duminică, 2 august 2009

Post-scriptum Sorin Botez

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre cine a fost Sorin Botez,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Botez

Vă prezint în continuare un interviu din 2007 apărut în Adevărul, poate unul dintre ultimele publicate:

Sorin Bottez, născut la Timişoara în 1930, a fost vicepreşedinte al Organizaţiei Tineretului Naţional-Liberal. La 8 februarie 1949, a fost arestat şi condamnat la 20 de ani de muncă silnică, fiind graţiat în 1963. De-a lungul perioadei de detenţie, a fost supus torturii, fiind unul dintre supravieţuitorii gulagului care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. După ieşirea din închisoare, a absolvit Facultatea de Limbi Germanice a Universităţii Bucureşti, şi până în 1989 a fost profesor de limba şi literatura engleză şi asistent universitar. La 22 decembrie 1989, a iniţiat reînfiinţarea PNL. Între 1992 şi 1994, a fost ambasador în Africa de Sud. În 1997-1998, a fost ministru al informaţiilor publice în Guvernul Ciorbea. În august 2000, a demisionat din PNL, nemulţumit de apropierea de partidul lui Teodor Meleşcanu. În 2003 s-a înscris în Acţiunea Populară, unde este vicepreşedinte şi lider al grupului liberal.
- Domnule Sorin Bottez cum vedeţi acum viaţa politică din România?
Cred că lucrurile sunt pe calea cea bună şi încep să se aşeze.
- Dar mulţi deplâng tocmai faptul că tensiunea creşte şi că instituţiile democratice nu funcţionează cum ar trebui.
Eu nu cred că democraţia este perfectă. Nicăieri în lume. Dar este, cum spunea Churchill, cea mai bună dintre toate variantele posibile. De bine, de rău există instituţiile democratice. Există acest parlament, atât de înjurat şi atât de batjocorit, care totuşi îşi face datoria, în oarecare măsură, ba chiar într-o măsură destul de mare.
- Dar se vorbeşte despre dictatura parlamentului!
Bazaconii, bazaconii…
- Nu este democraţia în pericol?
Nu cred că există vreun pericol propriu-zis pentru democraţie, pentru că, orice ar face cei care vor să se impună şi să încerce un fel de tiranie, până la urmă nu vor reuşi.
- Astăzi, mai mult ca oricând, de pe urma discursului justiţiar pare să câştige mai mult capital politic decât de pe urma unui discurs echilibrat. Chiar nu vă îngrijorează?
De când lumea şi Pământul, omenirea s-a împărţit între deştepţi şi proşti. Şi deştepţii, la rândul lor, între deştepţi şmecheri şi deştepţi adevăraţi. Deştepţii adevăraţi merg pe linia demnităţii umane şi construiesc. Tot ceea ce este edificare în această ţară este făcută de deştepţii cinstiţi.
- Credeţi că vor câştiga deştepţii adevăraţi?
Sigur că da, a la longue.
- Se pare că deştepţii şmecheri sunt acum în avantaj.
Din aceştia sunt, în lumea întreagă, poate mai puţin virulenţi. Mă refer în general la ţările mai civilizate. Şi acolo sunt tot felul de escroci, de bandiţi. Nu am inventat noi crima organizată. Mafia există pretutindeni. În Statele Unite, Italia, Franţa, Germania, Rusia. Noi suntem foarte miraţi că se întâmplă ticăloşiile astea la noi. Se întâmplă în lumea întreagă.
- Şi totuşi sunteţi încredinţat că deştepţii adevăraţi vor avea, până la urmă, câştig de cauză…
Dacă nu aş avea convingerea aceasta, ar trebui să apelez la soluţia decebalică, să beau otravă, să mă sinucid. Ar însemna că toată viaţa mea a fost construită pe o balivernă pentru că eu am crezut exact în asta, în oamenii cinstiţi, bine intenţionaţi, care evident nu sunt foarte mulţi, dar sunt cei care contează. Eu am certitudinea că această categorie va reuşi să impună o desfăşurare pozitivă a evenimentelor. Dacă mă întorc cu gândul înapoi în ultimii 17 ani, fiecare an a însemnat într-un fel sau altul un pas înainte. Lucrurile au mers tot timpul mai bine. Oricât ar încerca jigodiile, bandiţii să stopeze acest drum nu vor reuşi.
- A fost greu să păstraţi o cale dreaptă într-o perioadă foarte grea? Mulţi spun că aşa erau vremurile în comunism şi erau obligaţi la compromisuri...
Asta spun cei care au căzut, care au abandonat şi nemernicii care nu au trecut prin niciun fel de greutate, care au făcut asta pentru bani. Nu vreau să rostesc nume, dar în fiecare zi avem descoperiri de ticăloşi de acest fel. Bineînţeles că dacă ar fi vorba să ţină discursuri, să explice, să justifice, ar face-o splendid. Unii dintre ei sunt oameni foarte deştepţi, trecuţi prin şcoala vieţii.
- Spuneţi că se putea rezista?
Sigur că se putea rezista. Desfid pe oricine să-mi ia toate dosarele la analiză şi să vadă dacă se găseşte măcar un punct negru.
- Aţi fost, v-aţi văzut dosarul?
- Nu.
- De ce?
Pentru că nu vreau să văd cine m-a turnat. Nu vreau să-mi pierd ultimele iluzii despre oameni. Am avut atât de multe deziluzii cu oameni pe care i-am iubit, pe care i-am admirat şi care s-au dovedit a fi fost uneltele lui Satana… vorbesc prea colorat poate.
- Dar nu vreţi să cunoaşteţi adevărul?
Nu merită. De ce să-mi stric părerea despre oameni? Ce aş câştiga cu treaba asta? Adevărul de atunci nu mai este cel de acum.
- Chiar nu vă tentează aflarea adevărului?
Mă tentează, dar omul mai are şi frâne.
De când lumea şi Pământul, omenirea s-a împărţit între deştepţi şi proşti. Şi deştepţii, la rândul lor, între deştepţi şmecheri şi deştepţi adevăraţi"
Nu pretind că am dreptate. E prima dovadă că sunt un liberal
- Sunteţi un liberal…
Toată viaţa am fost liberal. Nu din punct de vedere economic, pentru că nu am pus doi bani deoparte. Am fost ministru, ambasador, puteam să-mi umplu buzunarele. Nu am obţinut absolut nimic în afara salariului, nicio centimă. Trăiesc cu moderaţie din pensie, pentru că am refuzat orice fel de afacere.
- De ce? Este un lucru rău?
Nu este un lucru rău. Este totalmente incompatibil cu atitudinea mea despre politică. După părerea mea, chiar Brătianu a fost prea îngăduitor când a pus pe primul plan interesele naţionale, pe planul al doilea interesele partidului, de-abia pe planul al treilea interesele personale. Şi o spunea mereu.
- Cum credeţi că ar fi trebuit să facă?
Să se facă o deosebire între primele două şi cel de-al treilea. Dar nu dau lecţii nimănui. Nu pretind că am dreptate. Asta este prima dovadă că sunt foarte liberal. În formaţiunea în care mă aflu, Acţiunea Populară, sunt vicepreşedinte, dar şi liderul grupului liberal.
- Aţi fost totuşi în marele Partid Naţional Liberal, aţi contribuit la refondarea lui.
Am fost în PNL şi am plecat în momentul în care s-au întâmplat două lucruri în acelaşi timp. Pe de o parte, s-a făcut fuziunea cu partidul d-lui Meleşcanu, iar eu nu am fost deloc de acord. În al doilea rând, a fost desemnat domnul Stolojan din partea Partidului Liberal drept candidat la preşedinţie, cu care iarăşi nu am fost de acord. Atunci am plecat din PNL, în care creştea tot mai mult influenţa d-lui Valeriu Stoica, pe care am considerat-o întotdeauna pernicioasă şi o consider şi acum.
- Domnii Stolojan şi Stoica nu mai sunt în PNL. Domnul Meleşcanu, e adevărat, este. Ce părere aveţi despre PNL de acum?
Este mult mai bine decât a fost. Dl Meleşcanu stă cuminte deocamdată. În acest duel între palate, eu sunt cu totul apărătorul Partidului Liberal.
- Dacă aţi fi fost în PNL acum, aţi fi acceptat un guvern minoritar susţinut de PSD?
Este foarte greu de spus. Probabil acesta este motivul pentru care am intrat în Acţiunea Populară, pentru că este formaţiunea care până acum nu a făcut niciun compromis.
- Dar nici nu a jucat nişte cărţi importante.
Nu, nu a jucat, dar nici dl Emil Constantinescu cât a fost preşedinte, în ciuda a ceea ce spun foarte mulţi, nu a făcut compromisuri. A dovedit că se poate guverna fără a face vreun compromis.
- Această prezenţă a PNL într-un guvern minoritar, susţinut cu voturile PSD-ului, e un compromis acceptabil din punctul dumneavoastră de vedere?
Cum să vă spun… a fost o soluţie de incendiu. Nu a existat altă posibilitate. Nu cred că este ideală, nu cred că este definitivă. Şi alianţa cu PD-ul a fost o alianţă împotriva naturii. Şi aceea mi-a displăcut profund. Dar s-a întâmplat. Nu cred că exista o formulă pozitivă, fericită. Dar pe de altă parte, nici nu-mi pot imagina o soluţie mai bună. Cum spunea un fost prieten al meu - spun fost pentru că între timp s-a dovedit a fi fost şi el pătat - politica înseamnă să alegi soluţia cea mai puţin rea. Ăsta este probabil motivul pentru care, de la un timp, am stat cuminte în banca mea. Pentru că nu vreau să aleg nici măcar o soluţie cenuşie.
- Totuşi, îi înţelegeţi pe cei care fac compromisuri…
Trebuie să înţeleg pentru că asta e viaţa. Viaţa nu e făcută numai din roz şi bleu.
"E multă duplicitate în păturile superioare"
- Ce vă frământă cel mai mult în momentul acesta?
Mă îngrijorează multe lucruri. Probabil, cel mai mult, faptul că există în păturile superioare multă duplicitate. Faptul că oamenii ajunşi într-o anumită poziţie nu au curajul de a fi absolut sinceri. Asta este foarte grav. Este încă o boală a copilăriei.
- Societatea românească pare şi azi tot atât de polarizată politic, astăzi, la 17 ani de la căderea comunismului, aşa cum era prin anii "90. Cum vă explicaţi?
- Nu s-a produs aici nicio schimbare. Cei care sunt dincolo nu au fost toţi în FSN?
- Da, dar sunt şi oameni care erau puternic anti-FSN acum 15 ani, foarte mulţi intelectuali.
- Una dintre principalele cangrene ale intelectualilor este că ei cred că au voie să facă orice doar fiindcă sunt deştepţi.
- Şi nu este adevărat?
- Nu este adevărat. Dacă eşti deştept, nu ai voie să faci orice, ci ceea ce este frumos şi bine. Nu să te joci, nu să mergi în două luntre. Am să vă povestesc o întâmplare adevărată. Era în 1917, când Guvernul României şi ce mai rămăsese din armata României erau în triunghiul morţii de la Iaşi şi Guvernul Brătianu fusese dat în judecată pentru "dezastrul naţional" de către Guvernul Marghiloman. Brătianu mergea cu trăsura prin Iaşi şi ajunge în dreptul casei lui Marghiloman, de unde îl vede ieşind din casă pe poetul Ion Minulescu. Poetul era om de casă al lui Brătianu, bucurându-se de toate avantajele unui astfel de protector. Minulescu, jenat, scoate pălăria, salută şi zice: "Coane Ionel, nu vă supăraţi, dar noi, intelectualii, suntem cu toţii nişte lichele". Asta explică de ce o parte a intelectualităţii se comportă cum se comportă.
- Care sunt cauzele conflictului politic de azi?
- Cred că sunt interese materiale, de grup. În orice caz, nu cred că este vorba despre un conflict de idei. Nu despre asta este vorba.
- Iată că după intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, România pare să fie iarăşi în situaţia de a alege. Nu între Vest şi Est, slavă Domnului, dar între o politică transatlantică şi una mai pronunţat europeană. Cum credeţi că ar fi mai bine?
- Eu cred că, după ce ne vom consolida foarte bine din punct de vedere european, avem suficientă supleţe intelectuală pentru a face şi politică transatlantică. Dar aici nu e vorba de un conflict major de interese în care noi să putem să decidem. Din fericire, e bine că nu suntem mare putere, că marile puteri de obicei duc şi la mari conflicte.
Sertarul cu amintiri
- Care este amintirea cea mai pregnantă din perioada în care aţi făcut politică?
Faptul că, la un moment dat, pe când eram ministru, Soljeniţîn a trimis o scrisoare prin care oferea României posibilitatea să găzduiască procesul împotriva comunismului. Am prezentat-o guvernului şi s-a spus, cu tot regretul, că nu sunt bani.
- Şi chiar nu erau bani pentru asta?
Nu aveau bani, nu aveau de unde să-i scoată, erau nişte costuri imense. Asta este altă poveste. Sunt convins că dl Ciorbea, care era prim-ministru pe vremea aceea, a fost profund întristat de faptul că nu s-a putut da curs acestei scrisori, pe care nici măcar nu o am, am lăsat-o în mapa primului-ministru.
- Poate se reia acum, dacă tot nu s-a făcut acel centru mondial?
Dacă s-ar putea relua acum procesul comunismului, ce bine ar fi….
"Al Caponii" noştri sunt mai puţini decât ai lor
- Cum puteţi să fiţi aşa de optimist?
Nu despre optimism e vorba. Dar nu trebuie să fim nici pesimişti. Trebuie să luăm lucrurile aşa cum sunt. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi ca alţii.
- La noi se poartă mai mult negativismul.
Da, aşa se spune. Aşa suntem noi, românii, hoţi - ne place să spunem. Oare suntem mai hoţi decât Al Capone? Dacă ne gândim la dimensiunile României şi ne uităm la "Al Caponii" noştri şi îi comparăm cu ceilalţi, noi suntem nişte copii de cor! Nici vorbă să avem vreun motiv să roşim. Gândiţi-vă numai la Auschwitz şi la cum am făcut noi război. Aşa-zisele crime împotriva umanităţii. Au fost cazuri izolate, unul care i-a tăiat degetele unui evreu ca să-i ia verigheta… Dar nu au fost ororile Auschwitz-ului făcute în numele lui Goethe şi al lui Schiller, în numele culturii europene.
- Dar de ce avem noi acest sentiment negativist?
Nu ştiu de ce. Nu suntem nici ticăloşi, nici netrebnici. Sunt unele mici găinării, dar nu marile abatoare ale istoriei, cum spunea Magda Isanos… Sigur că Vlad Ţepeş a tras în ţeapă, dar asta se întâmpla în lumea întreagă pe vremea aceea. Prefer micile găinării marilor netrebnicii. Dintre ofiţerii români prizonieri în URSS s-au întors extrem de puţini, cu cele două divizii. Au fost mulţi ofiţeri, dar erau făcuţi din trupă! Pe când la nemţi a dat dispoziţie Von Paulus, toţi colaborăm. Şi au colaborat toţi. Ai noştri au spus: dar de ce colaborăm? Că aşa a spus un general? Şi şi-au păstrat demnitatea. Au venit foarte puţini acasă, cei mai mulţi au murit în prizonierat. Iar cei care totuşi au venit au fost băgaţi direct în închisoare, fără ca măcar să apuce să treacă pe acasă. Această lipsă de disciplină a noastră în istorie ne-a şi salvat. Pentru că de foarte multe ori ceilalţi nu gândesc cu minte proprie, în schimb noi, marea majoritate, gândim cu minte proprie. Bună, rea, asta este altceva. Dar măcar nu acţionăm ca o turmă de oi.
- Nu aveţi complexul de a fi român?
Din contră! Sunt foarte bucuros că sunt român şi că pot să-mi însuşesc tot ceea ce este pozitiv. Nu avem niciun motiv să ne fie ruşine în istorie, pentru că nu am făcut mari porcării.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ce pacat ca sunt tot mai putini, adevaratele valori gen Botez! Asa incepe transformarea noastra la nivel alarmant intr-o natie cu oameni de rahat in care azi maine nu mai suporti sa traiesti. Si toate ni se trag de la intelectualii beliti de romania, niste lichele ordinare care sub pretextul unei sutane curate ne-au bagat in rahat sustinand tot felul de bezmetici la putere. Ordinarii ne-au stricat tara asta!

Vai de cei care nu vor apuca sa cunoasca niciodata adevaratele noastre valori!

Andrada Balan spunea...

Cu totii suntem mai saraci pentru ca un asa om a plecat dintre noi...

Lavinia spunea...

Imi pare rau ca nu am cunoscut mai indeaproape lucrurile pe care le-a spus sau le-a realizat Sorin Botez de-a lungul intregii sale vieti, imi pare rau ca nu am citit mai mult despre el, imi pare bine insa ca ai avut inspiratia de a publica acest interviu. L-am citit pe nerasuflate si acum poate inteleg si acel regret despre care vorbeai anterior in comentariile tale.
Este o pierdere umana in primul rand si apoi una de valoare.
Vreau sa raman insa cu acel optimism din cuvintele sale despre oamenii cinstiti, ”desteptii adevarati” - putzini, dar care conteaza cel mai mult si cu aceasta viziune extraordinar de echilibrata si realista a momentelor noastre din istorie, fie separate, fie in legatura cu celelalte popoare.