vineri, 14 august 2009

Solidaritatea celor 20%

Din păcate, de multe ori ni se întâmplă să înţelegem şi să luăm în seamă un fenomen abia după ce el se produce, atunci când îi simţim efectele pe pielea noastră. Aşa-i şi cu guvernanţii noştri.

Am ajuns în situaţia, de nedorit, în care economia merge atât de prost iar societatea noastră trece printr-o criză de sistem atât de gravă, încât este nevoie de solidaritate. Aici sigur că putem dezbate şi unii pot afirma pe bună dreptate că în loc de solidaritate ar fi suficient să avem o guvernare bună, competentă şi eficientă. Cum nu este cazul, rămânem la ipoteza cu solidaritatea.

Surpriză însă, politicienii de la guvernare s-au trezit că cer solidaritate unei societăţi în care regula a fost împroşcarea cu noroi (în spaţiul public în general, nu doar în politică), în care politicienii s-au mulţumit să fie aleşi de 20% din populaţie, atâta vreme cât în spatele uşilor închise împărţeala pe hârtie le dădea câştig de cauză, în care nu doar categoriile sociale, dar şi breslele au fost instigate una împotriva celeilalte în împărţirea resurselor.
Avem două partide care în campanie s-au legitimat în primul rând pe votul împotriva adversarului, şi nu pe un proiect de guvernare, iar mai apoi şi-au dat mâna tocmai cu adversarul proiectat în campanie, două partide care, fiecare în felul lui, a preferat să demonetizeze schimbarea sistemului de vot şi introducerea uninominalului, fapt care ne-a condus la ratarea unei şanse de recredibilizare a politicii, două partide care au fluturat fiecare steagul victoriei în alegeri, deşi noi cu toţii din politică ar trebui să ne punem un mare semn de întrebare când suntem votaţi de 20% din alegători.
Acum a sosit momentul ca reprezentanţii PSD şi PDL să facă apelul la solidaritate. Care solidaritate şi cu cine? Solidaritatea activiştilor de partid care se votează între ei? Solidaritatea celor 20%, şi aceia dezamagiţi dar care consideră mersul la vot o datorie civică?

Cum spuneam la început, poate că în aceste circumstanţe, în care ne lovim concret de nevoie de schimbare radicală, vom avea o reformă a sistemului politic de profunzime. De data asta nu una de bună voie, asumată de politicieni, ci una cu biciul în mână.

Niciun comentariu: