărut pe piaţa medicatică, tocmai pentru a nu intra şi eu logica manipulării: eliminarea câinilor vagabonzi.

Mai întâi, să recapitulăm de ce vorbim despre asta în aceste zile. Este un subiect de interes local, mai ales pentru bucureşteni, dar nu la solicitarea publicului s-a relansat această discuţie, ci în urma unei iniţiative a prefectului de Bucureşti, iniţiativă anunţată cu surle, trâmbiţe şi o conferinţă de presă.

Punctul meu de vedere pe fondul problemei este simplu: Sunt de acord cu sterilizarea câinilor fără stăpân, sunt de acord, în limita posibilităţilor, cu adăpostirea acestora în scopul eliminării lor de pe străzi, din scările de bloc sau din alte locuri publice. Nu sunt de acord cu exterminarea lor, după maxim 7 zile de la intrarea în vigoare a propunerilor prefectului.
Forumurile şi discuţiile pe această temă sub deviza „Care ar fi soluţia?” mi se par inutile. Soluţia este foarte simplă: să nu se mai fure în administraţia locală (şi centrală), bani daţi pe acţiuni de sterilizare să nu mai intre în buzunarele prietenilor celor care licitaţia. Pe scurt, să nu mai filozofăm ca să inventăm nu ştiu ce reguli inovative, ci să aplicăm legile existente!

Argumentele şi dezbaterile pro şi contra sunt ample şi vor continua, nu are sens să insist acum. Am descoperit însă o problemă pe care o consider chiar mai gravă - nerespectarea legii de către cel care este garantul ei şi, în plus, desconsiderarea votului bucureştenilor.

Concret, prefectul de Bucureşti a uitat care sunt atribuţiile sale legale. Cum ştim, prefectul este, pe scurt, garantul aplicării legii şi reprezentantul guvernului în teritoriu. Prefectul aplică legi existente, nu e pus acolo să propună legi, cu atât mai mult cu cât el este numit, deci are reprezentativitate democratică zero.

Pentru împrospătarea memoriei domnului prefect – care nu ştiu cine e şi de ce a ajuns acolo, aşadar nu consider că ar trebui să-i menţionez numele – citim pe site-ul prefecturii, la capitolul
rolul prefectului (vezi aici varianta integrală), cum NICIUNA din atribuţiile menţionare acolo nu intră la capitolul legiferare sau măcar propuneri legislative.

Ca să nu citească prea mult si să obosească, pe acelaşi site găsim mesajul prefectului, adică „pasă-mi-te”, mesajul scris chiar de domnul cu o poză mare şi banner de vedetă pe prima pagină a site-ului, pe care îl citez integral (sublinierile îmi aparţin):
Ca reprezentant al Guvernului, Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local. Legalitatea, aşadar, va defini mereu activitatea Prefectului şi a instituţiei pe care o conduc, nu numai din respect pentru litera legii, ci şi din respect pentru cetăţean, ca beneficiar al activităţii Prefectului.
Instituţia Prefectului trebuie să redevină modelul spre care celelalte instituţii ale administraţiei locale, şi nu numai, din Bucureşti, să privească cu respect, dar şi locul în care cetăţenii au garanţia aplicării legii în mod corect, egal şi eficient, toate acestea având ca efect creşterea siguranţei juridice, patrimoniale şi personale a fiecăruia dintre noi.
Ca Prefect, îmi propun să dau dovadă de imparţialitate în relaţia cu celelalte instituţii cu care activitatea Prefectului în Bucureşti intră în contact pentru că, în fond, toate instituţiile adiministraţiei locale au acelaşi interes comun – interesul public. În egală măsură, transparenţa trebuie să definească relaţia dintre Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi cetăţenii acestui oraş, fie ei persoane fizice sau juridice.
Îi aştept, aşadar, alături de mine pe toţi cei care cred că putem construi cu profesionalism şi responsabilitate Bucureştiul pe care îl dorim


Care imparţialitate? Care transparenţă? Ce consultare a făcut dom’ prefect în problema asta, ce studii a făcut pe care ni le-a prezentat şi nouă ca să dea dovadă de transprenţă? Oare legalitatea se păzeşte propunând modificarea legii de a cărei aplicare eşti responsabil?

Peste toate acestea, am avut şi „şansa” să îl văd live pe domnu’ prefect într-o dezbatere televizată, şi să-i descopăr caracteristica predominantă: tupeul. L-am văzut foarte agresiv faţă de invitaţii, persoane civile fără responsabilităţi publice care îşi permiteau să aibă o opinie contrară; era foarte preocupat să-i tragă la răspundere. L-am auzit spunând fraze pompoase, precum „eu sunt reprezentantul oamenilor”. De când şi până când???
- Alo! Tovarăşu’! Nu eşti reprezentantul meu, mai mult decât atât, nu eşti reprezentantul nicunui bucureştean, că nu te-am trims noi acolo!!! Matale eşti cel mult reprezentantul guvernului, cât vei mai fi, poate a lu’ domnu’ Boc, al nostru, al oamenilor, nicidecum. Dacă îţi doreşti aşa mult să reprezinţi pe cineva, întreabă-le pe patrupede, poate te acceptă ele.
În concluzie, cred că omul a sărit mult gardul sau, mai bine zis, felia de caşcaval primită de la şefii lui şi ar trebui să revenim la normalitate.
Mă bate gândul să lansez o petiţie pe această temă cu titlul:
Dom’ prefect, marş la coteţ!

Aştept propuneri şi păreri, dacă mă susţineţi poate îi dăm drumul.

duminică, 2 mai 2010

2 mai Europene :D

Astăzi s-a încheiat Cogresul Tineretului Liberal European desfăşurat la Sinaia. Cred că pentru tinerii liberali a fost cea mai bună metodă de a marca astfel - prin vizita prietenilor europeni - Ziua Tineretului.
Pentru următorii doi ani, Cluburile Studenţeşti Liberale şi Tineretul Naţional Liberal au un reprezentant în conducere. Claudia Benchescu este a doua reprezentantă a noastră care a reuşit această performanţă, la doi ani de pauză după mandatul de succes al Juliei Leferman.

sâmbătă, 1 mai 2010

Ce facem de 1 Mai în Bucureşti?

A venit şi 1 Mai de anul acesta. Dacă semnificaţia acestei sărbători este cunoscută, dar nu prea interesează pe nimeni, în ultima vreme ocazia este dedicată mai mult perspectivei de petrecere a timpului liber (deschiderea sezonului pe litoral, mini-vacanţe, bere şi mici, eventual cu iz politic ş.a.m.d.).
Anul ăsta nu ne bucurăm de o zi liberă în plus, dar poate că acest mic impediment trece neobservat în faţa crizei economice, luptei sindicale care aminteşte paradoxal de originile sărbătorii sau în faţa altor probleme cu care ne confruntăm zi de zi şi care ne îndepărtează de atmosfera de vacanţă.
Pe de altă parte, în acest scurt week-end, eu nu aş sacrifica două zile pe drum ca să mă pot bucura de o destinaţie tradiţională pentru bucureşteni pe Valea Prahovei sau la mare. Dar nici nu aş sta să văd la televizor cum inaugurează Ion Iliescu noul său card cu reduceri la cinema, aşa că ar fi de văzut ce pot face de 1 Mai în Bucureşti.
Nişte repere interesante am găsit într-un articol din Ziarul Financiar - Cum să petreci 1 Mai în Bucureşti. Am găsit recomandări către târgul de obiecte artizanale de la Palatul Şuţu (Universitate) sau expoziţia de la Muzeul Ţăranului Român despre tradiţia maramureşană, dar şi alte activităţi interesante la care putem ajunge astăzi în Bucureşti.
Pentru sfârşitul zilei, am găsit aici câteva recomandări spre spectacole de teatru sau alte evenimente culturale:
La Teatrul Bulandra duminica joacă "Oblomov" sau "Cafeneaua". La Teatrul de Comedie, in minivacanta de 1 mai putem vedea "Avarul indragostit", sambata, de la ora 19.00, iar duminică, "Poker". La Teatrul Mic duminica este programat spectacolul Colonia Ingerilor. La Teatrul Foarte Mic Adrian Anghel, Virgil Aioanei si Rolando Matsangos sunt gazdele unui Sado Maso Blues Bar de la ora 20.30. Tot la Teatrul Foarte Mic Radu Gheorghe si Anca Sigartau sunt protagonistii piesei Interpretul.
Pe 1 mai Teatrul Masca da start stagiunii in aer liber. Spectacolele se vor desfasura in parcul Herastrau, la intrarea dinspre Charles de Gaulle. Incepand de vineri si pana duminica sunt programate cate doua spectacole pe zi, la ora 12.30 si la 18.30. Nici Teatrul Metropolis nu se lasa mai prejos si au initiat programul special de 1 mai: Gratar si Teatru. Astfel, in zilele de 1 si 2 mai, de la ora 19.00 esti invitat la piesa In rolul victimei. La Teatrul National I.L. Caragiale aveti de ales intre Eduard al III-lea, cu Ion Caramitru pe 1 mai, Don Quijote cu Dan Puric pe 2 mai, iar duminica poti merge la Egoistul cu Radu Beligan. Daca ai chef de jazz si poezie, spectacolul realizat de Ion Caramitru si Johnny Raducanu.
Eu am fost seara trecută printre spectatorii primului spectacol în aer liber de anul acesta al Teatrului Masca, "Gardienii se întorc", spectacol pe care nu mai avusesem ocazia să-l văd şi pot spune că weekendul a început bine.
În concluzie, în ciuda aparenţelor sumbre, avem opţiuni suficiente pentru un weekend optimist.

P.S. Sper că v-am provocat sa propuneţi şi dumneavoastră soluţii pentru 1 Mai. Vă amintesc şi despre concursul pe care l-am propus, poate fi o ocazie să participaţi dacă scrieţi cum vedeţi 1 Mai 2010. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, aflaţi aici.