sâmbătă, 27 februarie 2010

Teatru şi politică

Zilele trecute citisem un interviu pe care l-am găsit deosebit de captivat, acordat de regizorul Alexander Hausvater ziarului Adevărul. În interviu, domnia sa nu vorbeşte doar despre teatru, vorbeşte despre societatea românească, despre politică, despre creaţie în România şi în alte ţări, despre coagularea actulului cultural şi despre rolul acestuia pentru societatea noastră.
Iată câteva pasaje selectate de mine, recomand însă varianta integrală a interviului:
"- Ce momente marcante din 2009 au forţa de a genera un spectacol în 2010?
- Mi se pare foarte important că Obama şi-a început mandatul. Asta a schimbat foarte multe lucruri. Eu n-aş putea să mai fac acum „Othello" fără să iau în consideraţie accesul primului om de culoare la preşedinţia Statelor Unite (care poate revine la rădăcinile lui genetice în caz de gelozie...). Aşa că lucrurile politice mi se par deosebit de importante. Apoi, România anului 2009 a fost o Românie la alegeri, fragmentată, despărţită, scandalizată şi reflexia acestei politici în cultură se observă, pentru că a trecut prea mult timp în care nu am văzut modele morale. Iar teatrul nu îşi mai identifică eroii în societate."

"- Ce idei mai merită promovate în teatrul de azi? Pentru ce mai militaţi ca regizor?
- Teatrul este un fenomen politic, aşa că temele politice sunt o necesitate teribilă. Din păcate, teatrul românesc nu abordează destul aceste teme politice, legătura de putere între un individ şi altul, între societate şi stat. Aş vrea să văd pe scenă o reacţie la 2009, la alegeri, la cine conduce ţara, la cine nu o conduce.(...)

- De ce nu avem cotidianul românesc la teatru?
- Creatorul român evită subiecte româneşti. Este o greşeală monumentală să credem că nu avem scriitori sau nu vom avea niciodată. Avem, numai că nu ştim să-i găsim şi să-i dezvoltăm. Scriitorii nu sunt numai cei care poate învaţă ceva la şcoală, ci aceia care scriu după ore, după birou. Kafka scria numai după ce termina la bancă şi ştii prea bine că Cehov era medic. Pe cel mai mare scriitor în viaţă cu care am lucrat l-am găsit într-o închisoare în Canada. Evident, toate subiectele lui erau legate de închisoare. Noi trebuie să facem un efort de a căuta şi de a găsi un autor."

"Pierderea credinţei în secolul XXI. Suntem divizaţi şi trăim într-o societate pluralistă, în care în cel mai bun caz suntem loiali familiei, fideli unui partid sau unei echipe de fotbal, dar nu unei idei."
Interviul integral aici.

Niciun comentariu: