joi, 31 decembrie 2009

La mulţi ani!

Vă doresc tuturor un Nou An excelent, cu sănătate şi succese depline!

La mulţi ani!!!

marți, 29 decembrie 2009

Protocol local cu efecte naţionale

Pentru că e subiectul politic al momentului şi pentru că am primit şi o întrebare în acest sens, voi exprima câteva opinii legate de protocolul PSD-PNL făcut public cu ocazia depunerii candidaturilor pentru Colegiul 1 Bucureşti.
Pe scurt, personal nu este o decizie pe care să o împărtăşesc ca fiind o idee bună, dimpotrivă. Deşi, ca în mai toate cazurile se pot găsi argumente pro şi contra, mi se pare că balanţa înclină mai degrabă pe minus.
În primul rând este important de menţionat că, din fericire, acordul este doar la nivelul Municipiului Bucureşti, nu este vorba despre un protocol la nivel naţional.
Prima problemă, din perspectivă generală, democratică, nu din perspectiva interesului de partid, ideea în sine mi se pare o limitare a opţiunii democratice. Mai ales în contextul în care, cu ocazia respingerii candidaturii lui Remus Cernea (recunosc, nu ştiam anterior), am aflat despre o prevedere stupidă a legii, conform căreia nu pot candida la alegeri anticipate în colegiu reprezentanţi ai partidelor neparlamentare, un astfel de principiu (prin care un partid nu-şi desemnează candidat), duce la situaţia că avem de ales, într-un loc ca Bucureştiul, doar dintre două opţiuni. Ceea ce este exact împotriva idei susţinute de PNL de diversitate, de reprezentare proporţională, împotriva bipartidismului.
Din perspectivă de partid, există câteva întrebări la care eu nu am găsit un răspuns, dar nu sunt întrebări retorice, deci dacă cineva are posibile răspunsuri este invitat să contribuie.
Este normal ca la nivel local să existe protocoale între partide, este chiar benefic, dar de asemenea mi se pare normal ca aceste protocoale să se refere la atribuţii ale filialelor locale şi să nu depăşească aceste competenţe. Acum în Bucureşti PNL a obţinut rezultate bune, dar nu cu multă vreme în urmă, la alegerile locale, am fost sub media naţională, prin urmare fiecare candidat a avut nevoie de aprobarea conducerii centrale. Ce facem în situaţia asta, a vacantării unui colegiu deţinut de PSD? Când Biroul Central va vrea să îşi exercite atribuţia statutară, i se va spune că nu se poate din cauza unui protocol la nivel local?
O altă întrebare este vorba de competiţia în sine din Colegiul nr. 1. Eu estimez că, fiind vorba de Bucureşti şi fiind vorba despre nişte alegeri imediat după prezidenţiale, opţiunea alegătorilor se va face politic (pro sau anti-băsescian), eventual cu o mică parte care vor opta să voteze fie împotriva unui băiat de bani-gata, fie împotriva unui reprezentant vechi al clasei politice actuale. Ori, în această situaţie, este foarte posibil ca să nu adunăm votul politic al PSD şi PNL, ci probabil că la ora asta opţiunile sunt împărţite relativ echilibrat, dacă am face un sondaj.
Mi se pare relevant că, pe acel colegiu, Bogdan Olteanu a obţinut, deşi s-a clasat pe locul 3, doar cu câteva sute de voturi sub locul 1, deci obiectivul de a câştiga fără un astfel de protocol nu mi s-ar fi parut imposibil de atins.
De asemenea, mi se pare o expunere şi un risc foarte mare care cade pe umerii lui Radu Stroe. Din funcţia de Secretar General al PNL, al treilea om din conducere, beneficiind şi de susţinerea declarată a PSD, un eventual eşec va atârna foarte greu pentru cariera politică a domniei sale. Îi doresc succes, astfel ca aşa ceva să nu se întâmple, dar întrebarea rămâne: Ce facem dacă Radu Stroe nu câştigă aceste alegeri?
În fine, ultima problemă pe care vi-o supun atenţiei, după ce aceste alegeri din colegiul 1 vor fi trecut, PSD este avantajat ca probabilitate de a beneficia de protocol. Fără să socotim colegiul 1, PNL rămâne cu 4 deputaţi de Bucureşti, deci şansele ca un loc al PSD să se vacanteze sunt duble în raport cu PNL. Dacă PSD face un astfel de pas chiar strategic, cu vreo 2 ani înainte de locale în sectorul 5 de exemplu, cred că şansele unui candidat liberal de a-l înlocui pe Vanghelie devin aproape nule. Asta dacă nu facem un protocol similar şi pentru funcţia de primar până atunci... Doamne fereşte!
Ca să închei totuşi pe un ton pozitiv, cred că de azi chiar PNL trebuie să explice de ce este mai potrivit pentru locuitorii din Colegiul 1 Bucureşti Radu Stroe decât Honorius Prigoană ca să îi reprezinte, să uităm de susţinerea PSD şi să dăm un semnal politic care, indiferent cum va ieşi, va avea efecte pentru toată capitala.

La aniversară

vineri, 25 decembrie 2009

O veste minunată

Astăzi am ales o colindă interpretată de Paula Seling, o voce minunată a muzicii româneşti, pentru că astăzi, 25 decembrie, este şi aniversarea ei.
La mulţi ani!


o ce veste minunata
Vezi mai multe video din Evenimente

Crăciun fericit!

miercuri, 23 decembrie 2009

E greu titlul de erou

Am audiat cu placere si am admirat cantecele golanilor, cred ca sunt cel mai aproape de spiritul revolutiei si de atmosfera anului 1990. Cred ca in aceste momente de aniversare a revolutiei si comemorare a victimelor acelor zile, astfel de rememorari sunt mai potrivite decat orice comentarii, iar textele raman foarte actuale:

luni, 21 decembrie 2009

Liberalismul - partea a V-a

"Singurul sistem suportabil, fiindcă e compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, este liberalismul englez. Liberalismul instituie concurenţa ca o competiţie de valori, şi nu confiscarea umană.El are un singur defect: prin competiţia dură care se practică în liberalism, nu poate fi evitată apariţia deşeurilor sociale, adică a neajutoraţilor.Orice sistem social rămâne până la urmă un joc deschis, neterminat. Nu s-a găsit formula de echilibru între individ şi societate care să n-aibă niciun rest." Petre Ţuţea

duminică, 20 decembrie 2009

Reformă în educaţie cu frâna de mână trasă

Un lucru rar la Partidul Democrat Liberal, vineri a avut loc un vot pentru persoanele nominalizate pentru a ocupa portofolii ministeriale în noul guvern. Chiar dacă a fost câte un singur pentru o funcţie, propunerile fiind făcute de Emil Boc, chiar dacă nu au putut exista propuneri alternative şi chiar dacă nu a fost respins nimeni, dacă privim optimist putem spune că este un început în toate. Şi pentru că, în ciuda circumstanţelor, susţinerea nu a fost egală pentru toţi nominalizaţii, cred că merită să ne uităm cu atenţie la una dintre nominalizări, cea care a găsit cea mai slabă susţinere în cadrul partidului, fiind doar la 2-3 voturi de respingere:
Este vorba de domnul Cătălin Croitoru, propus pentru Ministerul Educaţiei.
Această propunere mi se pare chiar mai tristă decât celelalte, multe din ele criticabile. Degeaba a PDL şi candidatul susţinut de acest partid insistat cu mesaje privind reforma în educaţie, degeaba s-au făcut comitete şi comisii cu persoane respectabile din domeniu, degeaba a existat o nominalizare în formula de sacrificiu Liviu Negoiţă, nominalizare care a primit destule aprecieri în presă şi nu numai - mă refer la Daniel Funeriu, alegerea finală a fost pentru Cătălin Croitoru. Un personaj vechi, implicat în sistem şi cunoscut publicului ca lider sindical, trecut prin mai multe partide şi ajuns actualmente în PDL. Nu vreau să lipsesc pe nimeni de prezumţia de bună credinţă, însă îmi este foarte greu să cred că tocmai o persoană care s-a remarcat prin lupta la orice încercare de modificare al status-qoului în învăţământ, cineva care reprezintă însuşi blocajele din sistem poate fi motorul de reformă a educaţiei.
Din păcate, după experienţa Ecaterina Andronescu, avem o propunere care va intra - din punctul meu de vedere - în aceeaşi categorie: reformă cu frâna de mână trasă.
În urma unei interpelări primite chiar aici pe blog, am citit cu interes un articol grăitor cu câteva date statistice despre învăţământul superior. Vi-l recomand, îl găsiţi aici.
Citez câteva date, pe scurt:
- un sfert din profesorii universitari au peste 70 de ani
- Media de vârstă în învăţământul superior din România: 52 de ani
- în top Universitatea Politehnică Bucureşti, cu rector Ecaterina Andronescu (116) şi Universitatea de Medicină si Farmacie (115, reprezentând 60%)

vineri, 18 decembrie 2009

Acum 20 de ani la Timişoara

Înscrierile la Bacalaureatul 2010 se fac off-the-record

Săptămâna care se încheie astăzi ar fi fost dedicată, conform calendarului pentru Bacalaureatul din 2010, înscrierii elevilor la acest examen, având în vedere ca prima etapă a acestuia va fi nu mai târziu de 15 februarie anul viitor.
Numai că săptămâna aceasta elevii nu erau la şcoală ca să se poată înscrie, iar dacă cei mai prevăzători ar fi venit, ar fi găsit lacătul pus pe poartă din cauza concediului forţat lipit cu vacanţa de Craciun. Dacă pentru elevii aflaţi în ultimul an de liceu se pot face nişte scamatorii, astfel încât să fie înscrişi toţi automat cu sprijinul secretariatelor din şcoli şi trecând cu vederea datele de înregistrare, pentru cei din seriile anterioare care doresc să susţină în 2010 acest examen, este foarte posibil ca înscrierea să fie blocată.
Dacă despre fondul examenului de Bacalaureat din 2010 nu putem vorbi, pentru că nimeni nu a avut timp să se gândească la asta în ultimele zile, un minim efort ar fi putut lămuri măcar aceste chestiuni de bucătărie internă. În acest timp însă, trebuie să remarc că doamna secretar de stat Badea din cadrul ministerului de specialitate a susţinut cu succes o confruntare politică nu uşoară la emisiunea "Ora de foc" de la Realitatea TV, chiar dacă fără vreo legătură cu domeniul educaţiei, ci doar pe teme privind politica de partid.

joi, 17 decembrie 2009

Actualitatea românească

La 16 Decembrie 1989 la Timişoara, începeau manifestaţiile de protest care aveau să ducă la revoluţia română. Iată o imagine din acele zile şi nopţi sângeroase, dar admirabile prin curajul celor ieşiţi în stradă.
Pentru că este în plină desfăşurare campania de strângere de fonduri pentru transferul arhivei "Europa Liberă" în România, am ales să ilustrez cu transcriputul ediţiei emisiunii "Actualitatea românească" din 18 decembrie de la Radio Europa Liberă:
18.12.89 - Actualitatea românească: Timișoara în revoluție

Demonstrații la Timișoara, decembrie 1989
01.10.2009
Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu, Șerban Orescu, William Totok
Timișoara, începînd de la 16 decembrie 1989, evenimente evocate de martori oculari și mesajul regelui Mihai I.
18 decembrie 1989Actualitatea românească.(Moderatori: Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu; colaborează la program: Șerban Orescu, William Totok, Adrian Niculescu).18.12.1989 - Actualitatea românească: Timişoara în revoluție.In sumar: Informații și comentarii despre evenimentele de la Timișoara; mărturii de la fața locului (W. Totok); mesajul regelui Mihai; revista presei italiene (Adrian Niculescu).Neculai Constantin Munteanu: E un început în tot sfârşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pământului. Timişorenii au ieşit în stradă pentru a le reaminti românilor şi opiniei publice internaţionale că e nevoie şi în România de schimbările radicale care s-au produs în celelalte ţări comuniste. La microfon Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Şerban Orescu.Emil Hurezeanu: Dragi ascultători din România şi din străinătate! Sunteţi între timp la curent cu evenimentele dramatice care s-au desfăşurat în ultimele două-trei zile la Timişoara îndeosebi. Spun la Timişoara îndeosebi pentru că informaţii despre care vom discuta în cursul acestei emisiuni vorbesc şi despre evenimente asemănătoare - chiar dacă nu de proporţiile celor de la Timişoara - care ar fi avut loc la Arad şi în alte oraşe ale României.Aşadar, Timişoara, sâmbăta, 16 decembrie 1989. O manifestaţie de mari proporţii, intervenţii masive ale poliţiei, ale trupelor speciale ale Securităţii, ale Armatei. La început câteva sute de persoane, apoi mii şi după unele informaţii chiar zeci de mii de persoane. Oraşul Timişoara a fost practic blocat începând de sâmbăta, şi apoi continuând cu a doua zi, ziua de duminică, când demonstraţiile au fost escaladate.Pentru că nu avem prea mult timp la dispoziţie şi informaţiile de pretutindeni ne inundă practice, vă propun următorul scenariu al emisiunii: Avem o mărturie extraordinar de importantă. Un cetăţean român care a fost la Timişoara duminică, de dimineaţa până la prânz şi a participat ca martor ocular la demonstraţia care a avut loc în centrul oraşului Timişoara, inclusiv la ciocnirile cu forţele de poliţie, cu forţele represive, ne-a telefonat în cursul zilei de astăzi, în cursul zilei de luni şi a ţinut să ne transmită o mărturie. S-o ascultam împreună:Martor ocular din Timişoara: Bună ziua! Aş vrea să relatez despre evenimentele din Timişoara dinspre noaptea de sâmbăta spre duminică şi din cursul zilei de duminică. Este foarte important - eu am auzit astăzi primele ştiri din Austria cât şi Germania, să se facă o diferenţiere. De fapt, au fost două evenimente mari, două manifestaţii mari. Prima manifestaţie a fost cea în legatură cu preotul reformat maghiar de la care într-adevăr a pornit totul. În noaptea de sâmbătă pe duminică aceste manifestări în jurul acestui preot şi în jurul domiciliului s-au escalat, s-a ajuns la încăierări. În decursul acestor escalări între podul de la Maria, podul Beghiului de la Maria şi până în piaţa cartierului Iosefin, cine cunoaşte Timişoara, aceasta este o distanţă de aproximativ un km jumate, nu a mai rămas nicio singură vitrină a magazinelor de stat intactă. Toate vitrinele, toate geamurile mari au fost sparte. Însă vreau să accentuez că nu s-a ajuns la devastări, nu s-a furat absolut nimic. Şi ieri dimineaţa încă m-am putut convinge personal, trecând pe lângă aceste magazine, că fără să te apleci puteai sa scoţi puţinul amar pe care îl aveau însă toata marfa era acolo. Deci a fost numai o descărcare a mâniei publice.În acelaşi timp, deci noaptea de sâmbătă pe duminică când a avut loc aceasta ciocnire aici în centrul Timişorii, în cartierele mărginaşe ale Timişorii s-au format grupuri mari, de sute de oameni, care strigau Jos Ceauşescu! Vrem libertate! Aceste grupări nu mai aveau absolut nimic de a a face cu preotul maghiar. Ieri în cursul amieziii, in jurul orei 12, s-a format iarăşi o mare grupare, de aproximativ 2000-3000 de tineri, muncitori, studenţi şi foarte mulţi copii, în cartierul universitar. Eu am fost personal de faţă când aceasta grupare a pornit de la universitate şi s-a îndreptat spre Hotelul Continental trecând peste Bega şi scandând lozincile Jos cu Ceauşescu! Jos cu dictatorul! Libertate, libertate! O altă lozincă a fost Românii sunt un popor unit, românii sunt un popor unit! Aceasta coloană a devenit tot mai mare pentru că ieri in Timişoara a fost absolut toată populaţia pe străzi, ştiind că se va întampla ceva. Pe marginea străzii oamenii aplaudau cu lacrimi în ochi.Sunt şi acum… şi acum sunt mişcat când mă gândesc ce am văzut pentru că am auzit oameni în vârstă spunând: Doamne, ce bine că am trăit aceste momente. Nu am crezut că pot vedea aşa ceva. Coloana s-a deplasat pe lângă Hotelul Continental şi până la Bulevardul 23 august, îndreptându-se spre Palatul Comitetului Judeţean de Partid. În faţa acestuia poliţia şi armata, adică Securitatea, au format un zid de soldaţi înarmaţi cu…neînarmaţi. Înarmaţi doar cu bastoane de cauciuc şi cu cozi de lopată, deci nişte bâte. Aveau căşti şi scuturi. În spatele acestor trupe se aflau aproximativ 7 sau 8 tancuri de apă, adică tunuri de apă, maşini cu tunuri de apă. Mulţimea s-a apropiat până la aproximativ 30-40 de metri şi a format şi ea la rândul său un zid. Două forţe stăteau faţă în faţă.M-a şocat că nimeni din partea oficialităţilor nu a încercat să vorbească cu manifestanţii, nu a încercat să potolească mânia publică. Din contră, aruncătoarele de apă au început să stropească. Acesta a fost semnul spre violenţă. Oamenii au început să fugă spre maşinile aruncătoare de apă. Au început să arunce cu pietre, cu crengi, rupte din copaci. Armata şi miliţia au...s-au retras până la spatele clădirii Partidului. Mulţimea a triumfat. Au început să arunce cu pietre în geamurile acestei clădiri, nu a rămas nicio fereastră intactă de la parter şi de la etajul unu. Nu s-a văzut niciun miliţian, nu s-a văzut nimeni. Atunci mulţimea a năvălit spre uşi şi în aproximativ 5-6 minute au reuşit să intre în clădire.Primii care un intrat în clădire au început să arunce afara tablourile lui Ceauşescu. Am văzut cu ochii mei un tablou fixat în spatele unei ferestre şi mulţimea a început să tragă ţintă cu pietre la acest tablou până când din fereasta respectivă şi din tablou nu a mai rămas nimic. Cineva de la etajul unu a aruncat un tablou pictat a lui Ceauşescu. Mulţimea urla de plăcere. Tabloul a fost făcut ferfeliţă în câteva secunde. Au aruncat streagurile. Steagurile roşii au fost imediat rupte, steagul naţional… a fost rupt doar stema şi oamenii fâlfâiau cu steagul în stânga şi în dreapta. Am văzut o femeie sus pe clădire făcând semne cu steagul naţional. Mulţimea aplauda şi striga. Înăuntru din clădire au început să arunce scaune, mese, cărţi afară.În acelaşi timp pe partea cealaltă erau câteva camioane de ale poliţiei. Camioane mari de aproximativ 7 tone. Aceste camioane închideau străzile lăturale. Aceste camioane au fost în flăcări. Mulţimea le-a dat foc. Oamenii stăteau...în clipa aceasta erau cel putin şase mii de oameni adunaţi care aplaudau şi strigau Jos Ceauşescu, Jos Ceauşescu. Atunci a venit Armata, Securitatea, cu baionete, însă nu am văzut să fi dat în oameni cu baionete. Între doi militari era întotdeauna un miliţian, adică în uniformă de miliţie cu baionetele acelea, acele cozi de lopata. Şi aceştia dădeau. Dădeau şi loveau pe oricine, bătrâni, copii, toţi care fugeau erau loviţi. Eu am scăpat din faptul că m-am retras într-o cladire, în casa scărilor am încercat uşa. Uşa era închisă, am intrat înăuntru. Am intrat înăuntru, am închis uşa după mine şi am aşteptat câteva clipe. Mulţimea a fugit. Însă s-a redresat foarte repede şi a venit înapoi. Eu nu am mai avut acest curaj să mă intorc, în clipa aceea eu m-am îndepărtat, însă am văzut de departe încă coloanele de fum. Nu ştiu ce s-a întâmplat mai târziu.Am vrut… şi sper ca relatarea aceasta vă va ajuta ca să reconstruiţi adevărul ce a avut loc în aceasta zi istorică pentru poporul nostru desigur. Ceea ce am mai vrut să spun, în clipa în care au început aruncătoarele de apă, la începutul confruntării, să arunce apă şi au fost lovite de primele pietre, toate aruncătoarele de apă au făcut stânga-împrejur şi au fugit, au plecat cât de repede au putut. O singură maşină a fost abandonată de echipajul ei şi s-a încercat de către manifestanţi să se răstoarne. Maşina fiind foarte grea, aceste tancuri de apă sunt cel puţin de 7 până la 10 tone, nu au reuşit, însă au spart şi au devastat tot ce au putut. Acum cred… ceea ce este foarte important: de ieri graniţa este închisă şi nimeni nu mai poate intra inăuntru. Mai vreau să spun, masele inainte de a ajunge la confruntare, masa de demonstranţi a strigat Fără violenţă, fără violenţă. Văzând soldaţii pe care îi aşteptau, masele strigau: Noi suntem poporul, voi pe cine apăraţi? Noi suntem poporul, voi pe cine apăraţi? Apoi o altă lozincă scandată a fost: Azi la Timişoara, mâine în toata ţara! Cam asta a fost ce am putut acum din amintire…încă sunt şocat, sper că veţi reuşi să folosiţi acest material. Asta a fost tot.Emil Hurezeanu: Îi mulţumim acestui român din Timişoara pentru mărturia sa impresionantă. Evenimentele despre care era vorba s-au consumat ieri, duminică, 17 decembrie, până la pranz. În cursul dupa-amiezii de duminică am avut primele informaţii din partea unor corespondenţi de presă din partea unor medii de informare maghiare în primul rând, dar şi iugoslave. Ne propunem să refacem acum filmul acestor prime reacţii internaţionale la evenimentele de sâmbăta şi duminica, care de altfel aveau să continue şi în cursul zilei şi în cursul nopţii de duminică spre luni. Până atunci, însă, îl rog pe colegul Şerban Orescu să înceapă acest traseu invers pe care încercăm să-l facem al reacţiilor internaţionale, ale primelor reacţii internaţionale la evenimentele de sâmbăta şi duminica.Şerban Orescu: Aş vrea să spun că ceea ce s-a întâmplat la Timişoara dovedeşte două lucruri: în primul rând convergenţa de interese între români şi maghiari şi în al doilea rând faptul că România astăzi e un butoi de pulbere. Pe scurt două cuvinte despre László Tőkés: este un pastor plin de curaj care înţelegea în predicile lui să evoce şi probleme politice şi să revendice drepturi pentru români şi maghiari deopotrivă. Tőkés a fost sancţionat cu mutarea în Ardealul de Nord, într-un mic sat de către episcopul lui, dar tot cu departamentul cultelor. În urma refuzului său de a da urmare ordinului de mutare, a fost dat în judecată. Bineînţeles, tribunalele ştim cum functionează, o curte din Timişoara l-a obligat să evacueze în termen de 8 zile biserica. Asta s-a întâmplat la 28 noiembrie. Ulterior termenul a fost prelungit până la 15 decembrie.15 decembrie, deci, o zi fierbinte. O zi înainte, la 14 decembrie, un funcţionar de stat face inventariul casei parohiale. Locuinţa se află, bineînţeles, sub stare de supraveghere. Telefonul este întrerupt de multă vreme, exceptând ameninţări anonime proferate la adresa lui şi al familiei. În ziua de 15 decembrie, vineri, am fost informaţi, eram la serviciu, că un lanţ de 200 de persoane a înconjurat biserica- este vorba de credincioşi, bineînţeles, pentru a zădărnici evacuarea lui Tőkés. Tőkés se baricadase în biserică sperând în felul ăsta să fie menajat de forţele publice, ceea ce nu s-a întâmplat. Numărul celor care înconjoară biserica pentru a-l proteja pe Tőkés creşte în cursul zilei de sâmbătă, dupa unele ştiri la miezul noptii deja se adunaseră în jurul bisericii circa 1000 de oameni. Miliţia înconjura pe credincioşi. În aceasta fază se poate spune ca biserica era înconjurată preponderent de credincioşi, de maghiari reformaţi. Aceştia au strigat miliţienilor: Plecaţi, duceţi-vă! Ca urmare, din motive pe care nu le întelegem prea clar, miliţienii au fost înlocuiţi cu securişti civili. Ulterior însă, spre dimineaţă, tot mai mulţi români, se alătură grupului de maghiari care înconjurau biserica.Emil Hurezeanu: Pentru ca în cartierul universitar studenţesc al oraşului să izbucnească o demonstraţie autonomă. De aici încolo avem mărturia timişoreanului. Primele informaţii despre demonstraţia de sâmbătă de la Timişoara au fost oferite de postul de Radio Budapesta şi de televiziunea maghiară care şi-a întrerupt programul anunţând următoarele lucruri: o mare parte din ştirile pe care vi le vom citi in continuare vă sunt cunoscute din emisiunea live pe care am făcut-o în cursul nopţii trecute. În orice caz, prima ştire care a venit de la Radio Budapesta în miezul noptii trecute este că mii de persoane au demonstrat la Timişoara împotriva regimului Ceauşescu. Martori oculari, o mare mulţime de oameni continuă să se afle pe străzi, au impărtăşit la telefon după care informaţii precise sunt greu de obţinut, deoarece se spune că armata ar fi înconjurat oraşul. Nicio veste de la Radio Bucureşti, exceptând ceva mai târziu un fel de comentariu foarte sever de ameninţare.Agenţia vest-germană de ştiri, DPA, informa, de asemenea, în cursul acestei nopţi că unităţi ale Armatei ar fi înconjurat în cursul nopţii Timişoara. Agenţia DPA a relatat, de asemenea, pe baza declaraţiilor făcute de martori oculari, postului de radio Budapesta că unităţile militare sunt sprijinite de vehicule blindate, de transportoare şi elicoptere. Conform aceloraşi martori oculari, demonstraţiile de ieri de la Timişoara, soldaţii ar fi intervenit împotriva manifestanţilor cu baioneta la armă. Nu existau însă informaţii privind numărul răniţilor şi numărul victimelor disputelor violente care au avut loc la Timişoara. Ştim doar că forţele de represiune au uzat de bastoane de cauciuc, trupele de intervenţie ale Securităţii erau înarmate cu căşti, cu scuturi şi că ciocnirile au fost violente, îndeosebi după ocuparea sediului de partid şi de stat local de la Timişoara. De ieri, de duminică de la prânz.Cel mai târziu, agenţia Associated Press, citând agenţia maghiară MTI şi alte surse, a precizat că în cursul serii de duminică la postul de radio maghiar Danubius, de la Budapesta, s-a primit un telefon de la Timişoara cu relatarea că zeci de mii de persoane continuă să se afle pe străzi. Citând călători care se întorceau din România, MTI a relevat că miliţia a făcut uz de tunuri de apă împotriva demonstranţilor. Un cetăţean cehoslovac a văzut tancuri şi străzi blocate.Agenţia Associated Press anunţă în cursul nopţii că în momentul în care unităţile Securităţii au încercat să reprime demonstraţia s-a declansat o ciocnire sângeroasă. Şi sursele maghiare vorbesc despre această ciocnire sângeroasă. Abia dupa două ore, se pare, forţele de miliţie au reuşit să controleze situaţia. Citând un reporter al televiziunii din Szeged, agentia maghiară de ştiri, MTI, afirmă ca martori oculari au văzut tineri plini de sânge pe străzile Timişoarei şi portrete ale lui Ceauşescu plutind pe canalul Bega. Mulţi dintre demonstranţi au fost arestaţi.Călători iugoslavi au informat la Belgrad, la agentia Associated Press că duminică tot oraşul părea că se află pe stradă. Când au părăsit Timişoara la ora două dupa-masă coloane masive de soldaţi blocau circulaţia pe principalele intersecţii şi erau necesare ocoluri importante pentru a părăsi oraşul. Mulţimea compusă din zeci de mii de persoane a sfărâmat, a spart vitrinele librăriilor, aruncând în stradă cărţile lui Ceauşescu. Deasemeni martori oculari iugoslavi relatează că sâmbătă noaptea, nu departe de Hotelul Continental din centru, manifestanţii au spart vitrina unei librării, au scos cărţile lui Ceauşescu în stradă şi le-a dat foc.Agenţia Tanjug, agentia iugoslavă de ştiri informa în cursul noptii că aproximativ 5000 de persoane au pornit în marş către centrul oraşului. Este deci prima agenţie care ne dă o cifră aproximativă. Aproximativă spun pentru că informaţiile merg de la câteva sute la câteva mii, privindu-i pe participanţii la demonstraţia de la Timişoara.Opinia publică din România nu a fost informată de evenimentele de la Timişoara. Aceasta informaţie este conţinută, de altfel, şi în depeşa agentiei Tanjug care continuă, singurul indiciu despre o evoluţie neobişnuită l-a constituit un comentariu transmis în radiojurnalul de la ora 19 al postului de radio Bucureşti. În cadrul programului a fost introdus, în mod neobişnuit, un apel adresat cetăţenilor ţării, în care se cerea respectarea necondiţionată, fermă a tuturor legilor ţării şi se atrăgea atenţia asupra pericolului unui amestec extern în afacerile interne ale României.Şerban Orescu: Iar acuma, astăzi dupa-masă, agentia DPA transmite din Bucureşti că ministerul de externe fiind întrebat ce s-a întâmplat la Timişoara, a răspuns: Nu ştim nimic.N.C. Munteanu: Cred că ştiu ceva pentru că aşa cum spunea Hurezeanu, la ora 12 şi pe urmă la ora 19 s-a repetat articolul foarte ameninţător în care se cerea tuturor cetăţenilor României să se conforme legalităţii şi să respecte legea.Emil Hurezeanu: Bineînţeles că plecarea, mă rog, era programată a lui Ceauşescu la Teheran, în cursul acestei dimineţi, nu inşeala pe nimeni. Nu pentru prima oară Ceauşescu recurge la gesturi de inducere în eroare a spune pentru că ne amintim şi dupa demonstraţia de la Braşov a făcut o vizită-fulger în Egipt. Iese de fiecare dată în pieţele publice sau ia contact cu aşa-zişii oameni ai muncii care de obicei sunt securiştii care rechiziţionează în pripă întreprinderile, atunci când se simte psihologic, cel puţin, ameninţat. Deci plecarea sa la Teheran, în această dimineaţă, nu poate fi un semn că autorităţile române refuză să ia notă de evenimentele de la Timişoara şi că n-ar fi îngrijorate de aceste evenimente.Şerban Orescu: Dimpotrivă, premierul maghiar, Németh, la conferinţa de presă de ieri cu cancelarul Kohl a declarat că există informaţii după care proteste ar fi avut loc în mai multe oraşe româneşti şi adăugând că poliţia secretă şi armata ar fi în stare de alarmă.N.C. Munteanu: Mai mult, astăzi la ora 12, agentia Tass preluând informaţii de la agentia maghiara de presă face o scurtă trecere în revistă a ce s-a întâmplat la Timişoara, adăugând că protestul exprimat de demonstranţi a fost împortiva conducerii de astăzi a regimului de la Bucureşti şi al sistemului existent în acestă ţară, un lucru deosebit de important, dacă avem în vedere că această ştire vine de la Moscova.Emil Hurezeanu: Toate aceste informaţii pe care am încercat să le expunem acum în rezumat, rezumau la rândul lor întâmplări din cursul zilei de ieri, deci până ieri seara. Evenimentele, însă, au continuat şi în cursul nopţii după câte suntem informaţi. Din acest motiv propun acum să ascultăm o înregistrare, o înregistrare a unei convorbiri pe care am avut-o în urma cu câteva ore, cu William Totok, corespondentul nostru din Berlinul de Vest, care la rândul lui a avut în cursul nopţii câteva convorbiri cu Timişoara. Nota bene, William Totok este timişorean, de unde a plecat în urmă cu un an şi jumătate. Să-i ascultăm relatarea.William Totok: După mai multe ore de încercări zadarnice reuşesc să stabilesc legătura telefonică cu Timişoara, azi noapte la ora unu cu o persoană care stă în imediata apropiere a Consiliului Popular, adică a sediului Partidului. În timpul convorbirii telefonice se aud rafale de mitralieră. Persoana îmi relatează că de vineri au loc demonstraţii la Timişoara care au izbucnit în legătură cu deportarea pastorului László Tőkés. La început au participat câteva sute de persoane, apoi demonstraţia s-a extins la câteva mii de oameni. Demonstraţiile continuă în tot cursul zilei de sâmbătă şi duminică. Au intevenit trupele speciale ale Securităţii, ale miliţiei şi ale Armatei. La început cu gaze lacrimogene, aruncătoare de apă şi bastoane de cauciuc. S-au tras rafale de avertisment.Demonstranţii s-au deplasat apoi spre Comitetul Judeţean de Partid cerând să fie primiţi de către noul prim-secretar, Radu Bălan. S-a aflat că între timp ar fi sosit la Timişoara şi Ilie Matei, fostul prim-secretar la Timişoara, între timp avansat ca membru în Comitetul Politic Executiv, la ultimul congres. Cei doi au refuzat dialogul cu demonstranţii. Au participat şi mulţi studenţi care au strigat lozinci anti-ceauşiste. S-au ars portretele şi cărţile dictatorului. Timişoara este practic înconjurată de armată, nimeni nu mai poate să iasă. La ora trei în noapte reuşesc să vorbesc cu o altă persoană care îmi confirmă cele relatate la ora unu. El a declarat că toate mijlocele de transport în comun din Timişoara n-au circulat în cursul zilei de ieri. Se mai relatează că persoanele care au încercat ieri să telefoneze în străinătate n-au putut să facă aceasta. La ora 2.30 stabilesc legătura cu o altă persoană din Timişoara care mi-a relatat următoarele: în Piaţa Libertăţii e demonstraţie. Oraşul e devastat.Emil Hurezeanu: A fost deci relatarea lui William Totok, în urma unor convorbiri telefonice pe care le-a avut în cursul noptii la Timişoara. Să adăugăm la aceasta relatare a lui totok că există, până la aceasta oră când transmitem prima ediţie a emisiunii Actualitatea românească şi informaţii neconfirmate privind răniţi şi chiar morţi, în urma ciocnirilor cu forţele de represiune de la Timişoara. Bineînţeles în masură în care aceste informaţii vor fi confirmate vi le vom transmite ca atare. Există aşa cum am spus numeroase reacţii internaţionale la evenimentele din România, evenimentele de la Timişoara.În timpul acestei dimineţi am primit zeci, sute de telefoane, aici la redactie din partea unor grupuri politice sau nepolitice ale românilor din exil: din Canada, Marea Britanie până în Australia şi Israel. De la Munchen suntem informaţi că Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Germania Federală, pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Germania Federală, precum şi Comitetul de Susţinere Doina Cornea va organiza în cursul acestei seri, în chiar minutele când transmitem această emisiune, în fata catedralei, în faţa Domului din Munchen la ora 18 are loc o rugăciune publică în faţă a sute de personae, făcute de români, maghiari din Germania. Ei se roagă pentru Pastorul Tőkés şi victimele Timişoarei. Miercuri la ora 18 in Odeon Platz care este una din pieţele centrale ale capitalei bavareze va avea loc o adunare de protest al europenilor.Şerban Orescu: Astăzi la New York va avea loc o demonstraţie de protest, precum şi una la Budapesta, de asemenea în faţa ambasadei Republicii Socialiste România, la care vor participa maghiari şi români aflaţi la Budapesta.Emil Hurezeanu: Avem reacţii în mai multe ţări europene, avem, aţi văzut, o reacţie sovietică practic, depeşa Tass este cea mai bună dovadă, avem reacţii americane oficiale şi de presă pe care Nestor Rateş le va rezuma pentru programul politic. Avem şi reacţii în mai multe ţări europene. Deocamdată pentru că timpul pe care îl avem la dispoziţie se reduce simţitor vă rugăm să ascultaţi corespondenţa de la Milano a lui Adrian Niculescu.Adrian Niculescu: Reacţia mediilor de informare din Italia, scrise şi vorbite, ale evenimentelor de sâmbătă şi duminică, de la Timişoara şi Arad, a fost promptă şi imediată şi pe măsura importanţei faptelor. Deşi lunea este o zi relativă calmă în presa italiană, multe ziare nu apar, printre care organele unor partide ca Avanti socialisti sau Il populo din..... cele mai mari cotidiene au inserat, totuşi, la loc de cinste veştile sosite aseară târziu din România. Primatul absolute, probabil la nivel internaţional chiar, îl deţine, foarte seriosul Corriere della sera de la Milano care dedică astăzi dimineaţă, 18 decembrie, revoltei de la Timişoara principalul articol pe pagina întâi, articolul de deschidere, cum se numeste în jargonul jurnalistic, titlul pe cinci coloane: Fulgerul revoltei în România, ciocniri în stradă. Cităm: protestele au izbucnit şi în România. Timişoara şi Aradul au fost teatrul unor sângeroase ciocniri între poliţie şi mulţimea care a coborat în stradă pentru a demonstra împotriva dictatorului Ceauşescu. Forţele de ordine au intervenit în mod brutal făcând uz de tancuri şi hidrante şi potrivit unor mărturii ar fi deschis focul.De asemeni, marile cotidiene, un cotidian popular, Il giorno, tot la Milano, inserează şi el pe pagina întâi vestea revoltei. Aceeaşi veste şi în marele cotidian liberal, Il Giornale, şi în alte cotidiene mai mici, inclusiv, pe plan local. Foarte important apare faptul că televiziunea italiana încă de astăzi dimineaţa a dedicat în telejurnalele sale- au fost patru până acuma, până la ora când transmit aceste rânduri- problemelor româniei, cu imagini de repertoriu şi anunţând unele servicii, reportaje speciale în ediţiile de seară şi de după-masă. De asemenea, radioul, la toate radio jurnalele, de până acuma începând cu cele de noapte la trei dimineaţa, pe care Radio Roma le dă şi în limbi străine, în franceză, în engleză, în germană, au anunţat ştirea şi au început deja să facă comentarii pe care le vom avea zilele următoare.Emil Hurezeanu: Evenimentele sunt încă fierbinţi, ştirile de asemenea. Îl rog, totuşi, pe Şerban Orescu să încerce să tragă cel puţin câteva concluzii, să desprindă câteva semnificaţii.Şerban Orescu: Foarte pe scurt: evenimentele de la Timişoara au demonstrat că între români şi maghiari există o identitate de interes. E drept mişcarea a început în rândurile maghiarilor care erau direct vizaţi de măsura transferării lui Tőkés, dar imediat s-au alăturat românii. Depeşele de presă sunt unanime în constatarea masivă a românilor etnici şi care au intonat de altfel şi Deşteaptă-te, române - prezenţa majoritară, chiar -România a devenit, şi faptele au demonstrat, un butoi de pulbere. Cu toate acestea, regimul nu înceteaza să provoace opinia publică. Cazul Tőkés este o dovadă specifică a felului, aş zice, lipsit de cel mai elementar tact, în care regimul Ceauşescu întelege să trateze unele nemulţumiri care îşi găsesc rezolvarea în orice societate civilizată. O altă concluzie care se desprinde pe baza evenimentelor din zilele trecute este că opoziţia din România, despre care regimul Ceauşescu afirmă că nu ar exista, este puternică. Acesta va servi, poate ca imbold şi îndemn pentru români pentru a-şi demonstra în continuare voinţa lor politică. Deci nu avem a face numai cu protestul unor personalităţi de felul lui Mircea Dinescu şi Doina Cornea. Este vorba despre o acţiune de masă. Aceasta este semnificaţia evenimentelor de la Timişoara. O altă concluzie, foarte pe scurt, este că regimul a folosit mijloace cu totul exagerate, a făcut o demonstraţie de forţă destinată să intimideze opinia publică, depeşele de presă vorbesc de tancuri, de amfibii etc. în sfârsit ultima concluzie este că imaginea regimului Ceauşescu apare o dată mai mult ca o imagine incompatibilă cu Europa de astăzi.Emil Hurezeanu: Dragi ascultătoare, dragi ascultători, din România şi din străinătate! Cu puţin timp înainte terminării acestui program am primit din partea regelui Mihai, fostul suveran al României, următorul mesaj:Regele Mihai: Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la Putere. Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năziuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocati, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu inainte!Emil Hurezeanu: Acesta a fost aşadar, mesajul adresat de către Regele Mihai, fostul suveran al României, în legătura cu evenimentele dramatice de la Timişoara.N.C. Munteanu: Stimaţi ascultători, e tot ce ştim, ce am putut afla, şi ce am putut difuza despre demonstraţia de la Timişoara. Între timp tiranozaurul Nicolae Ceauşescu a ajuns la Teheran, la ayatollahi. Atât până acum. Până aici ediţia întâia al Actualităţii Româneşti de azi. Dacă va fi nevoie vă vom ţine la curent în Actualitatea Românească de la ora 22.10. Ascultaţi în continuare programele nostre de ştiri, Programul politic, Radio magazin pentru amănunte suplimentare. N.C. Munteanu, Şerban Orescu şi Emil Hurezeanu vă mulţumesc pentru atenţie şi împreună vă urează: să auzim numai de bine. Chiar aşa: să auzim numai de bine!

marți, 15 decembrie 2009

Dacia alături de campioni

Fostul campion de Formula 1 Alain Prost participă la Trophee Andros la volanul unei Dacia Duster. Mai mult decât atât, Alain Prost are performanţe deosebite cu acest model Dacia, aflându-se în clasamentul provizoriu pe podium la competiţia care se va termina la sfârşitul lunii ianuarie 2010. Mai multe despre această competiţie şi despre rezultatele înregistrate de echipa Alain Prost - Dacia Duster găsiţi aici.
Este un motiv de laudă pentru producătorul de autoturisme de la Piteşti, şi probabil şi o bună carte de vizită pentru extinderea Dacia pe pieţele internaţionale. Deja Dacia-Renault a fost campionul clar al anului din punct de vedere economic în România, care în plină criză economică a înregistrat o explozie la exporturi şi a fost unul din puţinii factori care a limitat în plan intern efectele crizei economice.

Iar pentru 2010, semne bune anul are.

luni, 14 decembrie 2009

Până în 2017...

Miercuri Curtea Constituţională va valida noul mandat al lui Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte al României. Ceea ce, printre altele, înseamnă că domnia sa va desemna, cel mai probabil, toate persoanele care vor ocupa funcţia de prim-ministru până în anul 2017.
Calculul este simplu: premierul desemnat pentru mandatul 2010-2012 până la alegerile parlamentare următoare (dacă nu vor fi anticipate), apoi după alegerile parlamentare din 2012, indiferent de rezultat, premierul va fi desemnat tot de Traian Băsescu, şi acesta va putea conduce, dacă îşi asigură sprijin parlamentar până la parlamentarele din iarna lui 2016, apoi un alt Preşedinte va putea desemna un prim-ministru care îşi va începe mandatul... în 2017.

Aniversare Radu Beligan

Astăzi marele actor Radu Beligan împlineşte 91 ani. Cred că cel mai potrivit este să ne amintim de rolurile excelent interpretate, devenite de referinţă:


Şi o ocazie în plus să ne amintim de Caragiale, a cărui actualitate nu reuşim să o depăşim.

vineri, 11 decembrie 2009

Despre soluţii liberale sectoriale

Miercuri, 9 decembrie, am cerut şi am primit o misiune importantă şi deloc uşoară. Cu ocazia constituirii Comisiei de Educaţie a PNL la nivelul Municipiului Bucureşti, am concurat pentru funcţia de preşedinte şi am primit votul majoritar al participanţilor pentru această funcţie.
Nu este o funcţie cu putere politică, însă este o funcţie importantă pentru conturarea şi afirmarea politicilor PNL pe domeniu, aşa că îmi dau seama că în principal e vorba de muncă şi activitate constructivă. Mulţumesc celor care mi-au acordat încrederea, mulţumesc tuturor celor mulţi interesaţi dintre participanţi şi sper ca interesul de la constituire să fie depăşit pe parcursul activităţii!
Probabil că şi aici voi discuta mai frecvent teme legate de educaţie, pentru care vă cer concursul cu idei, comentarii şi analize.
Pentru ca am promis şi domnului Adrian la unul din comentariile de la o postare anterioară, reiau discuţia de acolo, pentru că e interesantă şi mi se pare că merită atenţia tuturor cititorilor.
Am dezbătut pe tema eficienţei sau nu a soluţiei susţinute de mine în campanie privind sistemul bonurilor de educaţie. Pentru că am mai abordat subiectul, re-lansez discuţia cu o dezbatere mai generală, de principiu. Îmi permit să citez un fragment din opinia domnului Adrian - am încercat să iau un fragment care să nu fie scos din context, dacă aveţi completări, vă invit să le menţionaţi - eu având o opinie un pic diferită:
"Nu poti sa te bazezi pe initiativa privata cand vine vorba de: justitie, asigurari sociale, sanatate, siguranta si ordine publica(politie, armata, jandarmi, pompieri), reprezentare internationala si invatamant. Cred ca sunt functii esentiale ale exercitarii de functii publice fata de care initiativa privata vine DOAR IN COMPLETARE si nu in substitut. Bineinteles ca nu e treaba statului sa faca paine dar e treaba statului sa faca sa existe acele minime conditii pentru care ne aflam in situatia de a coexista ca cetateni. "
Comentariul meu: sunt de acord in priviţa justiţiei, serviciilor de ordine publică sau a politicii externe. In privinţa altor domenii, vă propun urmatoarea perspectivă: Nu ar fi mai bine ca statul să se implice puternic prin organisme foarte serioase de reglementare (inspectorate si agentii de calitate pentru învăţământ, case de asigurări de sănătate, autorităţii de sănătate publică şi colegii profesionale pentru sănătate) care să verifice respectarea standardelor legale dar să nu se implice în dirijarea arbitrară a fondurilor publice? Subliniez că nu propun reducerea sau eliminarea finanţării acestor sectorare din taxe şi impozite, de la bugetul local sau central. Spun doar că banii publici pot fi cheltuiţi responsabil şi de privaţi.
Aştept comentariile dvs.

miercuri, 9 decembrie 2009

speranţa că aceste alegeri prezidenţiale au fost ultimele în care s-au înfruntat candidatul PCR cu candidatul Securităţii

Am găsit un comentariu care merită citit, pentru că exprimă destul de corect competiţia pentru turul II. Este vorba de un editorial semnat Cristian Tudor Popescu:
Securitatea a învins încă o dată Partidul Comunist. E echitabil, dacă ne gândim că Ion Iliescu a avut două mandate şi Traian Băsescu are şi el două, Emil Constantinescu fiind un accident. Ura a învins frica.
Aici găsiţi varianta integrală.
Rămâne să ne gândim fiecare pentru sine care dintre cele două alternative ar fi fost mai nefericită.

luni, 7 decembrie 2009

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta...

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam'mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai.
Puţin ne importă dacă aceste trei dame se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în Capitală numai de hatârul fiului şi nepoţelului lor. Destul că foarte de dimineaţă, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, aşteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie să le ducă la Bucureşti. Adevărul e că, dacă se hotăreşte cineva să asiste la o sărbătoare naţională aşa de importantă, trebuie s-o ia de dimineaţă. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fără zece a.m. D. Goe este foarte împacient şi, cu un ton de comandă, zice încruntat:
- Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!
- Vine, vine acuma, puişorul mamii! răspunde cucoana.
Şi sarută pe nepoţel; apoi îi potriveşte pălăria.
Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Formidable, şi sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Miţa, că "aşa ţin bărbaţii biletul".
- Vezi ce bine-i şade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?
- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
- Da cum?
- Marinal...
- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii - marinel.
- Vezi că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice marinal, nici marinel...
- Da cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.
- Mariner..
- Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! zice mam'mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner.
Dar nu e vreme de discuţii filologice: soseşte trenul - şi nu stă mult.
Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoinţă din partea unor tineri politicoşi, cari merg până la o staţie apropiată, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam'mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară... Goe nu vrea sa intre în cupeu; vrea să şadă în coridorul vagonului cu bărbaţii.
- Nu!... nu e voie să scoţi capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, şi-l trage puţin înapoi.
- Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se.
Şi după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mânile de vergeaua de alarmă şi scoate iar capul. Dar n-apucă să răspunză ceva urâtul, şi mititelul îşi retrage îngrozit capul gol înauntru si-ncepe să zbiere.
- Mamiţo! mam'mare! tanti!
- Ce e? Ce e? sar cocoanele.
- Să oprească! zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat pălăria! să opreascăăă!!!
Tot într-un timp, iacătă conductorul intră să vază cine s-a suit de la staţia din urmă.
- Biletele, domnilor!
Cocoanele arată biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate şi Goe să făcă acelaşi lucru: fiindcă biletul era în pamblica pălăriei, şi, dacă a zburat pălăria, fireşte c-a zburat cu pamblică şi cu bilet cu tot. Dar avea bilet.
- Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Miţa.
Conductorul însă nu înţelege, pretinde bilet; daca nu, la staţia apropiată, trebuie să-l dea jos pe d. Goe. Aşa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet şi nu declară că n-are bilet, i se dă o amendă de 7 lei şi 50 de bani, şi-l da jos din tren la orice staţie.
- Dar noi n-am declaratără? strigă mamiţa.
- Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria? zice mam'mare.
- De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră! zice cu pică urâtul.
- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Miţa urâtului...
- Uite ce e, cucoană - zice conductorul - trebuie să plătiţi un bilet...
- Să mai plătim? n-am plătitără o dată?
- Şi pe dasupra un leu şi 25 de bani.
- Şi pe dasupra?...
- Vezi, dacă nu te-astâmperi? zice mamiţa, si-l zguduie pe Goe de mâna.
- Ce faci, soro? esti nebună? nu ştii ce simţitor e? zice mam'mare.
Şi, apucându-l de mâna cealaltă, îl smuceşte de la mamiţa lui, tocmai când trenul, clăntănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam'mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe îşi pierde un moment centrul de gravitaţie şi se reazimă în nas de clanţa uşii de la cupeu. Goe începe să urle... În sfârşit, n-au ce să facă. Trebuie să se hotărească a plati biletul, pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie!... Ce-o să facă d. Goe la Bucureşti cu capul gol? şi toate prăvăliile închise!... s-ar întreba oricine, care nu ştie câtă grije are mam'mare şi câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Dacă să întâmplă să plouă, ori răcoare? Şi mam'mare scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.
- Te mai doare nasul, puişorule? întreabă mam'mare.
- Nu... răspunde Goe.
- Să moară mam'mare?
- Să moară!
- Ad', să-l pupe mam'mare, că trece!
Şi-l pupă în vârful nasului; apoi aşezându-i frumos beretul:
- Parcă-i şade mai bine cu beretul!... zice mam'mare scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.
- Cu ce-i nu şade lui bine? adaoga tanti Miţa, şi-l scuipă şi dumneaei şi-l sărută.
- Lasă-l încolo! că prea e nu ştiu cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă şi biletul! zice mamiţa, prefăcându-se foarte supărată.
- Să fie el sănătos, să poarte mai bună! zice mam'mare.
Dar mamiţa adaogă:
- Da pe mamiţica n-o pupi?
- Pe tine nu vreau, zice Goe cu humor.
- Aşa? zice mamiţa. Lasă!... şi-şi acopere ochii cu mâinile şi se face că plânge.
- Las' că ştiu eu că te prefaci! zice Goe.
- Ţi-ai găsit pe cine să-nşeli! zice mam'mare.
Mamiţa începe să râză; scoate din săculeţ ceva şi zice:
- Cine mă pupă... uite!... ciucalată!
Mamiţa pupa pe Goe, Goe pe mamiţa, şi luând bucata de ciucalată, iese iar pe coridor.
- Puişorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât e de deştept! zice mam'mare.
- E ceva de speriat, parol! adaogă tanti Miţa.
Pe când Goe îşi mănâncă afară ciucalata, cocoanele se dau în vorbă de una, de alta... Trenul aleargă acuma despre Crivina către Periş.
- Ia mai vezi ce face băiatul afară, mamiţo! zice mamiţa către mam'mare.
Mam'mare se ridică bătrâneşte şi se duce în coridor:
- Goe! puişorule! Goe! Goe!
Goe nicăieri.
- Vai de mine! ţipă cucoana, nu-i băiatul! Unde e băiatul!... s-a prăpădit băiatul!...
Şi toate cucoanele sar...
- A căzut din tren băiatul! Ţaţo, mor!
Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în uşa compartimentului unde nu intra decât o persoană.
- Goe! maică! acolo eşti?
- Da!
- Aide! zice mam'mare, ieşi odată! ne-ai speriat.
- Nu pot! zbiară Goe dinăuntru.
- De ce?... te doare la inimă?
- Nu! nu pot...
- E încuiat! zice mam'mare, vrând să deschidă pe dinafară.
- Nu pot deschide! zbiară Goe desperat.
- Vai de mine! îi vine rău băiatului înăuntru!
În sfârşit, iacătă conductorul cu biletul: primeşte paralele şi liberează pe captiv, pe care toate trei cucoanele îl sărută dulce, ca şi cum l-ar revedea după o îndelungată absenţă. Şi mam'mare se hotăreşte să stea în coridor, pe un geamantan străin, să păzească pe Goe, să nu se mai întâmple ceva puişorului. Puişorul vede o linie de metal în colţul coridorului, care are la capătul de sus o maşină cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul maşinii şi începe să-l tragă.
- Şezi binişor, puişorule! să nu strici ceva! zice mam'mare.
Trenul îşi urmează drumul de la Periş cătră Buftea cu mare viteză. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un şuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, şi trenul se opreşte pe loc, producänd o zguduitură puternică.
"Ce e? ce e?" Ţoţi pasagerii sar înspăimântaţi la ferestre, la uşi, pe scări...
- Goe! puişorule! Goe! strigă tanti Miţa şi se repede afară din compartiment.
Goe este in coridor... De ce s-a oprit trenul?
Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?... Asta e uşor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se aţa înnodată şi cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă forfotă, examinând roatele tamponate cu toată presiunea, aşa de tamponate că-i trebuie vreo zece minute mecanicului să-şi încarce iar pompa de aer comprimat şi să poată urni trenul din loc. În toată vremea asta, conductorul şi şefii trenului aleargă din vagon în vagon şi cercetează aparatele semnalelor de alarmă.
Cine poate ghici în ce vagon era ruptă aţa plumbuită şi răsturnată manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe. Nu se poate ştie cine a tras manivela.
Trenul se porneşte în sfârşit, şi ajunge în Bucureşti cu o întârziere de câteva minute. Toată lumea coboară. Mam'mare aşează frumuşel beretul lui Goe, îl scuipă pe puişor să nu-l deoache, îl întreabă dacă-l mai doare nasul şi-l sărută dulce.
Apoi cucoanele se suie în trăsură şi pornesc în oraş:
- La Bulivar, birjar! La Bulivar!...
I.L. Caragiale, D-l Goe, "Universul", 1900, 12 mai; vol. Momente (1901), Momente, schiţe, amintiri (1908)

duminică, 6 decembrie 2009

Hai la vot, ultima ocazie

În luptă cu puterea

Un motiv în plus să mergeţi la vot

Am ascultat scrisoarea lui Tudor Chirilă către liceeni. Nu e vorba despre alegeri, nu e vorba nici măcar despre încurajarea participării la vot. Dar este vorba despre şansa tinerilor de a nu se mai lăsa furaţi. Ori, pentru asta, primul pas este asumarea drepturilor, apoi implicarea, dorinţa şi ştiinţa de a schimba ceva. Audiţie plăcută:



Alegeţi fiecare pe cine consideraţi că este mai bun, dar alegeţi dumneavoastră, nu lăsaţi pe alţii să decidă!

vineri, 4 decembrie 2009

Tudor Chirilă despre alternativele prezidenţiale

Tudor Chirilă este un personaj cunoscut şi popular în rândul generaţiei mele şi a celor mai tineri ca mine. Este un om care nu se limitează să performeze într-o singură direcţie, astfel că s-a afirmat ca solist, dar şi ăn lumea teatrului. Este admirabil faptul - recunosc, descoperit de mine mai recent - că încearcă să aibă şi o implicare civică, să transmită un mesaj de încurajare şi orientare spre tineri, mai mult, dezvoltă şi programe concrete în acest sens, nu doar mesaje lansate în eter. Aflaţi despre acestea de pe blogul domniei sale.
Pentru toate astea, cred că a fost o idee foarte consistentă a lui Crin Antonescu aceea de a-l defini ca reper, iar această idee este mai consistentă decât eventualele voturi în plus sau în minus pe care le-ar fi putut aduce această afirmaţie. Cred că reperul Tudor Chirilă merită studiat nu doar legat de o dezbatere trecută, ci şi pe mai departe. Aşa că am început să-l urmăresc.
Pentru că tot suntem în faţa unei opţiuni duminica aceasta, aflaţi cum definea - este adevărat, înainte de primul tur - Tudor Chrilă alternativele aflate în cursă atunci:
Cancerul politic, comandantul de navă şi bunul simţ
Am citit aici o analiză obiectivă şi nepartizană, ceea ce este rar în ultimele săptămâni, aşa că nu pierdeţi timpul dacă lecturaţi.

joi, 3 decembrie 2009

2004: moştenirea lui Iliescu

Am vrut să fac o mică incursiune în timp, cu ocazia altor alegeri prezidenţiale din România. Îmi amintesc atmosfera şi dezbaterile de la toate cursele pentru funcţia de Preşedinte de după 1990, am memoria acelor vremuri. Dar cred că este interesant să lecturăm analizele acelor vremuri acum, la rece, când nu trăim pe viu acele momente şi putem privi detaşat, ba chiar să ne raportăm la situaţii comparabile.
Am găsit un editorial publicat în Formula As de Dan Pavel, care este nu doar interesant, dar din păcate poate fi actual, punând nişte întrebări încă valabile.
Găsiţi editorialul - forma completă pe care vi-o recomand, dar din care din motive de spaţiu voi cita doar un fragment aici - la acest link:
moştenirea lui Iliescu
Iată finalul analizei:
Nastase si Basescu au aceeasi origine politica, au fost selectati de aceeasi persoana si acelasi serviciu de cadre, fac parte din aceeasi familie politica internationala socialista, iar eu indraznesc sa afirm ca relatia lor din trecut cu Securitatea s-ar putea sa fie la fel de tulbure. Cu toate acestea, anumiti pseudocruciati intelectuali si politici forteaza constiinta publica sa opteze doar pentru unul din cei doi, considerand ca restul voturilor ar fi "aruncate la cos". Probabil ca ei nu cunosc Constitutia si legile tarii, care arata ca mai exista un al doilea tur al alegerilor prezidentiale, in care nu se mai pierde nici un vot. Din punctul meu de vedere, strict personal, nu ma simt reprezentat nici de Nastase, nici de Basescu. Voi participa la primul tur al alegerilor, iar daca alesul meu nu va ajunge in turul al doilea, nu voi vota. Am procedat la fel si in 2000, cand alegerea intre Iliescu si Tudor mi s-a parut o nonoptiune si nu am votat. Nu imi este greu sa cred ca milioane de concetateni se afla in aceeasi situatie. Oricata notorietate ar avea cei doi, de oricata simpatie s-ar bucura din partea sustinatorilor celor doua partide socialiste sau social-democrate, ei nu pot reprezenta optiunile largi ale romanilor. Oricare dintre ei va ajunge presedinte, nu este greu de anticipat ca asta se va intampla prin adunarea celui mai mic numar posibil de voturi. Va fi un presedinte nereprezentativ. Macar Iliescu sau Constantinescu au beneficiat de sustinerea unor majoritati consistente, fiind considerati ca reprezentativi pentru majoritatile (relative sau absolute) care s-au format atunci. Pentru mine, cei doi sunt nereprezentativi, si din cauza faptului ca duc o campanie negativa, in care indaratul intelectualului cu diploma universitara se ascunde "baiatul de cartier". Cand asisti la confruntarea dintre cele doua echipe de campanie, parca vezi un concurs de televiziune intre doua formatii de hip-hop sau de manelisti. Aceasta este mostenirea lui Iliescu.

miercuri, 2 decembrie 2009

Hai şi noi: 1000 de comentarii frumoase despre România

Voi face promo de data asta unui articol din blogosfera non-politica, articol care nu este de data recenta, dar se potriveşte ocaziei.
Tudor Chirilă lansa o provocare pe blogul său în vara asta, şi ne provoca să scriem 1.000 de comentarii frumoase despre România. Având în vedere că targetul nu s-a atins încă, eu cred că merită să participăm, măcar acum, odată pe an, când ne amintim că ar trebui să avem şi gânduri bune despre România. Puteţi citi ce au zis alţii şi vă puteţi exprima aici:
http://tudorchirila.blogspot.com/2009/06/1000-de-comentarii-frumoase-despre.html
Cred că pentru a putea construi, mai întâi este nevoie să crezi, aşa că merită să ne gândim la câteva cuvinte.