duminică, 31 ianuarie 2010

Reforma partidului dăunează grav sănătăţii

Nu pot rămâne nepăsător la ştirile privind activitatea reprezentanţilor comunităţii noastre, fie că e vorba de administraţia locală, Parlament sau executiv, aşa că vă semnalez că reprezentantul nostru (al bucureştenilor care locuiesc în zona Crângaşi-Giuleşti-Regie) în Parlament, domnul deputat Dănuţ Liga este preocupat şi de reeforma din partidul său PDL, pe lângă activitatea legislativă prodigioasă despre care nu am aflat mai nimic.
Astfel, domnul deputat a fost prezent alături de colegii domniei sale la reuniunea de la Braşov, dar, fiind în perioada de recuperări după sărbători, precum sportivii de performanţă, a ajuns mai greu la şedinţe şi s-a concentrat pe refacerea organismului la saună sau prin alte procedee. Atât de mult pare că s-a dedicat respectivelor activităţi de relaxare, încât a avut nevoie de intervenţia ambulanţei braşovene. Aflaţi mai multe de aici.

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Dreptul la cetăţenia română, mai accesibil pentru basarabeni

Vizita pompoasă a Preşedintelui României în Republica Moldova a avut totuşi cel puţin o urmare pozitivă şi care merită salutată.
"Vineri, Guvernul va emite un act normativ prin care va fi decisă crearea unei agenţii speciale pentru acordarea cetăţeniei române pentru cei care şi-au pierdut-o", a declarat Traian Băsescu în vizita sa oficială, şi aşa a fost. Deşi urmează mecanismul cu care ne-am obişnuit, chiar dacă nu e firesc, adică şefu' spune şi guvernu' execută a doua zi, totuşi decizia guvernului de a accelera şi simplifica procesul de acordare a cetăţeniei române solicitanţilor din Republica Moldova prin înfiinţarea unei instituţii specializate este, finalmente, un pas înainte. Aflaţi mai mult de aici.
Un argument în plus în faţa temerilor că acest proces ar avantaja cumva forţele politice pro-ruse din Basarabia este chiar voinţa cetăţenilor moldoveni şi chiar a autorităţilor moldovene nou-instalate la conducere. Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a declarat, la RFI România, că cetăţenia română ar fi prima cerinţă adresată Bucureştiului de locuitorii Republicii Moldova, el susţinând că trebuie modificată legea, întrucât în prezent cetăţenia se poate acorda doar celor cu domiciliul sau reşedinţa în România.

vineri, 29 ianuarie 2010

Conservatorii nasc alianţe social-liberale

Domnul Dan Voiculescu a adresat o scrisoare deschisă către liderii opoziţiei, adresându-se şi domnului Crin Antonescu, dar şi "colegilor liberali".
În mod normal probabil că nu m-aş preocupa să-i răspund sau să comentez spusele domnului Voiculescu, ale cărui acţiuni politice captează atenţia publicului cam până la piciorul broaştei, dar astăzi voi face o excepţie. Astăzi e o zi specială, pentru că are loc la Curtea de Apel Bucureşti audierea lui Dan Voiculescu şi a verişoarei sale, Paraschiva Silaghi, în dosarul privind colaborarea cu Securitatea, aşa că poate dacă dezbate problemele opoziţiei, mai uită şi domnia sa de necazuri.

Probabil că, preocupându-se ca analist politic de destinele PSD şi PNL, domnul Voiculescu încearcă să uite eşecul prelungit cu partidul său PUR - PC, care nu a reuşit de atâţia şi atâţia ani să depăşească vreodată pragul electoral, în ciuda eforturilor mediatice. Căci doar uitând nu ar realiza domnia sa că într-o alianţă social-liberală, presupunând că aceasta s-ar naşte, tocmai conservatorii nu ar avea loc (din punct de vedere doctrinar).
Mai întâi, ce rost ar avea o alianţă social-liberală în care să pui la grămadă viziuni şi abordări diametral opuse, care să nu aibă nicio coerenţă ideologică şi să nu poată genera un program politic coerent? E normal ca opoziţia să se lupte ca să blocheze abuzuile de putere, incompetenţa, nepăsarea sau prostia guvernanţilor, dar dacă PDL nu reuşeşte să se decidă asupra unei linii coerente de program, asta nu ne dă nouă liberalilor, o justificare să renunţăm la linia noastră doctrinară şi la reprezentarea cetăţenilor români care vor să aleagă DREAPTA.
Acum, la început de ciclu electoral, e limpede că datoria noastră este să convingem populaţia că soluţiile liberale pot pune România pe drumul cel mai bun, că PNL poate fi alegerea corectă şi că PNL are obiectivul de a câştiga alegerile viitoare pentru a aplica propriul său program de guvernare.
Nu cred că ar putea exista în partid vreo dezbatere asupra idei lansate de domnul Voiculescu, dar chiar dacă s-ar întâmpla să vină cuiva să susţină un astfel de proiect năstruşnic, cu siguranţă că eu voi ştii ce să fac, sau mai bine zis pe cine să NU votez la preconizatul Congres al PNL.

joi, 28 ianuarie 2010

Despre Congresul PNL, prime consideraţii

Despre preconizatul Congres al PNL şi mai ales despre noutăţile pe care acesta le-ar putea aduce din punct de vedere instituţional în PNL cred că este important să avem o dezbatere vie în cadrul partidului. La acest moment nu s-a creionat o variantă sau alta de statut sau mai bine zis de modificare a acestuia, aşa că mă voi referi doar la ideile lansate pe piaţă, însă voi reveni cu o analiză mai detaliată în momentul când avem o variantă concretă pusă în discuţie.
Mai întâi, despre propunerea care am auzit că circulă, privind alegerea conducerii centrale pe bază de listă a Preşedintelui ales, cred că ar fi o decizie complet greşită şi exact împotriva curentului (din partid şi din societate). Tocmai PNL, care, după plecarea lui Theodor Stolojan s-a delimitat de această practică în repetate rânduri, ar da dovadă de incoerenţă revenind la acest sistem, deci măsură ar fi mai compromiţătoare pentru noi decât pentru alte partide. În al doilea rând, aceasta reprezintă o ameninţare şi pentru liderul PNL, Crin Antonescu, mai bine zis pentru credibilitatea domniei sale, ştiut fiind faptul că unul din gesturile simbolice importante pe care domnia sa le-a făcut în PNL (cel puţin din perspectiva mea) a fost tocmai faptul că a refuzat să participe şi să candideze chiar la congresul în care s-a adoptat această formulă, în 2002. Între timp avem vot uninominal şi cred că tocmai în această direcţie liderii PNL trebuie să se exerseze.
O altă temă, la care mă voi referi mai puţin acum, este cea a alegerilor preliminarii sau a unui sistem de implicare a tuturor membrilor PNL în alegerea conducerii centrale. Pentru că nu am toate datele mă voi limita să spun că este o idee bună, care însă trebuie aplicată cu grijă astfel ca să nu o decredibilizăm, aşa cum a reuşit PSD-ul lui Adrian Năstase în 2004 cu alegerile preliminarii.
Cred cu convingere că la această idee trebuie să ne gândim ca o soluţie mai ales pe viitor, în desemnarea viitorilor candidaţi la alegerile locale şi parlamentare, iar sistemul să nu implice doar membrii PNL cu carnet, ci să fie deschis tuturor simpatuzanţilor noştri care doresc să se exprime.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Reducerea pensiilor fostilor securisti si activisti comunisti

Vă supun atenţiei o petiţie lansată recent şi care a început să fie discutată şi in mass-media, desi destul de timid până acum. Vă invit să accesaţi link-ul de mai jos ca să aflaţi conţinutul acesteia:
Petitite pentru reducerea pensiilor fostilor securisti si activisti comunisti de rang inalt
Este limita mea ca liberal, care mă fac vinovat de discrimainare susţinând această iniţiativă, sau altele similare, dar neacceptate în România, cum ar fi legea lustraţiei.

luni, 25 ianuarie 2010

Reforma nominală

În discuţiile despre reforma / restructurarea / reorganizarea PDL am pornit, ca şi în cazul tuturor partidelor din România, de la premisa că aceste dezbateri sunt necesare şi sper să fie şi reale, nu doar nişte simulări. Nu voi aborda unghiul negativist şi nu voi încerca să scot în evidenţă gesturi cu implicaţii strict de imagine - ar fi prea lesne să fac glume pe tema înlocuirii trandafirului cu mărul din sigla partidului.
Voi face o analiză asupra direcţiei doctrinare pe care partidul încearcă să o găsească prin aceste repoziţionări, şi voi pleca de la elementul cel mai simplu, propusa schimbare de denumire, propusă de Sever Voinescu şi susţinută de mulţi dintre liderii PDL - Partidul Popular.
Aşa cum chiar cei din PDL recunosc, după repoziţionarea rapidă de la stânga la dreapta şi pentru integrarea deplină în Partidul Popular Europen, partidul are nevoie de o identitate de dreapta autentică, care să aparţină curentului european. Numai că tocmai soluţia aleasă este, în opinia mea, cea care trădează inconsistenţa doctrinară.
S-o luăm mai întâi cantitativ. Dintre cele 74 de partide din Europa afiliate la PPE, doar câteva, respectiv din Austria, Belarus, Spania, Franţa, Italia şi Ucraina au în denumire sintagma "popular", dar chiar şi în aceste ţări mai găsim partide din aceeşi familie cu alte denumiri. Adică aproximativ 10% cu indulgenţă. În timp ce partide afiliate la PPE care au în titulatură sintagma "democrat" (fără să luăm în calcul cele creştin-democrate) sunt mai mult decât dublu. Deci strict ca titulatură, PDL-iştii sunt mai integraţi acum în PPE decât ar fi sub denumirea de Partidul Popular. Sigur că nu denumirea este esenţială.
Explicaţia este una simplă. Partidul Popular European reuneşte partide cu orientări diferite, în majoritate de dreapta, sau unele mai mult sau mai puţin cristalizate ca identitate doctrinară. Între acestea, există două familii mari de doctrine, doctrina creştin-democrată şi cea conservatoare. Ca să împace şi capra şi varza, s-a ales denumirea de "populari". Din păcate, al nostru partid de guvernământ nu reuşeşte să se decidă asupra unei doctrine la care să adere, pomeneşte uneori despre creştin-democraţie, alteori mai rar despre conservatorism, şi doar ca să identifice o grupare din cadrul său, aminteşte şi de liberalism. Iar cu ocazia trâmbiţatei reforma a identităţii se pare că va rata din nou şi va alege fix acea denumire care să nu însemne nimic.
P.S. Având în vedere că actualitatea din partide au ţinut agenda zilei de azi, am ales pentru această postare să scriu despre PDL, dar promit să revin mâine cu un comentariu - mai subiectiv de această dată - despre anunţatul congres al PNL. Cât despre PSD, văd că sunt deja prea mulţi comentatori despre ce se întâmplă în acest partid, aşa că îi las pe alţii :D

Limba română

"Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicul a tot ce se întâmplă spiritual în specia om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană." Petre Ţuţea

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Sărbătoarea Unirii

Mâine este 24 ianuarie şi este Ziua Unirii Principatelor.
Eu voi marca momentul fiind prezent la evenimentul special organizat de Teatrul Masca unde altundeva decât chiar la Staţia de Metrou "Unirii" (1), unde vă aştept şi pe dumneavoastră. Va fi un recital de muzica folk al Mariei Gheorghiu, momente din spectacolul Cocktail, dar si premiera unui nou spectacol in cadrul proiectului ,,Teatrul de 2 minute". Aflaţi mai multe aici, aud că se transmite şi live pe site-ul teatrului.
Cred că este important să ne amintim de aceste fapte memorabile şi să le celebrăm cumva. Citisem zilele trecute despre o iniţiativă ca această zi să fie declarată sărbătoare naţională oficială. Nu spun că ar fi bine sau rău, dar cred că mai întâi ar trebui să înţelegem importanţa acestor momente, să învăţăm să le sărbătorim împreună în comunitate, şi abia apoi să ne gândim dacă e nevoie şi de o legiferare pentru asta. Altminteri va fi o nouă zi liberă care nu ne spune nimic!
Nu vreau să închei pe un ton pesimist, aşa că sper să sărbătoriţi Unirea fie aici, fie unde veţi dori, mai ales că este duminică. LA MULŢI ANI!
Update: Publicul s-a dovedit a fi entuziast si numeros:

joi, 21 ianuarie 2010

Cine nu învaţă din greşeli? ISMB

Astăzi am avut prilejul primei reuniuni a Comisiei de Educaţie a PNL la nivel de Bucureşti în noua formulă de după reorganizarea comisiilor de specialitate. A fost o primă întâlnire utilă şi interesantă, dar despre asta vom mai vorbi în viitor.
Nu urmărisem în cursul zilei ştirile aşa ca la această întâlnire am aflat despre ştirea "caldă" privind demiterea directorului Şcolii Centrale din Bucureşti. Trist şi grav este că nu există niciun motiv al acestei demiteri, nu s-a mai încercat vreo simulare de control sau evaluare, singura explicaţie a inspectoratului a fost "pentru că poate". Asta în ciuda protestelor elevilor, despre care puteţi afla
de exemplu aici.
Iată despre ce este vorba:

Justificarea cu nevoia unei echipe de conducere mai tinere nu se susţine decât dacă am vrea să o aplicăm începând cu inspectoratul - ceea ce nu e cazul, domnul inspector general nefiind la primul mandat pe post şi nici din cale-afară de tânăr.

Apreciez reacţia promptă şi argumentată a Alinei Gorghiu pe această temă.
Seria schimbărilor a pornit, cum se obişnuieşte pe la noi, de sus în jos, începând cu inspectorii de la sectoare. Deşi nu este asumată această politică, seria schimbărilor pare una organizată şi amplă. Ce spune despre aceste schimbări domnul inspector general al ISMB Cristian Alexandrescu şi cum au început acestea, aflaţi
aici.

În fine, părăsind acest subiect de actualitate, am găsit tot cu ajutorul internetului o ştire mai veche, care ar trebui să-l pună pe gânduri pe domnul Cristian Alexandrescu, proaspăt revenit pe funcţia de inspector general. Chiar domnia sa a ajuns în 2005 pe această funcţie în urma scandalului de atunci în care era implicat Inspectoratul de pe urma demiterii unei alte directoare tot la Şcoala Centrală. Şi cum am învăţat în şcoală, istoria se repetă...

marți, 19 ianuarie 2010

Antidotul pentru cei fără scaun la cap

E târziu şi mă gândeam să scriu despre un subiect de actualitate.... dar pur şi simplu nu pot, pentru că nu ştiu ce să scriu despre dezbaterea pseudo-politică a acestor zile. Şi mă tem că orice argument care s-ar dori a fi raţional va adânci incredibilul iraţional pe care-l vedem desfăşurat, detaliat şi descusut pe toate canalele media.
Totuşi, mă gândesc cum era în anii trecuţi ridiculizat Gigi Becali pentru religiozitatea sa de paradă, ori asta pare acuma o abordare oricum cu o epocă mai avansată şi mai modernă decât despre ce discută oamenii pe care îi credeam serioşi.

Am primit de la un amic o poză amuzantă, pe care vi-o împărtăşesc, cu titlul "Tronul lui Gigi". Cred că pe linia care mergem acuma, acest tron va fi unul mult mai înalt şi mai demn decât scaunul Preşedinţiei României.

luni, 18 ianuarie 2010

Printre randuri de carte

Am primit o leapsa de la "atitudini", la care raspund cu drag, cu cateva intrebari despre carti. Asadar:

1. Cand cititi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Folosesc semne de carte, dar de cele mai multe ori nu clasice, ci diverse obiecte (un calendar de buzunar, o vedere etc.). Nu-mi place sa indoi coltul.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
"Supleantul" de Petru Popescu, dar inca n-am apucat sa o citesc.

3. Citiţi în baie?
Cand eram mai mic, in scoala generala, aveam acest obicei, acum mai rar.


4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, incepusem tot in copilarie, in urma unei carti citite, sa scriu o "poveste" mai degraba , nu imi defineam in cap ca sciu "o carte", inspirat de aventurile lui Nils Holgerson.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Din punct de vedere editorial, dupa o pauza cam lunga, observ ca exista un interes crescut privind colectiile de carti, si nu ma refer doar la promotile unor cotidiane, desi si acestea au avut un rol important.

6. Care este cartea preferată?
Nu stiu daca pot desemna "cartea preferata", cred ca au existat varste diferite la care am avut o alta carte preferata, poate dupa modul de a o citi pe nerasuflate. In scoala, un astfel de exemplu au fost volumele din Ciresarii, mai tarziu am citit cu interes "Diplomatia" lui Kissinger, dar cu siguranta ca sunt si alti competitori la acest titlu.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Cred ca este educativ sa recitesti o carte, eventual la alta varsta, dar ma daca am timp ma indrept spre carti necitite mai degraba. Am reluat lectura unor carti cu caracter analiza, non-beletristice. De exemplu, acum am inceput sa re-parcurg o carte scrisa de Bogdan Teodorescu si o echipa din jurul sau, intitulata "2001, anul de miere al puterii", pentru ca mi s-a parut interesant sa comparam analizele de atunci cu cele de acum, vremurile politice sunt comparabile.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Cred ca intalnirea cu un autor de carte apreciata este o sansa si o bucurie, nu stiu ce i-as spune, dar cred ca asta conteaza mai putin, mai mult as fi curios ce mi-ar spune el mie.


9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Depinde de tipul lecturii, de sentimentele pe care mi le-a produs sau de curiozitatile sau informatiile pe care le-am aflat, dar mai degraba sunt tentat sa comentez cu cei din jur, prieteni, familie despre lecturi non-beletristice.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Recomandarile, aprecierea fata de autor, interesul pentru o anumita tema.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu cred ca sunt in masura si nici nu doresc sa fac recomandari "obligatorii, cel mult lecturi care mi-au placut mie personal. Totusi cred ca putem selecta astfel de lecturi necesare dintre cele incluse generic in "cultura generala"

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Acasa.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Mi se intampla sa citesc si cu muzica in jur, nu ma-mpiedica, dar daca imi fac eu ambientul, mai degraba prefer sa citesc in liniste.


14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, dar mai degraba fragmente sau lecturi scurte, mi se pare totusi obositor sa lecturez pe computer o carte cu multe pagini. Ma tenteaza de ceva vreme audio-book-urile, dar n-am achizitionat deocamdata unul, cred ca ar fi o metoda accesibila.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
In special cumparate sau primite, la nevoie si imprumutate.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O poarta spre o lume noua, lumea descrisa in carte, dar si o poarta spre mintea unui autor intelept.

Lansez invitatia la randul meu catre Andreea Molocea, Razvan Pop si Aura Matei, daca au timp pentru cateva comentarii pe marginea intrebarilor.

duminică, 17 ianuarie 2010

Felicitări, Radu Stroe!

Felicitări domnului Radu Stroe pentru rezultatul obţinut şi pentru câştigarea detaşată a alegerilor din Colegiul 1 din Bucureşti! Un notă în plus pentru faptul că la discursul de la anunţarea rezultatelor, deci după încheierea campaniei a lansat o promisiune de preocupare şi implicare directă într-o problemă locală a colegiului pe care-l reprezintă, asta deşi în campanie nu a mizat excesiv pe aceste teme.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

160 ani

A fost şi aniversarea a 160 ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Cred că evenimentul merita mai multă atenţie si poate o acţiune de amploare, nu doar iniţiative diverse disparate, dar poate aşa e în criză, suferă şi cultura.
Suntem mândri de geniul lui Eminescu dar nu reuşim să depăşim motivele sale de tristeţe din multe dintre operele sale, de asta am ales acest fragment din poezia "Junii corupţi":

În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.

joi, 14 ianuarie 2010

Angajăm preşedinte de partid parlamentar

Ştirea de actualitate este că Daniela Popa, actualmente Preşedinte al Partidului Conservator şi Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor este pe cale să părăsească Parlamentul României pentru a face parte din Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Primul lucru care îmi sare în ochi este ridicolul situaţiei. Un preşedinte de partid aflat în funcţie şi în mijlocul mandatului să se retragă subit pentru un job în afara politicii mi se pare absolut neserios. Hai că funcţia asta de Vice-Preşedinte al Camerei văd că îndeamnă la zări mai calde, asta deja ştiam, dar chiar să te trezeşti ca organizezi un congres extraordinar la un partid ce consideră parlamentar pentru că s-a angajat şefu' (în cazul de faţă şefa) , asta nu-mi amintesc să se mai fi întâmplat.
Trecând peste această parte hazlie, problema gravă de data această la care trebui găsit un răspuns va cădea pe umerii PNL, iar asta mă preocupă mai mult ca membru al acestui partid. Comentam anterior, apropo de alegerile din Colegiul 1 Bucureşti şi de neparticiparea PSD-ului în cursă, că protocolul local între PNL şi PSD ne dezavantajează pe noi, pe liberali, printre altele pentru că probabilitatea de a avea anticipate într-un colegiu psd-ist e mai mult decât dublă (pentru simplul fapt că-s mult mai mulţi parlamentari PSD decât PNL în Bucureşti). Dacă atunci era un risc teoretic, respins de mulţi cu ideea "n-o să se mai retragă nimeni", iată că acum suntem în faţa faptului împlinit şi a deciziei de a avea sau nu candidat într-un colegiu din sectorul 4 (pentru că sper ca PNL să decidă finalmente să aibă un candidat acolo). Dacă răspunul va fi negativ, deja mă gândesc ce misiune imposibilă vor avea colegii mei din sectorul 4 la viitoarele alegeri locale împotriva primarului Piedone.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Concluzie importantă de la dezbaterile pe buget

"Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micşorata,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderata şi controlata,
şi ajutorul dat altor ţari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa înveţe din nou sa munceasca în loc sa traiasca pe spinarea statului."
Nu, nu este un fragment recent din discursul vreunui parlamentar din actuala legislatură, ci aparţine lui Marcus Tullius Cicero şi a fost rostit în cadrul unui discurs al său susţinut acum 2065 de ani.

Prezentaţi averile!

Unul dintre amendamentele la buget, propuse de un parlamentar PSD, propune impozitarea averilor mai mari de 500.000 Euro.
Nu cred că este o iniţiativă de luat în râs, dimpotrivă, cred că este un bun prilej pentru o dezbatere de principii, pentru o analiză de fond aşa cum din păcate avem destul de rar ocazia să urmărim, din cauza super-personalizării dezbaterii politice din România.
Eu sunt împotriva acestei idei, nu cred că este una binefăcătoare, dar cred că tocmai astfel de discuţii merită să fie dezvoltate cu argumente pro şi contra.
Mai întâi, să amintim despre ce este vorba: impozitarea respectivă s-ar face în viziunea iniţiatorului la un nivel de 0,5% din suma care depăşeşte plafonul respectiv, iar evaluarea averii s-ar face în funcţie de declaraţiile de avere care ar fi obligatorii astfel pentru toată lumea, şi în funcţie de valoarea de impozitare pentru pincipalele bunuri (de exemplu pentru imobiliare).
De ce sunt eu împotriva acestei idei? Chiar dacă poate fi destul de populară pentru că ar afecta o minoritate foarte subţire a populaţiei (votante), şi ar lua bani mulţi de la contribuabili puţini, iată câteva argumente:
Implementarea ar fi complicată, destul de costisitoare, dar mai ales generatoare de abuzuri, încălcări, evitări în special prin subevaluare. Tot aici ar fi de spus că, pe lângă schimbarea de abordare, pentru că va analiza şi implicit impozita averea familiei şi nu fiecare individ în parte, tentaţia firească şi cu acoperire legală ar fi transferul sumelor care depăşesc acel plafon pe numele sau în administrarea unor apropiaţi, chiar dacă nu rude de gradul 1.
Pe de altă parte, întreaga filosofie fiscală ar fi schimbată, ca să nu mai vorbim de cota unică care ar deveni o formulă golită de conţinut, prin această dublă impozitare.
Un alt aspect cu care nu aş fi de acord este reprezentat de încălcarea puternică a libertăţii şi vieţii personale prin faptul că orice cheltuială / investiţie / achiziţie a unei persoane care poate nu are nicio legătură cu statul, nu are afaceri cu acesta sau nu este angajat în sectorul public devine subiect de totală transparenţă, într-un sistem de Big Brother care nici măcar nu are legătură cu siguranţa cetăţeanului.
Ar mai fi şi alte dezavantaje. Mă întreb de ce nu i-a venit totuşi ideea iniţiatorului ca, în cazul în care s-ar merge pe o astfel de variantă, şi "bogaţii României" ar suporta această taxă de solidaritate, ca să-l cităm pe Gigi Becali, în vremuri de criză, banii respectivi să fie direcţionaţi de aceştia spre o direcţie aleasă de ei, în scop caritabil pentru susţinerea unor activităţi de asistenţă socială, culturale sau de dezvoltare instituţională pe care plătitorii le-ar găsi oportune, conform prinipiului cu 2% din impozit pentru ONG-uri. Aici plec din nou de la premisa că statul este cel mai prost administrator al banilor, iar discuţiile actuale pe marginea bugetului de stat unde priorităţile sunt foarte greu de identificat sunt elocvente. Citând din acelaşi gânditor contemporan: "sunt de acord să plătesc, da, dar cu banii mei să se facă teren de golf la Snagov, cu asta nu mai sunt de acord".
Update: Am auzit cum reprezentantul unei organizaţii de pensionari, încurajat de această propunere, pleda în cadrul unei emisiuni televizate pentru reluarea legii ilicitului, una dintre cele mai crunte manifestări ale regimului comunist de la noi, care ducea turnătoria la rang de virtute şi gospodărirea la rang de crimă. Aici nu mai e vorba de abordări socialiste sau capitaliste, ci mi se pare că suntem foarte aproape de nişte derapaje periculoase.

duminică, 10 ianuarie 2010

Petre Ţuţea despre Libertate - partea a II-a

"Am învăţat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd şi lipsit de ruşine. Nu îi e ruşine să-şi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul puşcăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.Libertatea omului e partea divină din el"

vineri, 8 ianuarie 2010

Un exemplu elocvent pentru tânărul Prigoană

Eram tentat să-i acord lui Honorius Prigoană o oarecare circumstanţă atenuantă de nevionovăţie, pentru că pare a avea o oratorie acceptabilă, un discurs cât de cât decent, oarecum în contrast cu mediatizarea sa în principal negativă, ironică şi înţesată de acuze de nepotism. Gândidu-mă că totuşi omul candidează într-o cursă în care nu pleacă drept favorit, eram tentat să cred că are parţial dreptate când se dezvinovăţeşte de aceste acuze. Asta până aseară, când o ramrcă, trecută neobservată, a tânărului candidat m-a pus tare de tot pe gânduri şi mi-a spulberat orice dubiu cu privire la impostura sa. Discutând despre candidaturile din Colegiul 1 de deputaţi din Bucureşti şi despre lipsa unui candidat al PSD, Honorius Prigoană exemplifică, arîtând ce nedreptate i s-a făcut lui "Andrei Tinu" (Andrei Iucinu) care era susţinut de organizaţia de tineret a PSD şi care ar putut fi un bun candidat din partea PSD pentru acest colegiu. Cred că s-a gândit foarte mult şi a căutat intens ca să găsească taman acest exemplu. Intr-adevăr după chipul şi asemănarea sa.
Probabil că s-ar fi găsit candidaţi decenţi din partea PSD, inclusiv din partea tinerilor din PSD, dar cel menţionat de Prigoană junior mi se pare cel mai nefericit exemplu în situaţia de faţă. Menţionez că am avut ocazia să-l cunosc pe Andrei Iucinu şi nu am nimic de criticat despre domnia sa ca om, e o persoană ca oricare dintre noi, fără excentricităţi sau defecte personale proeminente, cu care am putut purta un dialog normal şi civilizat. De aici însă şi până a vorbi despre domnia sa ca un reprezentant al tinerilor din PSD e cale lungă. Unui tânăr care, fără să fi făcut anterior parte dintr-o organizaţie, a ajuns direct preşedintele ei - mă refer la organizaţia de tineret a Partidului România Mare - ca urmare a meritului de a fi notoriu publicului prin numele tatălui său, care apoi a părăsit această organizaţie ca sa se ducă direct tot într-o funcţie de conducere la juniorii altui partid, nu-i găsesc niciun merit de reprezentare a tinerei generaţii. O fi clădit el vreo organizaţie, la nivel local sau naţional, s-o fi remarcat în rândul colegilor săi că a ştiu să promoveze tineri din jurul său, are oare vreunul dintre aceste merite astfel ca să devină un exemplu de lider al tinerei generaţii, exemplu care să fie preluat - în cazul de faţă - chiar şi de adversarii politici. Deloc. Singura explicaţie este că Honorius Prihoană, într-un exces de egocentrism a dat un exemplu în care să se regăsească pe sine.

joi, 7 ianuarie 2010

O cifră uşor de modificat chiar şi în bugetul de criză

Am auzit o scuză la criticile opoziţiei şi presei referitor la anumite creşteri inexplicabile din buget, şi anume că posibilele economii de la aceste capitole oricum nu ar putea acoperi creşterea punctului de pensii, că diferă ordinul de mărime.
Cred că avem şi alte locuri spre care am putea direcţiona bani economisiţi de la studioul de televiziune al poliţiei, de la administraţia prezidenţială sau de la SPP: de exemplu, educaţia. Nu, nu să dăm la profesori, am înţeles că trebuie să facem reformă aşa că nu le mai dăm bani.
Hai să modificăm măcar o cifră simbolică din bugetul educaţiei:
- cheltuieli de capital ale unităţilor de învăţământ preuniversitar (adică reparaţii la şcoli): 0 (zero).
Chiar dacă în 2008 au fost alocaţi 627.748.000 RON, şi în 2009 în timp de criză 191.600.000, acest capitol n-a mai primit nimic. Dacă la pensii economiile necesare ar fi prea mari, haideţi măcar să încercăm să modificăm semnificativ măcar cifra de la acest capitol, sunt sigur că se poate.

Un comentariu relevant

Consecutivele citate de pe blogul domnului Cristian Preda date la buletinele de stiri în ultimele zile m-au făcut curios, aşa că am făcut o vizită (nu sugerez că ar fi prima mea lectură a acestui blog, unde am găsit unele analize interesante) să vad personal şi necenzurat ce mai scrie domnia sa pe blog.
Mai întâi am văzut că ne anunţa participarea la emisiunea "Ora de foc" la "o dezbatere pe tema modernizării partidelor din România" - aici domnul Preda se pare că a fost de un optimism debordant, bineînţeles că 90% din emisiune a fost despre Elena Udrea şi apariţiile sale în presa străină, despre Traian Băsescu, despre Emil Boc şi alţi PDL-işti de frunte, discuţiile despre instituţii, principii şi mecanisme au rămas un vis. Dar asta e mai puţin important.

Mai important este că domnul Preda încearccă să lanseze o dezbatere de fond, dar este preluat doar cu exemplele picante, deşi o dezbatere serioasă ar fi nu doar interesantă, ci şi foarte importantă pentru societate şi ar privi toate partidele, ba chiar şi reglementarea legislativă privind partidele în general. Am selectat şi eu un alt citat de pe acelaşi blog al lui Cristian Preda, pe care îmi permit să-l consider mai relevant decât cele deja mediatizate:

"Am văzut că dl Ioan Oltean nu crede în modernizarea PDL pentru că eu aș folosi, pentru a mă exprima, blogul, și nu o ședință de partid. Cu calm și fără nici o ironie, îi semnalez domnului Ioan Oltean că viziunea la care subscrie dumnealui este una de secol 19. Doar atunci partidele erau închise între patru pereți și discutau doar în cercuri restrânse (întrucât erau și foarte mici, numeric vorbind). Oligarhizarea partidelor, observată mai întâi la finele secolului al XIX-lea, a pornit tocmai de la acest fenomen de izolare a lor în relația cu societatea. "

Cred că este o teză de analizat în oricare partid serios, de la care putem pleca o discuţie serioasă, şi nu o lamentare perpetuă cu privire la nepăsarea oamenilor în faţa politicii.

miercuri, 6 ianuarie 2010

La început de an în blogosferă

Pentru că este început de an, e timpul şi pentru noi începuturi, pentru planuri noi pentru acest an, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea din blogosferă. Aşa că, profitând de această ocazie, îmi propun şi eu o mică transfigurare a acestui blog. Voi simplifica acest site, din punct de vedere vizual, dar şi în privinţa conţinutului pe ici pe colo prin părţile esenţiale. Îmi propun în acelaşi timp ca atenţia să fie asupra articolelor, aşa că o să încerc ca acestea să fie mai elaborate, poate nu aşa frecvente, dar cu o consistenţă mai mare. Şi sper să reuşesc să vă fac, cu timpul, şi nişte surprize.
Vă mulţumesc dumneavoastră, tuturor cititorilor mei de până acum şi sper să continuăm împreună cu şi mai milt spor anul acesta!

marți, 5 ianuarie 2010

Petre Ţuţea despre Libertate - partea I

"Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agăţată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertăţii. După creştini, libertatea este vehiculul cu care poţi să cobori în întuneric dacă eşti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică şi o încalcă fiind liberi." (Petre Ţuţea)

luni, 4 ianuarie 2010

Isaac Newton

La 4 ianuarie 1643 la Woolsthorpe se năştea Isaac Newton, fizician şi matematician englez care avea să fie unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă, un simbol al ştiinţelor exacte.
Acum descoperit că astăzi chiar şi motorul de căutare google, pe bună dreptate, omagiază naşterea lui Isaac Newton, printre altele, autorul legii atracţiei universale.
Am ales cu această ocazie un citat care aparţine marelui om de ştiinţă pentru a marca această aniversare:
"Încercările sunt nişte medicamente pe care milosul şi înţeleptul farmacist ni le dă pentru că avem nevoie de ele, în proporţiile, cu frecvenţa şi cu greutatea cerută de împrejurări. Să avem încredere în îndemânarea sa şi să-i mulţumim pentru reţetă."