vineri, 11 decembrie 2009

Despre soluţii liberale sectoriale

Miercuri, 9 decembrie, am cerut şi am primit o misiune importantă şi deloc uşoară. Cu ocazia constituirii Comisiei de Educaţie a PNL la nivelul Municipiului Bucureşti, am concurat pentru funcţia de preşedinte şi am primit votul majoritar al participanţilor pentru această funcţie.
Nu este o funcţie cu putere politică, însă este o funcţie importantă pentru conturarea şi afirmarea politicilor PNL pe domeniu, aşa că îmi dau seama că în principal e vorba de muncă şi activitate constructivă. Mulţumesc celor care mi-au acordat încrederea, mulţumesc tuturor celor mulţi interesaţi dintre participanţi şi sper ca interesul de la constituire să fie depăşit pe parcursul activităţii!
Probabil că şi aici voi discuta mai frecvent teme legate de educaţie, pentru care vă cer concursul cu idei, comentarii şi analize.
Pentru ca am promis şi domnului Adrian la unul din comentariile de la o postare anterioară, reiau discuţia de acolo, pentru că e interesantă şi mi se pare că merită atenţia tuturor cititorilor.
Am dezbătut pe tema eficienţei sau nu a soluţiei susţinute de mine în campanie privind sistemul bonurilor de educaţie. Pentru că am mai abordat subiectul, re-lansez discuţia cu o dezbatere mai generală, de principiu. Îmi permit să citez un fragment din opinia domnului Adrian - am încercat să iau un fragment care să nu fie scos din context, dacă aveţi completări, vă invit să le menţionaţi - eu având o opinie un pic diferită:
"Nu poti sa te bazezi pe initiativa privata cand vine vorba de: justitie, asigurari sociale, sanatate, siguranta si ordine publica(politie, armata, jandarmi, pompieri), reprezentare internationala si invatamant. Cred ca sunt functii esentiale ale exercitarii de functii publice fata de care initiativa privata vine DOAR IN COMPLETARE si nu in substitut. Bineinteles ca nu e treaba statului sa faca paine dar e treaba statului sa faca sa existe acele minime conditii pentru care ne aflam in situatia de a coexista ca cetateni. "
Comentariul meu: sunt de acord in priviţa justiţiei, serviciilor de ordine publică sau a politicii externe. In privinţa altor domenii, vă propun urmatoarea perspectivă: Nu ar fi mai bine ca statul să se implice puternic prin organisme foarte serioase de reglementare (inspectorate si agentii de calitate pentru învăţământ, case de asigurări de sănătate, autorităţii de sănătate publică şi colegii profesionale pentru sănătate) care să verifice respectarea standardelor legale dar să nu se implice în dirijarea arbitrară a fondurilor publice? Subliniez că nu propun reducerea sau eliminarea finanţării acestor sectorare din taxe şi impozite, de la bugetul local sau central. Spun doar că banii publici pot fi cheltuiţi responsabil şi de privaţi.
Aştept comentariile dvs.

13 comentarii:

Deceneu spunea...

Cred ca trebuie separata problema pe urmatoarele paliere.
1. Reglementarea - stabilirea obiectivelor si a criterilor de evaluare.
2. Finantarea pe componente - cercetare, invatamant- dupa criterii de prioritate
3. Executia.

Primul punct este politic si tine de reponsabilitatea statului, chiar daca studile si analizele pot fi realizate de firme private.

Al doilea punct poate fi mixt, finantare de stat si autofinantare.

Al treilea domeniu poate fi integral privat, dar statul trebuie sa asigure evaluarea, sa acorde licente sau sa le retraga cand performata scade sub o limita minima.

Radu Munteanu spunea...

Felicitări, Liviu şi mult succes!

ADRIAN spunea...

Felicitari, in primul rand, pentru pozitia obtinuta in cadrul partidului! E bine ca exista o astfel de comisie. Ma uitam in organizarea programelor PNL sector 6 si faceam urmatoarea constatare: nu exista nimic legat de cultura/patrimoniu. Sectorul 6 e printre cele mai sarace sectoare in ceea ce priveste localizarea monumentelor bucurestene. Totusi, exista cateva obiective industriale remarcabile care se duc pe apa sambetei: Manutanta Armatei din Plevnei, Regia Tutunului (bine ca s-a salvat castelul de apa de la Brico) dar si multe alte exemple de obiective care nu sunt clasate.

ADRIAN spunea...

Acum, referitor la "chestiune":
Va atrag atentia din nou ca art. 32 din Constitutie vorbeste de invatamantul OBLIGATORIU. Apai daca este obligatoriu atunci statul (si cand spun statul ma refer generic la toate structurile de administratie publica fie ele centrale fie locale) are sarcina sa asigure posibilitatea TUTUROR cetatenilor SA-SI RESPECTE OBLIGATIA legala. De aici decurge si parerea mea ca in acest domeniu nu trebuie sa implicam privatul care, prin definitie, urmareste in mod firesc profitul nu satisfacerea unei obligatii sociale (daca nu e fundatie de caritate). Privatul poate intotdeauna sa-si dezvolte afacerea in spiritul competitiei, oferind conditii superioare pietei (inclusiv serviciile publice) ins anu cred ca e corect sa beneficieze de fonduri publice in conditiile in care fondurile publice nu au fost inca folosite in scopul si de cei ce au obligatia sa o faca.
Ca o comparatie de situatii va dau exemplul ce urmeaza. A face spatii de parcare e o chestiune de bun simt pentru o primarie; e normal ca primaria sa se preocupe de rezolvarea unei asemenea probleme ce influenteaza colectivitatea. Totusi, asta poate fi rezolvata prin intermediul privatilor pentru simplul fapt ca a poseda o masina este UN DREPT si nu o OBLIGATIE. Deci, daca ai masina, trebuie sa te preocupi sa-ti rezolvi problema parcarii cum gasesti de cuviinta; daca primaria o rezolva atunci primarul e destoinic, merita apreciat si votat si atat. Daca nu primarul nu rezolva aceasta problema nu-i niciun bai din punct de vedere legal caci nu exista nicio obligatie legala in acest sens.

ADRIAN spunea...

Pentru a rezuma, eu spun in continuare ca daca eu, cetatean, fac parte dintr-o societate care mi-a impus obligatia sa-mi duc copilul la gradinita/scoala (ceea ce e perfect firesc si necesar) si mai si platesc taxe de impozite pentru ca societatea sa functioneze dupa aceste reguli, atunci reprezentantii societatii (administratia publica) trebuie sa rezolve aceasta problema de infrastructura si functionare LA UN MINIM nivel de calitate/satisfactie a societatii.
In opinia mea aceste conditii sunt clare:
1. orice copil trebuie sa poata fi incadrat in invatamant intr-o anumita limita numar de copii raportat la numarul de profesori si in conditii minime de confort si siguranta - locuri fizice in scoala si numar de cadre didactice corespunzator standardului stabilit de societate.
Daca exista scoli private atunci numarul de copii incadrati in scolile publice poate scadea sub capacitate ceea ce va duce implicit la o sporire a calitatii serviciilor publice
2. toti copii trebuie sa studieze un set minimal de informatii afarente unor domenii standard pentru intreaga societate - programa de invatamant
Daca exista scoli private cu programe superioare inseamna ca exista posibilitatea ca acei copii supradotati sau care au si familii in stare sa-i sprijine financiar sa poata merge la acele scoli si, iarasi, numarul de copii din scoli publice ar putea sa scada de unde o eventuala crestere a calitatii.

Abia dupa ce aceste conditii sunt asigurate PRIN GRIJA AUTORITATII pe care o finantez in acest sens (prin taxe si impozite) se poate vorbi de privati. Privatii trebuie sa apara pe fondul unor cereri mai speciale - copii mai putini la clasa, programe suplimentare (dus copii la activitati de teatru, muzee, sport samd) conditii superioare de dotare. Cine isi permite, poate sa acceseze aceste scoli private si sunt destui. Altfel, tot cetateanul trebuie sa aiba acces la o scoala publica inainte de a se gandi daca isi permite sa acceseze o scoala privata. Eu, in Crangasi, am constatat ca singurele 3 gradinite din vecinatatea rezonabila nu mi-au putut oferi locul pentru ca sa-mi indeplinesc obligatia de parinte de a-mi duce copilul la gradinita (parte din invatamantul obligatoriu). Faptul ca-mi duc copilul in alta parte ma costa zilnic cel putin o ora in plus, aferent drumul dus-intors, daca ma refer numai la timpul pierdut pentru ca nu am acest serviciu, nici public nici privat, in limita a 10 - 15 minute de mers pe jos cum era pe vremuri o norma de bun simt.
Va invit sa studiat arhivele nationale pentru a vedea ce campanie ampla de constructie de scoli publice a existat in ultima treime a secolului al XIX-lea pentru a asigura acest elementar drept la invatamant. Am sa postez pe blogul meu cateva imagini. Poate veti avea initiativa ca sa solicitati clasarea a cel putin doua scoli ce au depasit de mult suta de ani si care au ramas pe dinafara listei monumentelor istorice ceea ce le-a si facut vulnerabile la niste interventii lipsite de eleganta ca sa fiu delicat in exprimare ...

ADRIAN spunea...

Mai vreau doar sa spun ca si abordarea colegei dvs, pe care o apreciez sincer, de a trata statistic problema profesorilor din universitati care au depasit 60 de ani mi se pare neliberal inesenta. Cand a venit PSD la putere in 2000 si a zis "dam afara 30% din bugetari" asa dupa cum procedeaza si Boc cu alta norma - 20 % nu mi s-a parut ceva deplaat fata de aceste partide. Ei fiind de stanga au dreptul sa lucreze cu gloata, cu statistica. Nu conteaza daca era sau nu nevoie, 30 % s-au dat afara desi in unele locuri era deja un deficit de personal daca ne raportam la standarde occidentale (comparati aparatul administrativ legat de monumente in Franta si apoi aruncati o privire in jalea de la noi).
Asadar, a exclude profesori din Universitati doar pe criteriul ca au implinit 60 sau 70 de ani e o mare prostie. Stiati ca exista o doamna senator in Italia care a implinit 100 de ani iar la 77 de ani primea prmiul Nobel pentru descoperiiri in domeniul neurologiei? Credeti ca Victor Rebengiuc ar putea sa predea la UNATC? Cautati laureatii premiului Nobel in fizica in 2008 - au toti peste 65 de ani!
Prin urmare, a trata aceast problema global si statistic si a afirma ca unii oameni trebuie dati afar dinuniversitati pe criteriul varstei mi se pare cel mai antiliberal lucru pe care il puteam auzi de la un deputat liberal.

ADRIAN spunea...

"colega" este, evident, dna Gorghiu ... pe blogul domniei sale

Liviu Jicman spunea...

@ Adrian
Ca sa o luam sistematic, propun o simplificare a conceptului. Vad ca insistati mult impotriva implicarii privatilor in asigurarea unui serviciu oublic obligatoriu. Desi in viziunea mea pot fi implicati si privatii, pentru simplificare, va rog sa-mi raspundeti la urmatoarea intrebare:
Daca ar fi vorba exclusiv de gradinite (scoli) de stat, ati fi de acord cu sistemul de finantare prin vouchere? Ati fi de acord ca, intre gradinitele de stat, acelea care atrag copii si implicit finantare sa ramana si sa se extinda, iar cele care nu reusesc (pentru ca nu au suficienta adresabilitate sau pentru ca nu au cadre atractive, conditii etc.) sa se restructureze? Pe scurt, daca ar fi o piata pe care sa se concureze doar institutii de stat, ati fi de acord cu propunerea mea?

ADRIAN spunea...

Lucrurile sunt deja simple, nu trebuie neaparat sa le simplificam. Construirea de drumuri si alta infrastructura tehnica e in sarcina autoritatilor. Acestea nu trebuie neaparat sa aiba si societati de constructii ca sa faca ele insele aceste lucrari insa initiativa si managementul trebuie sa apartina autoritatii. Va dau un exemplu de rezultat negativ al lansarii initiativei investitorilor privati - urbansimul. Legea urbansimului lasa posibilitatea initierii rezolvarii unor planuri urbanistice zonale pentru privati. Rezultatul a fost evident pentru toata lumea - urbanismul privat calca interesele publice in picioare. Din fereicire acest aspect s-a corectat partial in actuala legislatie prin impunerea unor conditii care sa readuca interesele colectivitatii, cel putin pe acelasi plan cu interesul privatului. Despre asta este vorba.
Daca autoritatea creaza spatiile necesare in gradinite (cladire si structura didactica) atunci evident ca incepe lupta pentru calitate. Ma indoiesc insa ca voucherele ar avea un efect pozitiv in acest sens pentru ca, intotdeauna, interesul va fi ca gradinita sa fie langa casa. Daca pe aceeasi strada sunt doua gradinite atunci chestiunea cu voucherele incepe sa capete sens. Daca gradinita unde mi-as putea investi voucherul mai bine se afla in Giulesti Sarbi, eu fiind in Crangasi, atunci nu merge, lucrurile se complica inutil. Si apoi, sistemele de evaluare ale calitatii proprii sistemului de invatamant vor putea fi transate si minimizate pe ideea ca "publicul" apreciaza calitatea si decide prin felul cum isi dirijeaza voucherele? Nu cred. Vad asta la sistemul locurilor cu taxa in universitati. E un fel de goana dupa atragerea taxelor si asta nu duce la calitate ba, pe alocuri chiar dimpotriva! Stiu ce spun in acest sens. Si am vazut cu totii in unele stiri despre acest subiect.

ADRIAN spunea...

Scuze dar am uitat sa fac si recomandarea "pe gustul meu" in aceasta probema. Cred ca inspectoratele scolare ar trebui sa intocmeasca niste harti ale deficitului de unitati de invatamant/cadre didactice. Cu aceste harti ar trebui intocmit un act normativ care sa:
1. aloce fonduri pentru ca autoritatile publice locale sa initieze exproprieri pentru cauza de utilitate publica in vederea construirii de noi localuri de gradinite de exemplu. Pe acestea le-ar putea concesiona pe un leu acelora care ar investi si ar construi gradinitele respective. Nu stiu cum s-ar regla pretul serviciilor private caci o gradinita sare la costuri de 1000 RON/loc de copil iar invatamantul ar trebui sa poata fi asigurat gratuit pentru oricine (ma vad nevoit sa repet). Chestia cu exproprierea ar fi utila pentru ca e la indemana autoritatii in timp ce terenul l-ar ucide ca pret pe investitor, dincolo de faptul ca e si dificil sa gasesti terenul cu localizarea potrivita acestui scop social.
2. Pentru cei ce fac investitii in invatamant pe teritoriile identificate pe harta anexa la lege sa existe scutire totala de impozite/taxe.

Asa mi s-ar parea corect sa fie stimulati privatii pentru a investi. O cuponiada cred ca ar fi mult mai putin eficienta pentru scopurile declarate. Dar asta este doar parerea mea fireste.

Liviu Jicman spunea...

La modul ideal, sunt de acord. Din pacate, practica ne arata cu totul alta situatie. Apropo de campania pentru parlament, o alta tema la care m-am referit era aceea a constructiei unui spital in sectorul 6. Datele erau acestea: exista finantare printr-un proiect de la Banca Mondiala (deci fara sa coste municipalitatea) care se blocase pentru faptul ca Primaria nu a gasit un teren pe care sa-l puna la dispozitie. In schimb, in acea perioada electorala, aparuse o pancarta portocalie pusa de primarie pe care scria "aici va fi viitorul spital al sectorului 6"... cica in parteneriat intreprimarie si o universitate privata. Dupa panoul a disparut si in locul lui nu a aparut nimic.
Practica ne arata ca nu avem o administratie responsabila fata de cetatean care sa se ingrijeasca de nevoile noastre si sa monitorizeze real si corect serviciile publice oferite. Eu unul nu mai am asa mari asteptari de la administratia publica, am vazut ce face si mai ales ce nu face si prefer sa nu mai se scurga banii nostri in impozite gestionate prost de birocrati si vreau instrumente transparente de alocare a banilor si, pana cand schimbam mentalitati ca sa avem o administratie responsabila, prefer o mai mica libertate de a decide statul ce face cu banii nostri din taxe si impozite.

ADRIAN spunea...

Ok, vad ca ne-am inteles reciproc aprecierile situatiei. Cuponul (care banuiesc ar echivala costurile intr-o gradinita publica)ar fi ok dar cred ca o sa tineti cont ca privatul va avea intotdeana costuri superioare rezultate din necesitatea de a-si amortiza cladirea, din plati de impozite, din costuri superioare ale agajatilor samd. Deci cu un cupon m-ati trimite la o gradinita unde ar trebui oricum sa platesc in plus chiar si in conditiile in care as parcurge km pana la cea mai apropiata gradinita.
Acum, ceea ce spuneti cu spitalul e chiar dragut. Adica la cate unitati militare sunt in sectorul 6 - si stim cu totii ca restructurarea armatei duce la desfiintarea unor unitati - nu s-a gasit una sa poata fi transformata in spital? La cati km de cale ferata dezafectati in Militari nu s-a gasit un petic pentru spital? In zona aia destructurata din Orhideea langa calea ferata nu s-a putut? Nu s-a putut expropria la Regia Tutunului? Intre noi fie vorba mi se pare imoral ca unele unitati ce tineau de armata si de monopolul statului (Regia Tutunului si Manutanta Armatei) sa fi fost "privatizate" dupa anii '90. Nu erau facute din fonduri publice? Iata ca daca nu erau instrainate puteau servi ca rezerva pentru infrastructuri publice. Stiti, desigur, ca Bratienii au fost cu totii expropriati in interes public pentru aliniere de strazi la inceputul sec. XX. N-avem, intr-adevar, administratie cu "verva" - ca sa zic asa - care sa foloseasca acest instrument legal caci locuri in sectorul 6 erau berechet.
Dar, si eu ca si dvs, asa avea o preferinta: sa nu mai platesc deloc taxe si impozite pentru ca am certitudinea ca m-as descurca si singur. Asa as putea sa am controlul deplin ca banii mei nu vor fi folositi discretionar de autoritati.

Adela spunea...

Felicitari Liviu!!!Sa fie un pas inainte si plin de realizari!