luni, 24 august 2009

Grila unică vs reformele anunţate

De la începutul anului, Guvrenul discută despre legea unică de salarizare. Asta ca să nu punem la socoteală promisiunile din campania electorală. Şi cu toate acestea, obstacolele, nemulţumirile şi nelămuririle sunt multe, modificările şi revenirile în ceea ce priveşte grila de salarizare curg de la o săptămână la alta, iar bresle care să se declare mulţumite nu prea am auzit.
În vremea asta, Preşedintele Traian Băsescu a avut mai multe intervenţii publice în care a spus că este vremea reformelor, în educaţie, administraţie publică ş.a.m.d., iar că eventualul său nou mandat va fi unul al reformelor de sistem.
Eu, ca liberal, ca om care crede în eficienţa superioară a administraţiei private faţă de cea de stat, mă întreb: Dacă tot vrem să reformăm câteva domenii esenţiale, nu era oare mai bine să pornim de la o analiză în care statul să decidă ce este imperios necesar să păstreze ca şi servicii de monopol (cum ar fi apărarea naţională) şi ce poate fi oferit şi de privaţi, nu numai de stat (cum ar fi servicii de educaţie, sănătate etc.)?
Dacă vom avea aceste anunţate reforme, în sensul liberalizării pieţelor de servicii în spiritul unei economii de piaţă şi nu în sensul unei reorganizări centraliste, toată agitaţia privind grila de salarizare va cădea în derizoriu. Pentru că, de exemplu, dacă am avea şcoli private şi şcoli de stat care oferă servicii similare şi sunt în concurenţă pe aceeaşi finanţare, logic ar fi ca managerul unităţii respective să decidă ce salariu investeşte într-un dascăl bun care îi aduce elevi, nu să fie restricţionat la grila de salarizare. Şi ulterior să răspundă în faţa unui consiliu de administraţie pentru deciziile sale manageriale. La fel şi în cazul spitalelor sau unităţilor de cultură.
În schimb ce vom avea: în continuare scheme de personal încărcate, cu oameni plătiţi nu în funcţie de performanţă, ci de vechime, sau. in caz mai fericit, de gradul profesional deţinut, şefi care nu au cum să-şi motiveze angajaţii şi prin urmare nu au cum să fie traşi la răspiundere pentru performanţele acestora şi care finalmente ajung să stea cu mâna întinsă la împărţitorii vremelnici de bugete.
Să fie acestea premisele reformei despre care vorbeşte Traian Băsescu? Ce credeţi?

Niciun comentariu: