duminică, 21 martie 2010

Reglementări excesive

Revin la subiectul ultimei postări, pe tema proiectului de lege a educaţiei, cu primele comentarii pe textul propus.
În antetul documentului am remarcat ca scrie "Cabinet Ministru". Având în vedere că textul a intrat deja în lectura guvernului, mă aşteptam să fie produsul întregului minister, nu doar a cabinetului ministerial, dar se pare că nici cei din minister nu vor să şi-l asume prea plenar. Trecem însă peste acest amănunt pe care-l puteţi încadra la capitolul cârcoteli.

Mi-a sărit în ochi încă de la început o sentinţă puternică:
Privatizarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă. (Art. 7 alin. 2)
Având în vedere că termenul de "privatizare" nu este definit în textul prezentei legi, eu presupun că autorii au dorit să elimine dintre posibilii cumpărători doar pe hrăpăreţii de privaţi, lăsând posibilitatea achiziţionării unităţilor de stat de către statul bulgar de exemplu (asta ca să nu dau tocmai acum exemplu cu vecinii de la vest).
Trecând peste formulare, reprezentanţii ministerului ne-au anunţat că prin textul legii vor încuraja iniţiativa privată în educaţie, dar aici se cam contrazic. De pildă, în cazul unităţilor de învăţământ care se restructurează tocmai ca urmare a acestei legi (căci se măresc pragurile privind numărul minim de elevi pentru şcoli cu personalitate juridică), pentru restructurare se pare că este de preferat ca anumite obiective să rămână în paragină decât să fie asumate de vreun privat care să investească acolo.

Chiar la articolul următor aflăm că cercetarea primeşte 1% din PIB, dar acest obiectiv nu găseşte corespondent şi în bugetul actual; probabil că vom primi explicaţia că legea nu intră în vigoare de anul ăsta, iar la anul începe cu siguranţă creşterea economică...

Deşi despre planurile-cadru se vorbeşte într-un alt capitol, abia pe la art. 54, la art. 16 aflăm că acestea includ religia, ca parte a trunchiului comun, fără a menţiona aici vreo altă materie. Fără să am nimic împotriva studierii religiei în şcoli, această precizare unilaterală mi se pare dezechilibrată, tocmai într-un punct în care ideea de impunere ar trebui evitată.

Autorii mai uită să precizeze clar existenţa sau nu a manualelor alternative şi a modului de funcţionare şi selectare a acestora.

În ansamblu, impresia pe care o am este a unui text care îşi propune să supra-reglementeze, pe ici pe colo având chiar unele precizări contradictorii, din mulţimea de reglementări.

4 comentarii:

tiberiu2009 spunea...

Mare importanta nu are legea asta pentru ca peste 2-3-4 ani un alt ministru va face o alta lege.

Liviu Jicman spunea...

şi asta-i drept...

ADRIAN spunea...

Fiind la obiectul acestei dileme va cer opinia supra subiectului pe care l-am schitat la:
http://a-craciunescu.blogspot.com/2010/01/scoala-din-bolintin-vale.html

Si poate imi spuneti si mie, fiind mai aproape de informatie, de ce la Conacul Golescu-Grant din strada Tibles s-a dezafectat centrul de plasament pentru a plasa niste birouri ale primariei acolo avand in vedere ca acest monument a fost donat in urma cu 100 de ani pentru a indeplini functiunea pe care o avea si care fusese in intentia lui Dinicu Golescu inca din 1830?
detalii la:
http://a-craciunescu.blogspot.com/2010/02/despre-conacul-belvedere-grant.html

Liviu Jicman spunea...

Sunt de acord cu punctul dvs de vedere exprimat in articolul respectiv, e pacat de o constructie veche si cu valoare istorica, cu atat mai mult cu cat, intre noi fie vorba, localitatea nu este atat de urbanizata incat sa fie o criza reala a spatiilor.
Chiar am citit cu interes documentarea pe care ati facut-o pentru ca stiu zona, bunicii mei locuiesc foarte aproape, doua sate dupa Bolintin Vale, si acolo mi-am petrecut multe vacante in primii ani de scoala, ba chiar am si invatat un trimestru acolo in primele luni dupa revolutie.
Cat despre al doilea subiect, multumesc mult pt informatie, nu stiam treaba asta, dar deocamdata nu am avut o reactie pt ca incerc sa ma informez asupra subiectului.