luni, 7 decembrie 2009

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta...

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam'mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai.
Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului şi nepoţelului lor. Destul că foarte de dimineaţă, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, aşteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la Bucureşti. Adevărul e că, dacă se hotăreşte cineva să asiste la o sărbătoare naţională aşa de importantă, trebuie s-o ia de dimineaţă. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte împacient şi, cu un ton de comandă, zice încruntat:
- Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!
- Vine, vine acuma, puişorul mamii! răspunde cucoana.
Şi sarută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria.
Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Formidable, şi sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Miţa, că "aşa ţin bărbaţii biletul".
- Vezi ce bine-i şade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?
- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
- Da cum?
- Marinal...
- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii - marinel.
- Vezi că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel...
- Da cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.
- Mariner..
- Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner.
Dar nu e vreme de discuţii filologice: soseşte trenul - şi nu stă mult.
Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoinţă din partea unor tineri politicoşi, cari merg până la o staţie apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam'mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară... Goe nu vrea sa intre în cupeu; vrea să şadă în coridorul vagonului cu bărbaţii.
- Nu!... nu e voie să scoţi capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, şi-l trage puţin înapoi.
- Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se.
Şi după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alarmă şi scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, şi mititelul îşi retrage îngrozit capul gol înauntru si-ncepe să zbiere.
- Mamiţo! mam'mare! tanti!
- Ce e? Ce e? sar cocoanele.
- Să oprească! zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! să opreascăăă!!!
Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit de la staţia din urmă.
- Biletele, domnilor!
Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate şi Goe să făcă acelaşi lucru: fiindcă biletul era în pamblica pălăriei, şi, dacă a zburat pălăria, fireşte c-a zburat cu pamblică şi cu bilet cu tot. Dar avea bilet.
- Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Miţa.
Conductorul însă nu înţelege, pretinde bilet; daca nu, la staţia apropiată, trebuie să-l dea jos pe d. Goe. Aşa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet şi nu declară că n-are bilet, i se dă o amendă de 7 lei şi 50 de bani, şi-l da jos din tren la orice staţie.
- Dar noi n-am declaratără? strigă mamiţa.
- Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria? zice mam'mare.
- De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră! zice cu pică urâtul.
- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Miţa urâtului...
- Uite ce e, cucoană - zice conductorul - trebuie să plătiţi un bilet...
- Să mai plătim? n-am plătitără o dată?
- Şi pe dasupra un leu şi 25 de bani.
- Şi pe dasupra?...
- Vezi, dacă nu te-astâmperi? zice mamiţa, si-l zguduie pe Goe de mâna.
- Ce faci, soro? esti nebună? nu ştii ce simţitor e? zice mam'mare.
Şi, apucându-l de mâna cealaltă, îl smuceşte de la mamiţa lui, tocmai când trenul, clăntănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam'mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe îşi pierde un moment centrul de gravitaţie şi se reazimă în nas de clanţa uşii de la cupeu. Goe începe să urle... În sfârşit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărească a plati biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie!... Ce-o să facă d. Goe la Bucureşti cu capul gol? şi toate prăvăliile închise!... s-ar întreba oricine, care nu ştie câtă grije are mam'mare şi câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Dacă să întâmplă să plouă, ori răcoare? Şi mam'mare scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.
- Te mai doare nasul, puişorule? întreabă mam'mare.
- Nu... răspunde Goe.
- Să moară mam'mare?
- Să moară!
- Ad', să-l pupe mam'mare, că trece!
Şi-l pupă în vârful nasului; apoi aşezându-i frumos beretul:
- Parcă-i şade mai bine cu beretul!... zice mam'mare scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.
- Cu ce-i nu şade lui bine? adaoga tanti Miţa, şi-l scuipă şi dumneaei şi-l sărută.
- Lasă-l încolo! că prea e nu ştiu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă şi biletul! zice mamiţa, prefăcându-se foarte supărată.
- Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam'mare.
Dar mamiţa adaogă:
- Da pe mamiţica n-o pupi?
- Pe tine nu vreau, zice Goe cu humor.
- Aşa? zice mamiţa. Lasă!... şi-şi acopere ochii cu mâinile şi se face că plânge.
- Las' că ştiu eu că te prefaci! zice Goe.
- Ţi-ai găsit pe cine să-nşeli! zice mam'mare.
Mamiţa începe să râză; scoate din săculeţ ceva şi zice:
- Cine mă pupă... uite!... ciucalată!
Mamiţa pupa pe Goe, Goe pe mamiţa, şi luând bucata de ciucalată, iese iar pe coridor.
- Puişorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de deştept! zice mam'mare.
- E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Miţa.
Pe când Goe îşi mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta... Trenul aleargă acuma despre Crivina către Periş.
- Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamiţo! zice mamiţa către mam'mare.
Mam'mare se ridică bătrâneşte şi se duce în coridor:
- Goe! puişorule! Goe! Goe!
Goe nicăieri.
- Vai de mine! ţipă cucoana, nu-i băiatul! Unde e băiatul!... s-a prăpădit băiatul!...
Şi toate cucoanele sar...
- A căzut din tren băiatul! Ţaţo, mor!
Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în uşa compartimentului unde nu intra decât o persoană.
- Goe! maică! acolo eşti?
- Da!
- Aide! zice mam'mare, ieşi odată! ne-ai speriat.
- Nu pot! zbiară Goe dinăuntru.
- De ce?... te doare la inimă?
- Nu! nu pot...
- E încuiat! zice mam'mare, vrând să deschidă pe dinafară.
- Nu pot deschide! zbiară Goe desperat.
- Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!
În sfârşit, iacătă conductorul cu biletul: primeşte paralele şi liberează pe captiv, pe care toate trei cucoanele îl sărută dulce, ca şi cum l-ar revedea după o îndelungată absenţă. Şi mam'mare se hotăreşte să stea în coridor, pe un geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se mai întâmple ceva puişorului. Puişorul vede o linie de metal în colţul coridorului, care are la capătul de sus o maşină cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul maşinii şi începe să-l tragă.
- Şezi binişor, puişorule! să nu strici ceva! zice mam'mare.
Trenul îşi urmează drumul de la Periş cătră Buftea cu mare viteză. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un şuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, şi trenul se opreşte pe loc, producänd o zguduitură puternică.
"Ce e? ce e?" Ţoţi pasagerii sar înspăimântaţi la ferestre, la uşi, pe scări...
- Goe! puişorule! Goe! strigă tanti Miţa şi se repede afară din compartiment.
Goe este in coridor... De ce s-a oprit trenul?
Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?... Asta e uşor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se aţa înnodată şi cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă forfotă, examinând roatele tamponate cu toată presiunea, aşa de tamponate că-i trebuie vreo zece minute mecanicului să-şi încarce iar pompa de aer comprimat şi să poată urni trenul din loc. În toată vremea asta, conductorul şi şefii trenului aleargă din vagon în vagon şi cercetează aparatele semnalelor de alarmă.
Cine poate ghici în ce vagon era ruptă aţa plumbuită şi răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe. Nu se poate ştie cine a tras manivela.
Trenul se porneşte în sfârşit, şi ajunge în Bucureşti cu o întârziere de câteva minute. Toată lumea coboară. Mam'mare aşează frumuşel beretul lui Goe, îl scuipă pe puişor să nu-l deoache, îl întreabă dacă-l mai doare nasul şi-l sărută dulce.
Apoi cucoanele se suie în trăsură şi pornesc în oraş:
- La Bulivar, birjar! La Bulivar!...
I.L. Caragiale, D-l Goe, "Universul", 1900, 12 mai; vol. Momente (1901), Momente, schiţe, amintiri (1908)

6 comentarii:

ADRIAN spunea...

Pentru ca am comentat pe blogul lui Mihai Voicu si am explicat de ce nu v-am votat nici pe dvs nici pe dl. Toti am sa explic si aici.
Am o fetita pe care am fost nevoit sa o duc dincolo de podul Grant in gradinita cea mai apropiata, in sectorul 1. Pot sa si explic si cum am ajuns sa fiu refuzat de gradinita de care apartineam dar e inutil, colega dvs, inspector scolar si consilier sector 6 ar fi in masura sa inteleaga mai bine ..
Pe scurt am crezut ca proiectul pe care v-ati bazat campania e rau si anti social inaine de a fi pretins liberal. A da cupoane pe ideea "liberalizarii" serviciilor publice in ceea ce priveste gradinitele mi se pare cea mai distructiva idee. Pentru ca, in loc sa se oblige municipalitatile sa asigure minimum de spatii si personal pentru asa ceva se da falsa idee de competitivitate. Competitivitatea se va manifesta acolo unde sunt bani si, eventual niste conditii iar eu, din Crangasi voi ramane in continuare fara optiune atat in sectorul public cat si in cel privat. Buba e in legislatia de urbanism si in cea a administratiei caci inainte de 90 era o norma de care se tinea cont. Trebuia sa existe o gradinita, o scoala sau un mic parc la interval de 15 minute de mers pe jos. Caci numai d'aia avem astazi unde sa mergem la vot in mod echilibrat raportat la teritoriu. Cuponiada dumneavoastra nu rezolva nimic in acest sens si ar fi fost numai o maniera in plus de a stimula comportamentele corupte sau politicianiste din domeniul banului public. De aceea nu v-am votat caci mi-am dat seama ca n-aveti nicio legatura cu aplicatia practica, administrativa, a unei legi. Prin urmare n-aveati ce cauta in parlament. Cu durere am fost nevoit sa votez UDMR si Uniunea Armenilor, eu fiind roman get beget ...

Liviu Jicman spunea...

Va multumesc pentru comentariu, pentru ca imi ofera posibilitatea unei explicatii suplimentare pe aceasta tema. Dar inainte de asta, doresc sa precizez ca proiectul propus si sustinut de mine este asumat de mine deocamdata si nu de PNL in integritatea sa sau de toti ceilalti candidati, asa ca m-ati fi putut sanctiona cu votul dvs. doar pe mine pentru asta.
Inteleg rezervele dumneavoastra, dar cred ca ar trebui sa analizati mai bine situatia actuala: chiar dumneavoastra povestiti cum nu ati reusit sa obtineti un loc la gradinita de care apartinea fetita dumneavoastra; situatia este valabila in multe locuri din Bucuresti, mai ales acolo unde exista o densitate mare de populatie. Din pacate, vedem ca municipalitatea nu se achita de obligatia de a oferi infrastructura pentru noi gradinite (sau noi spatii pentru cele existente). Pentru ca nu are bani sau pentru ca aloca gresit banii, este de discutat, dar asta e realitatea pe care o constatam.
Revenind la solutia propusa de mine, subliniez ca alocarea cupoanelor s-ar face din bani publici, deci nu ma gandesc ca las acest serviciu in afara obligatiei publice. Cred insa cu convingere ca nu exista un motiv pentru care banii publici sa se duca doar spre institutiile de stat, cred ca dumneavoastra puteti opta PE BANII PUBLICI sa inscrieti copilul la o gradinita de stat sau una privata. Cred si ca o atragere a capitalului privat in infrastructura pntru scoli sau gradinite este de dorit.
Dar hai sa revenim la situatia din Crangasi. Aici avem o mare concentrare de populatie (superioara fata de sectorul 1, acolo unde ati reusit sa obtineti un loc). Aici sunt mai multi copii (pe aceeasi unitate geografica sa zicem) decat in alta parte. Daca introducem sistemul cupoanelor, aici vor fi mai multi parinti care beneficiaza de cupoane si prin urmare sau gradinitele existente (de stat sau private) vor investi sa se extinda ca sa gazduiasca mai multi copii, sau vor aparea unele noi. In timp ce sectorul 1 are o suprafata mare, este - ca populatie - mult mai mic decat sectorul nostru.
Dumneavoastra spuneti ca ma bazez pe o falsa idee de competitivitate, pentru ca aceasta apare acolo unde sunt bani. Dar tocmai ca aici, in Crangasi, sau in alte cartiere similare VOR FI BANI, mai mult decat in alte parti. Daca ar avantaja pe cineva, acest model ne-ar avantaja tocmai pe noi, cei ce locuim in astfel de cartiere, in comparatie cu alte zone.
Eu nu am incredere in administratia de stat, fie ca este administratia centrala, municipalitatea sau inspectoratul scolar, am mai mare incredere ca privatii vor gestiona mai bine resursele, cu conditia ca resursele sa le fie repartizate echitabil, nu din pixul cuiva. De aceea, nu sustin finantarea privatilor, ci a beneficiarilor (copiilor), iar privatii sau statul sa se bata sa atraga acesti beneficiari.
Va promit sa reiau subiectul in postarile urmatoare, este oricum mai interesant decat sa scriu despre circul politic actual, asa ca va invit, daca doriti, sa dezbatem in continuare subiectul.

ADRIAN spunea...

Tocmai pentru ca se utilizeaza un cupon din bani publici nu mi se pare in regula. Din bugetul care ar fi alocat invatamantului ... asta ar face acest buget si mai mic si va da si mai multe scuze celor ce nu fac ceea ce trebuie in administratie pentru ca s-ar spala cumva pe maini. Mi se pare aiurea pentru ca ar reproduce situatia de dinainte de 1990: ai ceva cheag dar nu ai ce sa faci cu el. Cu alte cuvinte, faptul ca as avea un cupon in mana in Crangasi nu m-ar ajuta cu nimic pentru ca tot departe as fi constrans sa-l folosesc. Deci mergeti pe o ipoteza falsa, aceea ca existenta cuponului va duce si la aparitia gradinitei efective. Pe ce va bazati? (ca sa-l parafrazez pe Moromete). E neproductiv si pagubos pentru cheltuirea banului public. Sunt de acord cu ideea de stimulare a investitorului privat si a individului in general. Insa cand vorbim de autoritati acestea trebuie sa aiba obligatii si sanctiuni daca nu le indeplinesc. Eventual stimuli de la nivel central pentru acei primari care dezvolta programe. Atat. Prin urmare, primaria sector 6 ar trebui sa ia nota de densitatea din Crangasi si sa vada ca sunt numai trei gradinite publice si NICIUNA privata. Sa puna osul si sa gaseasca terenul pe care sa faca gradinita. Apoi, ipoteza ca din dorinta atragerii cuponului spre o anume gradinita ar duce la cresterea calitatii mi se pare din nou o ipoteza nefondata. Eu sunt incantat de gradinita din Gala Galaction, sector 1 desi vad ca e suprasolicitata grupa. Problema e lipsa de spatiu si lipsa personalului iar cuponul nu poate garanta o solutie caci prima problema ramane spatiul asa ca ne intoarcem de unde am plecat. Referitor la gradinita unde trebuia sa-mi duc copilul ... despre ce vorbim? 4 grupe pentru categoria de varsta si sunt respins pentru ca fiica mea avea 3 ani si 4 luni, "fiind prea mica". Legea invatamantului o califica pentru grupa mica, mai ales ca era tendinta de a obliga parintii sa-si duca copii la gradinita. La gradinita din sectorul 1, directoarea a fost profesionista si a dus fata intai la grupa mica si apoi la grupa mijlocie asa ca am inscris-o direct la grupa mijlocie in urma evaluarii copilului. Nu vi se pare o ultr nesimtire dinpartea directoarei de la gradinita din Piata Crangasi care mi-a respins dosarul FARA SA FI VAZUT COPILUL nici macar o secunda, motivand ca e prea mica pentru gradinita?? Ce cupon ar fi suplinit aceasta porcarie/nesimtire? Si asta dupa ce primisem asigurari de la doamna invocata in prima postare cum ca vor fi destule locuri la deschiderea oricum intarziata a localului. Sa fim realisti si sa gandim lucruri aplicate situatiei noastre nu utopii inaplicabile. Primariile trebuie sa fie obligate sa faca din fonduri publice, in virtutea dreptului garantat de constitutie la invatamant gratuit, spatii pentru gradinite/scoli in raport cu un algoritm care sa se refere la suprafata teritoriului si marimea populatiei. daca poate stimula si privatii dupa ce si-a indeplinit obligatia minima abia atunci va creste calitatea.

ADRIAN spunea...

Acum, revenind la "sanctiunea" data PNL de care spuneti ea s-a manifestat intr-adevar prin faptul ca eu si membrii familiei nu am votat asa cum am fi votat pentru ca:
1. doamna consilier local PNL si inspector scolar m-a indus in eroare cu o promisiune falsa referitoare la siguranta locului in gradinita
2. fara sa am posibilitatea de a-l cunoaste pe dl Toti, toate prezentarile la care am avut acces mi-au creat impresia unui om autosuficient poate chiar arogant. A pune pe bannere si influturasii primiti incutia postala prezentarea sa ca "DR. Toti" adica doctor cu majuscule mi s-a parut chiar scarbos. Nu mi se pare util sa ajut la promovarea unos asemenea caractere. Vad ca este in conducerea filialei. Trebuie sa recunosc ca desi sunt un simpatizant PNL mi se pare ca filiala sector 6 se scalda intr-un profund anonimat. Imi pare rau.

Liviu Jicman spunea...

Eu plec de la premisa pe care se bazeaza orice sistem privat care ofera servicii publice: cocnurenti privati care sunt in concurenta pe piata in oferirea acestor servicii publice. Da, cred ca s-ar investi din dorinta de a atrage aceste bonuri, bani si finalmente profit. Se aplica si in alte domenii, pe principiul asigurarilor sociale. Din motive social-economice, cetateanul este obligat sa plateasca o asigurare - sa zicem asigurare medicala - in suma fiza sau procent fix in functie de venit; el beneficiaza ca asigurat gratuit de serviciul respectiv pentru care este asigurat (obligatoriu, adica avem acelasi buget, nu unul mai mic), iar oferirea acelui serviciu poate fi oferit si de privati, care isi deconteaza la finantatori (sa zicem o casa de sanatate) in functie de serviciile prestate.
Recunosc ca putem avea pareri diferite atata vreme cat nu aplicam modelul macar experimental, dar eu ca liberal si ca om care crede in succesul mecanismelor pietei in fata administratiei de stat - am convingerea ca va merge. Sigur ca asta, ca sa se aplice, are nevoie de mai mult decat primul pas, acela de legiferare, are nevoie de vointa guvernamentala de implementare.
O mentiune totusi: in campania pentru parlament eu am cautat sa vin cu propuneri bazate pe principii liberale, propuneri care sa se realizeze prin mecanismele parlamentare si care sa incerce sa rezolve problemele comunitatii noastre. Problema locurilor in gradinite a fost una constata de mine personal in perioada de precampanie cand am vorbit cu foarte multi cetateni din zona. Chiar majoritatea problemelor semnalate au vizat gradinita de la piata. Pentru aceasta problema eu nu puteam oferi o solutie care tine de administratia sectorului 6, nu candidam ca primar si nici nu era vorba de o primarie condusa de un reprezentant PNL, deci nici nu puteam conta pe o influenta prea mare aici. Asa ca am ales solutia pe care am considerat-o cea mai buna din forul legislativ, neavand instrumentele locale. Asa cum pe celalalt proiect - al spitalului in sectorul 6, exista o solutie la nivel de municipalitate, dar eu am sustinut solutia implementabila la nivel guvernamental, aceea pe care o puteam sustine ca potential deputat. Am incercat sa fiu corect si sa nu promit constructii de spitale, scoli si gradinite care nu tin de mine.
Referitor la comentariul dvs despre reprezentantii PNL Sector 6, consider parerea dumneavoastra un motiv in plus sa incercam sa fim mai activi, mai eficienti si mai credibili, de asta sunt convins, si nu voi argumenta asupra fondului afirmatiilor pentru ca, facand si eu parte din aceasta echipa, sunt subiectiv si nu ar fi principial sa aduc argumente favorabile.

ADRIAN spunea...

N-as vrea sa ma intelegeti gresit. Sunt de acord ca initiativa privata este cheia functionarii societatii insa statul, inainte de a lasa frau liber initiativei private trebuie sa se ingrijeasca de ceea ce ii este dat in sarcina. De acele lucruri pentru care ne coagulam intr-o societate. Sunt de acord cu ideea statului minimalist insa n-as putea fi de acord, pe principiul pe care il enuntati cu gradinitele, ca printr-un sistem de cupoane sa-mi procur siguranta ca cetatean printr-o firma de tipul BGS, Scorseze Security sau altele asemenea. Foarte bine ca exista (si ma bucur sincer de asta) dar as vrea ca politia, ca expresie a comunitatii cetatenilor romani platitori de taxe de impozite sa-mi asigure linistea ca sa pot umbla pe strada fara sa-mi dea cineva in cap. Deci, statul minmal trebuie obligatoriu sa fie in acele domenii in care are sarcini, chiar minimal fiind. Daca prin constitutie (art 32) invatamantul este si obligatoriu si gratuit atunci trebuie ca statul (comunitatea de cetateni) sa asigure minimum de conditii pentru ca cetateanul sa poata sa-si indeplineasca obligatia instituita. Prin urmare, asigurarea calitatii este necesara dar trebuie sa urmeze DUPA asigurarea conditiilor de existenta a calitatii. Asta e ceea ce doream sa exprim aici. Nu poti sa te bazezi pe initiativa privata cand vine vorba de: justitie, asigurari sociale, sanatate, siguranta si ordine publica(politie, armata, jandarmi, pompieri), reprezentare internationala si invatamant. Cred ca sunt functii esentiale ale exercitarii de functii publice fata de care initiativa privata vine DOAR IN COMPLETARE si nu in substitut. Bineinteles ca nu e treaba statului sa faca paine dar e treaba statului sa faca sa existe acele minime conditii pentru care ne aflam in situatia de a coexista ca cetateni.
Altfel, cred ca as avea mai multa incredere intr-un stabor decat intr-un tribunal (chiar daca nu apartin etniei). Cred ca e si mai ieftin si mai rapid asadar cred ca m-as duce spre asa ceva daca un cupon din bani publici mi-ar permite-o.