luni, 25 ianuarie 2010

Reforma nominală

În discuţiile despre reforma / restructurarea / reorganizarea PDL am pornit, ca şi în cazul tuturor partidelor din România, de la premisa că aceste dezbateri sunt necesare şi sper să fie şi reale, nu doar nişte simulări. Nu voi aborda unghiul negativist şi nu voi încerca să scot în evidenţă gesturi cu implicaţii strict de imagine - ar fi prea lesne să fac glume pe tema înlocuirii trandafirului cu mărul din sigla partidului.
Voi face o analiză asupra direcţiei doctrinare pe care partidul încearcă să o găsească prin aceste repoziţionări, şi voi pleca de la elementul cel mai simplu, propusa schimbare de denumire, propusă de Sever Voinescu şi susţinută de mulţi dintre liderii PDL - Partidul Popular.
Aşa cum chiar cei din PDL recunosc, după repoziţionarea rapidă de la stânga la dreapta şi pentru integrarea deplină în Partidul Popular Europen, partidul are nevoie de o identitate de dreapta autentică, care să aparţină curentului european. Numai că tocmai soluţia aleasă este, în opinia mea, cea care trădează inconsistenţa doctrinară.
S-o luăm mai întâi cantitativ. Dintre cele 74 de partide din Europa afiliate la PPE, doar câteva, respectiv din Austria, Belarus, Spania, Franţa, Italia şi Ucraina au în denumire sintagma "popular", dar chiar şi în aceste ţări mai găsim partide din aceeşi familie cu alte denumiri. Adică aproximativ 10% cu indulgenţă. În timp ce partide afiliate la PPE care au în titulatură sintagma "democrat" (fără să luăm în calcul cele creştin-democrate) sunt mai mult decât dublu. Deci strict ca titulatură, PDL-iştii sunt mai integraţi acum în PPE decât ar fi sub denumirea de Partidul Popular. Sigur că nu denumirea este esenţială.
Explicaţia este una simplă. Partidul Popular European reuneşte partide cu orientări diferite, în majoritate de dreapta, sau unele mai mult sau mai puţin cristalizate ca identitate doctrinară. Între acestea, există două familii mari de doctrine, doctrina creştin-democrată şi cea conservatoare. Ca să împace şi capra şi varza, s-a ales denumirea de "populari". Din păcate, al nostru partid de guvernământ nu reuşeşte să se decidă asupra unei doctrine la care să adere, pomeneşte uneori despre creştin-democraţie, alteori mai rar despre conservatorism, şi doar ca să identifice o grupare din cadrul său, aminteşte şi de liberalism. Iar cu ocazia trâmbiţatei reforma a identităţii se pare că va rata din nou şi va alege fix acea denumire care să nu însemne nimic.
P.S. Având în vedere că actualitatea din partide au ţinut agenda zilei de azi, am ales pentru această postare să scriu despre PDL, dar promit să revin mâine cu un comentariu - mai subiectiv de această dată - despre anunţatul congres al PNL. Cât despre PSD, văd că sunt deja prea mulţi comentatori despre ce se întâmplă în acest partid, aşa că îi las pe alţii :D

Niciun comentariu: