luni, 31 august 2009

Asumarea secretă

Peste două zile, guvernul Boc PSD-PDL, sau cel puţin o jumătate din acesta, îşi va asuma răspunderea pe un pachet eterogen de legi din mai multe domenii.
În privinţa legilor din educaţie, am avut mai multe abordări, astfel încât nu este foarte clar care va fi varianta finală asumată de guvern, iar discuţiile publice s-au făcut haotic pentru că nu se ştia clar care este punctu de plecare. Însă restul pachetului de legi "ale reformei" este şi mai controversat, pentru că nu ştim aproape nimic despre conţinutul acestuia. Sigur că, dacă tot a evitat dezbaterea parlamentară, ar fi fost just ca guvernul măcar să organizeze un simulacru de dezbateri publice. Nimic din toate acestea. Mai mult, cu siguranţă că nici în preziua asumării nu vom avea în media vreo dezbatere serioasă pe această temă, pentru că mâine e o nouă zi de circ marca Elena Udrea la comisie, indiferent dacă va veni sau nu....
Toate astea, în timp de criză economică, nu sunt decât confirmări ale inconştienţei celor care ne guvernează şi care, în fiecare zi, subminează încrederea cetăţenilor în societatea noastră.

Petre Ţuţea despre Ion Iliescu

El se află în treabă. Pentru activiştii de partid aflarea în treabă e metodă de lucru. Aştia sunt activiştii de partid - e neobolşevismul actual al României... Păi el a declarat în platforma-program că admiră valorile ideale ale comunismului. Cum ai spune: sunt încântat de dulceaţa şi de deliciul produs în mine de cancer...

sâmbătă, 29 august 2009

Ştirea zilei: Un deputat PDL propune ca toţi colegii săi să intre la zdup

Politicienii care ne guvernează fac eforturi deosebite ca, în ciuda situaţiei dramatice în care ne aflăm, să ne facă să ne amuzăm de iniţiativele sau gesturile penibile pe care le fac. Nu, nu este vorba despre Elena Udrea care i-a alergat pe plajă pe salvamari.
Este vorba despre un parlamentar PDL care propune ca aleşii care nu îşi respectă promisiunile electorale să sufere o condamnare penală, adică să fie băgaţi la puşcărie.
Pentru omul care priveşte dezamăgit cum, după fiecare campanie, politicienii îşi uită promisiunile şi îşi văd de-ale lor, iniţiativa pare una de bun simţ.
Dar mă întreb, ce o fi în mintea parlamentarului respectiv??? Domnia sa, împreună cu toţi colegii săi de partid, susţin în Parlament guvernul actual, după ce au promis salarii majorate la profesori, pensii mai mari, bani mai mulţi pentru funcţionarii publici ş.a.m.d. Prin urmare domnul deputat propune ca toţi colegii săi să intre la puşcărie, şi eventual el însuşi să-i urmeze (pentru că presupun că în campanie a fost solidar cu oferta de guvernare a PDL). Oare nu era mai firesc ca primul pas să-l facă demisionând din partid?

joi, 27 august 2009

Penalista din Buzău

Am stat mult pe gânduri înainte de seria de articole pe tema "Elena Udrea" din urmă cu câteva săptămâni, pentru că evitasem discuţiile despre acest personaj atât pe blog, cât şi în discuţiile politice. Considerasem că nu am ce să dezbat pe seama Elenei Udrea, şi că ar fi şi nepotrivit, ţinând cont de anvergura limitată din punct de vedere intelectual al dânsei, dar şi evidenţele privind lipsa oricăror merite pentru ascensiunea sa politică. Credeam, de asemenea, că nu merită nicio publicitate gratuită, acesta fiind procedeul principal prin care a ajuns vedetă.

Totuşi, am schimbat această abordare pentru că, odată cu obţinerea postului de ministru, Elena Udrea nu mai este un simplu personaj care face bâlci ca să fie votată de alegătorii din Drumul Taberii, nu mai este nici o ţaţă de serviciu la Preşedinţie care să arunce seminţe de scandal. A devenit o persoană care ne guvernează pe toţi, în mod direct.
În concluzie, accept criticile cititorilor mei care vor spune că mă cobor la nivelul de discuţii al Elenei Udrea, dar fac asta din motive de interes public.

Revenid la subiectele zilei... Prea des am auzit expresia "doamna Udrea are pregătire juridică, se pricepe...", spusă de cele mai multe ori ironic de adversari politici sau chiar de ziarişti, încât începuserăm cu toţii să credem. Noroc că recentele iniţiative ale dânsei ne-au amintit despre subţirimea pregătirii sale profesionale: zilele trecute, penalizta Elena Udrea a reuşit performanţa de a depune plângeri penale împotriva membrilor comisiei de anchetă pentru exact infracţiunile de care aceştia nu pot fi acuzaţi în calitatea lor de parlamentari.

Crin Antonescu în direct cu bloggerii

Crin Antonescu a (re)intrat în blogosferă. Şi ne promite că va fi personal prezent, cu scrieri, pe blogul domniei sale.
Am aflat că astăzi, la ora 18.00, are loc la Mamaia şi lansarea oficială oficială a blogului în cadrul Şcolii de Vară a TNL, chiar dacă postările au început deja să apară:
http://www.crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu/art/96/O-altfel-de-campanie-sincera-si-simpla.html#comments
Este o veste bună pentru mine că liderul PNL inaugurează prezenţa sa on-line alături de comunitatea tinerilor liberali şi cred că este un debut fericit şi pentru prima zi a acestei şcoli (care se va desfăşura până la finele săptămânii la Mamaia).
Îi dorim inspiraţie maximă (deşi ştiu că la acest capitol excelează) şi dialoguri cât mai vii!

Noroc cu Madonna

Unii aveau impresia că presa exagera astăzi cu discuţiile pe tema prezenţei (şi nu doar a concertului) Madonnei în Bucureşti. Şi eu am avut la început impresia asta... până când spre seară mi-am dat seama că ăsta a fost mai degrabă un noroc chiar şi pentru politica dâmboviţeană.
Din admiraţie faţă de performanţele şi cariera Madonnei şi urmărind megaconcertul din centrul Bucureştiului, am avut cu toţii şansa ca un alt eveniment să treacă mai puţin observat. Politica noastră a traversat o nouă barieră a mocirlei, printr-un personaj care a ajuns într-o funcţie de ministru în Guvernul României fără să fii demonstrat vreo competenţă, ci doar prin impostură şi tupeu. Şi care ieri a reuşit să-şi dea definitiv arama pe faţă!

marți, 25 august 2009

Un detaliu nesemnificativ

Nu vreau să vorbesc prea mult despre marele scandal de securitate iscat de afacerile lui Mircea Băsescu. Deja blogosfera este invadată de informaţii mai mult sau mai puţin credibile pe această temă, iar o analiză serioasă cred că trebuie să includă toate informaţiile, relaţiile sau cumetriile celor implicaţi în aceste afaceri.
Totuşi, mi-a atras atenţia un element care este cert, deoarece a fost prezentat ca şi o scuză pentru implicarea lui Mircea Băsescu: Sorin Purcărea, unul din personajele implicate în afacerea cu transport de muniţie, explica implicarea limitată doar la acţiunea de descărcare a mărfii în port a fratelui preşedintelui, spunând că "firma acestuia este SINGURA care derulează operaţiuni de descărcare şi manipulare a containerelor în port".
Adică, să înţeleg că în ţara noastră, declarată o mândră economie de piaţă funcţională, fratele Preşedintelui se bucură câştigând de pe urma unei activităţi de monopol privat??? Care activitate de monopol nici măcar nu este una inovativă, ci una arhi-cunoscută şi necesară în cel mai mare port al României?
Probabil că am pierdut eu busola şi urmăresc fleacuri din astea principiale. Când toată lumea caută activităţi teroriste, ceea ce am subliniat eu cu siguranţă e o bagatelă...

luni, 24 august 2009

Grila unică vs reformele anunţate

De la începutul anului, Guvrenul discută despre legea unică de salarizare. Asta ca să nu punem la socoteală promisiunile din campania electorală. Şi cu toate acestea, obstacolele, nemulţumirile şi nelămuririle sunt multe, modificările şi revenirile în ceea ce priveşte grila de salarizare curg de la o săptămână la alta, iar bresle care să se declare mulţumite nu prea am auzit.
În vremea asta, Preşedintele Traian Băsescu a avut mai multe intervenţii publice în care a spus că este vremea reformelor, în educaţie, administraţie publică ş.a.m.d., iar că eventualul său nou mandat va fi unul al reformelor de sistem.
Eu, ca liberal, ca om care crede în eficienţa superioară a administraţiei private faţă de cea de stat, mă întreb: Dacă tot vrem să reformăm câteva domenii esenţiale, nu era oare mai bine să pornim de la o analiză în care statul să decidă ce este imperios necesar să păstreze ca şi servicii de monopol (cum ar fi apărarea naţională) şi ce poate fi oferit şi de privaţi, nu numai de stat (cum ar fi servicii de educaţie, sănătate etc.)?
Dacă vom avea aceste anunţate reforme, în sensul liberalizării pieţelor de servicii în spiritul unei economii de piaţă şi nu în sensul unei reorganizări centraliste, toată agitaţia privind grila de salarizare va cădea în derizoriu. Pentru că, de exemplu, dacă am avea şcoli private şi şcoli de stat care oferă servicii similare şi sunt în concurenţă pe aceeaşi finanţare, logic ar fi ca managerul unităţii respective să decidă ce salariu investeşte într-un dascăl bun care îi aduce elevi, nu să fie restricţionat la grila de salarizare. Şi ulterior să răspundă în faţa unui consiliu de administraţie pentru deciziile sale manageriale. La fel şi în cazul spitalelor sau unităţilor de cultură.
În schimb ce vom avea: în continuare scheme de personal încărcate, cu oameni plătiţi nu în funcţie de performanţă, ci de vechime, sau. in caz mai fericit, de gradul profesional deţinut, şefi care nu au cum să-şi motiveze angajaţii şi prin urmare nu au cum să fie traşi la răspiundere pentru performanţele acestora şi care finalmente ajung să stea cu mâna întinsă la împărţitorii vremelnici de bugete.
Să fie acestea premisele reformei despre care vorbeşte Traian Băsescu? Ce credeţi?

despre idioţi

"Mare noroc că există oameni care sunt idioţi! Funcţia idiotului e pozitivă, pentru că fără el n-am înţelege nici geniul, nici normalitatea. Păi cum am cunoaşte noi un om pe care-l numim desăvârşit dacă n-ar fi prezenţi ăştia, idioţii?" (Petre Ţuţea)

23 august ceauşist

A fost încă o zi de 23 august post-comunistă, fără festivism, fără ode aduse conducătorului iubit.

Probabil că ar fi nevoie să existe mai mult interes şi mai multă informaţie despre istoria noastră recentă, despre ce s-a întâmplat cu adevărat la 23 august 1944.

Cred însă că pentru societatea noastră în general, şi pentru generaţiile mai tinere în special, ar fi foarte important şi interesant să vorbim ce însemna sărbătorirea zilei de 23 august în vremea lui Ceauşescu.

Cum erau obligaţi milioane de români să îşi exprime recunoştiinţa pentru viaţa amărâtă pe care o duceau, cum participau forţat la manifestări care nu aveau nicio legătură cu viaţa lor de zi cu zi, ci doar cu grandomania conducătorului...

sâmbătă, 22 august 2009

Restructurări... din filmografia românească

După scurt-metrajul postat ieri, între timp am găsit ceva care se potriveşte şi mai bine la vremurile de astăzi, de mari restructuri în instituţiile de stat, deşi este vorba despre o înregistrare foarte veche din filmografia românească (din motive tehnice de preluare de pe youtube, in două secvenţe consecutive). Vizionare plăcută:

Lanţul slăbiciunilor

De week-end...



Orice asemănare cu realitatea anilor 2009 este pur întâmplătoare...

vineri, 21 august 2009

Mineriada în decolteu

Aţi ghicit, mă refer la acţiunea doamnei Elena Udrea de la Parlament întâmplată ieri.
Asemănările cu intrarea minerilor în Parlament ca "să facă legea" are anumite asemănări cu intrarea Elenei Udrea peste Comisia care ar trebui să o ancheteze, deşi momentan nu e clar dacă asta se întâmplă sau dacă Elena Udrea anchetează pe membrii comisiei. Iată câteva asemănări:
- aceeaşi lipsă de respect faţă de instituţia reprezentativă a democraţiei
- desconsiderarea oamenilor care sunt reprezentaţi de parlamentarii cu pricina, pentru că, în postura respectivă, domnii Orban, Banicioiu s.a., doamna Aura Vasile, nu se reprezintă pe sine ci pe alegătorii care i-au votat
- şi minerii şi doamna Udrea se bazează pe ameninţări, minerii ameninţau cu bătaia, dânsa cu Parchetul
- nerespectarea / încălcarea pe faţă şi asumat a legilor ţării
- compromiterea instituţiei, dar şi a democraţiei din Românai totodată

Astea ar fi asemănările. Dar există şi deosebiri, e adevărat:
- doamna Udrea nu a folosit violenţa fizică, s-a limitat doar la cea verbală
- spre deosebire de mineri, care îşi câştigau existenţa prin muca lor grea remunerată, chiar dacă mai mult sau mai puţin rentabilă şi care, prin urmare, nu avea vreo legătură specială cu forul legislativ, alta decât cea pe care oricare cetăţean român ar avea-o, doamna Udrea este numită de acest for, votată ca să implementeze un program de guvernare asumat tot de Parlament, prin majoritatea formată în cadrul acestuia

joi, 20 august 2009

Ce se întâmplă când legea nu mai contează: azi pe stadioane

Nu credeam ieri că voi scrie două comentarii consecutive despre fotbal, cu atât mai mult cu cât sezonul e abia la început, iar performanţele echipelor româneşti nu sunt prea numeroase.
Pare că postarea anterioară, în care lăudam spiritul suporterilor germani pentru că recunoşteau valoarea adversarilor din teren şi efortul echipei proprii deşi pierdea cu 5-0, a fost o prefaţă la ceea ce s-a întâmplat o zi mai târziu pe un stadion românesc, la meciul echipei Dinamo.
Astăzi un ministru a agresat verbal reprezentanţii unei comisii a Parlamentului, Parlament care este chiar forul care a numit în funcţie pe ministrul respectiv, deci ministrul a atacat chiar forul pe care ar trebui să-l reprezinte din funcţia guvernamentală. A fost un moment super-mediatizat. Seara câţiva pseudo-suporteri dinamovişti au intrat pe teren cu intenţia de a ataca pe jucătorii pe care teoretic ar fi trebuit să-i încurajeze.
N-am nimic cu echipa Dinamo, dar probabil că, dacă sancţiunea asupra echipei va fi drastică, prin suspendarea echipei din cupele europene, va fi mai bine pentru fotbalul românesc, pentru că vom evita pe viitor să ne facem de râs în Europa.
P.S. Oare ce vor face turiştii străini mai degrabă, vor veni în România să-l caute pe Hagi sau vor fugii de noi de frica vandalilor de pe stadioane?

Fair-play

În seara asta am văzut întâmplător nişte imagini impresionante, petrecute pe un stadion de fotbal la un meci amical, care altfel nu mi-ar fi stârnit vreun interes: Borussia Dortmund - Real Madrid. Imaginile impresionante nu au fost neapărat în teren, cât în tribună. Deşi echipa gazdă a fost zdrobită cu scorul de 0-5, tribunele au ovaţionat până la finalul meciului, ba chiar au executat aşa numitele "valuri braziliene", în ciuda faptului că era vorba de suporteri germani. Indiferent de rezultat, aceştia erau fericiţi să-şi vadă în teren favoriţii, jucând împotriva echipei de vedete mondiale.
Spre ilustrare am găsit aceste imagini pe internet, din pacate nu cele mai graitoare (dacă nu vreţi să urmăriţi întreaga secvenţă, recomand minutul 5:50 al clipului ca exemplu)

Un spirit care din păcate este în prezent străin nu doar sportului românesc, ci care lipseşte în general în societatea românească, fie că e vorba de politică, fotbal sau mass-media.

miercuri, 19 august 2009

În Sectorul 6 a început implementarea planului anti-criză

Primăria Sectorului 6 a alocat un buget de 47.000.000 Euro (47 milioane de euro!) pentru amenajări peisagistice. 20 milioane Euro provin din bugetul local al sectorului, restul de 27 milioane Euro sunt aşteptaţi cu spijinul ministerului condus de domnul Vasile Blaga din bani europeni:
http://www.gandul.info/news/exclusiv-primarul-care-baga-47-mil-euro-in-iarba-anticriza-4771504

La întrebarea jurnaliştilor, reprezentanţii primăriei au explicat că prin această "investiţie" se va "debloca un întreg circuit economic", fapt foarte necesar pe timp de criză.

Dacă aş crede în utilitatea acestui program, ca locuitor în Crângaşi şi fost candidat într-un colegiu care includea cartierele Giuleşti - Crângaşi - Regie, ar trebui să fiu nemulţumit şi să critic faptul că această investiţie de amploare nu atinge deloc această zonă, ci este destinată cartierului Drumul Taberii, care este oricum cea mai bine amenajată zonă a sectorului. Poate că este o reuşită a doamnei deputat de Drumul Taberii, care vrea să transforme şi această locaţie într-una turistică (prin exotism, probabil, pentru că banii ar ajunge pentru amenajarea unei jungle).

Cum însă din păcate nu cred că aceşti bani vor fi eficient cheltuiţi, nu pot decât să bănuiesc că şi aceasta este o ocazie în plus ca cei care se vor ocupa de implementarea proiectului să iasp mai rapid din criză.

luni, 17 august 2009

Generaţie

Generaţia se naşte aşa: apare un cap - sau poate mai multe deodată, care sunt ancorate în acelaşi ideal. Şi dacă idealul este strălucit reprezentat, devine formă modelatoare pentru cei care-l urmează. Trebuie acceptată ideea de oameni-model. În timp ce apostolii se topesc în absolut, modelele se topesc în generaţii. Cei ce devin modele sunt creatori de epocă şi de curente şi astfel hotărîtori pentru cetate.

Culmea reformiştilor

În droaia anunţurilor de restructurare şi a disponibilizărilor anunţate în ministere, şi mai deunăzi, în administraţiile locale, mi-a atras atenţia anunţul privind Primăria Municipiului Bucureşti.
Nu doar pentru că-s bucureştean sau pentru că urmăresc ocazional activitatea acestei instituţii, ci pentru că cifra sare în ochi, dacă nu este chiar alarmantă: 60%, respectiv 600 dintre angajaţi ar urma să fie puşi pe liber. Nu 10%, nu 20%, ci mai mult de jumătate!

Ca liberal, cred în reducerea birocraţiei şi în diminuarea rolului administraţiei în viaţa cetăţii.
Cred însă că este culmea tupeului (cred că ar merita un premiu în rubrica specifică din Academia Caţavencu), culmea lipsei de răspundere faţă de faptele proprii şi a demagogiei, ca tocmai partidele aflate la conducerea Primăriei Generale în ultimii 10 (zece) ani, atât prin funcţia de primar, cât şi prin majoritatea în Consiliul General, să spună acum cu seninătate că această instituţie se poate lipsi de mai mult de jumătate dintre angajaţi fără ca activitatea sa să fie afectată.
Una din două: Ori recunosc că au ocupat în acest răstimp pe criterii de cumetrie mai bine de jumătate din posturi cu nişte oameni care nu fac nimic, ori sunt complet inconştienţi în ceea ce priveşte serviciile pe care primăria ar trebui să le poată oferi în continuare bucureştenilor!

sâmbătă, 15 august 2009

Cum se organizează o acţiune de campanie reuşită

Atunci când ai un partid puternic şi un candidat la preşedinţie slab, fiecare acţiune de campanie trebui bine gândită astfel încât să nu ai eşecuri, ci doar.... ştiţi dumneavoastră ce.

Să luăm un exemplu. Să zicem că vrei să-ţi promovezi candidatul în perioada de concedii.
Se alege un judeţ în care preşedintele Consiliului Judeţean e de la tine din partid, om de bază, sau stană (dacă ar fi să ne gândim cum l-au găsit poliţiştii la volan cu ceva vreme în urmă), să zicem ... judeţul Constanţa. Acesta face o investiţie modică de 300.000 în eveniment. Apoi se alege o localitate în care primarul să fie de aceeaşi culoare roşie cu preşedintele Consiliului Judeţean, dar şi cu candidatul - evident. Să zicem Mangalia. Acesta face şi el o investiţie modică tot din banii publici de 500.000. Şi se găseşte şi un eveniment cu ceva tradiţie şi audienţă.... să zicem festivalul Callatis. Iar ca să dai aura necesară, nu e suficientă prezenţa candidatului, ci trebuie să anunţă că evenimentul este "sub înaltul patronaj" al candidatului... chiar dacă patronajul ăsta nu aduce nimic, ce mai contează.

Dacă la toate acestea mai ai bonus şi un preşedinte de televiziune publică tot de la PSD, efectul e garantat: vede tot poporu' în direct, nu doar turistu' aflat în concediu.

vineri, 14 august 2009

Solidaritatea celor 20%

Din păcate, de multe ori ni se întâmplă să înţelegem şi să luăm în seamă un fenomen abia după ce el se produce, atunci când îi simţim efectele pe pielea noastră. Aşa-i şi cu guvernanţii noştri.

Am ajuns în situaţia, de nedorit, în care economia merge atât de prost iar societatea noastră trece printr-o criză de sistem atât de gravă, încât este nevoie de solidaritate. Aici sigur că putem dezbate şi unii pot afirma pe bună dreptate că în loc de solidaritate ar fi suficient să avem o guvernare bună, competentă şi eficientă. Cum nu este cazul, rămânem la ipoteza cu solidaritatea.

Surpriză însă, politicienii de la guvernare s-au trezit că cer solidaritate unei societăţi în care regula a fost împroşcarea cu noroi (în spaţiul public în general, nu doar în politică), în care politicienii s-au mulţumit să fie aleşi de 20% din populaţie, atâta vreme cât în spatele uşilor închise împărţeala pe hârtie le dădea câştig de cauză, în care nu doar categoriile sociale, dar şi breslele au fost instigate una împotriva celeilalte în împărţirea resurselor.
Avem două partide care în campanie s-au legitimat în primul rând pe votul împotriva adversarului, şi nu pe un proiect de guvernare, iar mai apoi şi-au dat mâna tocmai cu adversarul proiectat în campanie, două partide care, fiecare în felul lui, a preferat să demonetizeze schimbarea sistemului de vot şi introducerea uninominalului, fapt care ne-a condus la ratarea unei şanse de recredibilizare a politicii, două partide care au fluturat fiecare steagul victoriei în alegeri, deşi noi cu toţii din politică ar trebui să ne punem un mare semn de întrebare când suntem votaţi de 20% din alegători.
Acum a sosit momentul ca reprezentanţii PSD şi PDL să facă apelul la solidaritate. Care solidaritate şi cu cine? Solidaritatea activiştilor de partid care se votează între ei? Solidaritatea celor 20%, şi aceia dezamagiţi dar care consideră mersul la vot o datorie civică?

Cum spuneam la început, poate că în aceste circumstanţe, în care ne lovim concret de nevoie de schimbare radicală, vom avea o reformă a sistemului politic de profunzime. De data asta nu una de bună voie, asumată de politicieni, ci una cu biciul în mână.

miercuri, 12 august 2009

Impresii după Delegaţia Permanentă a TNL

Sâmbătă am participat la Brăila la Delegaţia Permanentă a Tineretului Naţional Liberal, forul care reuneşte conducerea naţională şi preşedinţii de filiale ai tinerilor liberali.
Nu mă mai întâlnisem de ceva vreme cu colegii din ţară şi m-am bucurat de revedere, însă pe lângă aceasta, eram interesat şi de proiectul asumat de tinerii liberali la nivel naţional şi care să fie cea mai importantă acţiune de pre-campanie în partid, "Echipa lui Crin".
Ceea ce mi-a plăcut de la început la acest proiect este că era deschis participării chiar şi tinerilor simpatizanţi liberali, nu exclusiv membrilor de partid.

La şedinţă însă am văzut că majoritatea celor prezenţi erau foarte implicaţi şi preocupaţi, chiar dacă eram în plină vacanţă. Mulţi tineri şi-au asumat un rol important de coordonare la nivelul filialelor, nu au renunţat la "activism" odată cu plecarea de la guvernare. Ba dimpotrivă, s-au implicat în acest proiect, care înseamnă în primul rând contactul direct cu cetăţeanul. Asta mă face să cred că semnele sunt bune nu doar din perspectiva alegerilor prezidenţiale, cât şi a schimbului de generaţii în PNL.

duminică, 9 august 2009

Extremele

Extrema dreaptă, ca şi cea stângă, e falimentară. Omul nu e dispus, de dragul unei minorităţi numite elită, să ajungă iobag. Nici ultimul măturător nu este dispu să renunţe la libertate pentru că în frunte se află un tiran care e înţelept ca Platon. Înţelepciunea ăluia e de două parale. Dacă ăla se realizează utopic pe sine, cel de pe stradă suferă.

Fotbalul, autostrada şi turiştii

Zilele trecute ascultam reacţii şi comentarii la un post tv de sport despre calificările echipelor româneşti în preliminarile cupelor europene. Printre altele, am remarcat punctul de vedere al finanţatorului echipei F.C. Vaslui, Adrian Porumboiu, mai mult, chiar am aflat o informaţie în plus.
Astfel, domnul Porumboiu deplângea lipsa de sprijin pentru fotbal din partea autorităţilor, dar nu asta e remarcabil, ci una dintre solicitările sale. Pe lângă problema stadioanelor care nu sunt construite sau asumate pentru dezvoltare de către autorităţile locale, pe lângă lipsa facilităţilor pentru cei care investesc în sport, patronul F.C. Vaslui cerea o autostradă care să lege Vasluiul de Iaşi. Ce legătură are asta cu fotbalul? Simplu: printre criteriile de omologare a stadioanelor pentru cupele europene se numără şi accesul la un aeroport, iar asta înseamnă fie existenţa aeroportului în localitatea respectivă, fie ca aeroportul cel mai apropiat să fie legat de localitate printr-o autostradă. Şi iată cum revenim la veşnica problemă: infrastructura.
Fără autostradă, degeaba investeşte cineva în stadion sau echipă, meciurile nu se pot ţine acolo, asta înseamnă mai puţini bani din bilete şiu publicitate, şi bineînţeles un interes mai mic chiar pentru competiţie, la ce bun să joci în cupele europene pe un stadion la sute de kilometri depărtare.
Să mai zicem şi despre turism şi sutele sau miile de suporteri străini care ne-ar putea vizita ţara? E de prisos, mai bine facem o reclamă cu cel mai mare fotbalist român ca să atragem turişti în România...

vineri, 7 august 2009

In memoriam Tatiana Stepa

Despre deciziile administrative pe bani privaţi în presă

Văzând multele comentarii privind preluarea funcţiei de redactor-şef la Cotidianul de către Cornel Nistorescu, am avut curiozitatea să intru zilele trecute pe pagina de internet a publicaţiei, să văd cum arată semnele de transformare radicală prevestite cu temere de mulţi.
Am văzut ceva şi mai ciudat însă: în acelaşi timp, în aceeaşi ediţie, chiar pe pagina de intrare, editorialiştii aceluiaşi ziar se "duelau" în comentarii pro sau contra Nistorescu. Şi culmea, criticii nu se plângeau de vreun abuz, de vreo presiune sau limitare a libertăţii de expresie, ci erau pur şi simplu nemulţumiţi de noul lor şef. Mi s-a părut tare ciudat! Pentru o societate care funcţionează pe bani privaţi, bani din care sunt plătiţi angajaţii ziarului, pare lipsit de logică să conteste deciziile administrative ale patronatului tocmai angajaţii. Presa are un statut special, iar ziariştii trebuie protejaţi mai mult decât un angajat oarecare la patron. Totuşi, de aici şi până la a decide ce ar trebui să facă un investitor cu şi pe banii lui, e drum lung. Nu redau comentariile respective, nici pro, nici contra, pentru că mi s-au părut neinteresante, tocmai din motivele expuse.
Totuşi, fără legătură cu subiectul, între timp am găsit două editoriale (dintre care unul chiar semnat Cornel Nistorescu, despre care recunosc că îl consider un bun jurnalist)ce mi s-au părut relevante pe care vi le recomand:
http://www.cotidianul.ro/sah_la_stat-94502.html
http://www.cotidianul.ro/secretul_unui_guvern_cretin-94503.html

miercuri, 5 august 2009

Curajul în forţele proprii

Felicitări pentru Timişoara şi pentru calificarea extraordinară în faţa echipei Şahtior Doneţk. Cred că mai important decât rezultatul, foarte spectaculos din perspectiva adversarilor, dar care reprezintă doar un pas la început de sezon fotbalistic, reprezintă spiritul demonstrat de cei de la Timişoara - jucători şi spectatori: curaj, îndrăzneală şi încredere in forţele proprii.
Felicitari!

marți, 4 august 2009

Logică ministerială

În această seară, doamna ministru Elena Udrea a avut ocazia să ne facă o demonstraţie televizată în direct a argumentelor şi competenţelor sale. Eu unul am văzut că, deşi domnia sa a făcut progrese vizibile faţă de anii trecuţi la capitolul comunicare, se pare că experienţa sau exerciţiile de exprimare nu au ajutat-o şi la capitolul logică elementară.
Doamna ministru s-a contrazis singură la distanţă de câteva minute, fără să fi fost provocată şi fără ca măcar să răspundă la o întrebare, ci doar exprimând idei pe care chiar domnia sa le dorea subliniate. Culmea este că a folosit şi aceeaşi expresie pentru a defini două idei care se băteau cap în cap.
Mai întâi ne spune cum sfătuitorii americani ai PSD nu au găsit niciun antidot electoral la Traian Băsescu, astfel că au apelat la ultima soluţie: dacă nu putem să-l slabim ca susţinere electorală, hai să-l enervăm ca să greşească. Cum? Îi atacăm persoanele cele mai apropiate: Ioana Băsescu, Elena Băsescu, Elena Udrea (de remarcat că doamna Udrea se plasează pe acelaşi loc cu fiicele preşedintelui ca preţuire a acestuia din urmă). "Este totul o strategie" ne spune doamna Udrea citând Evenimentul Zilei, menită să-l slăbească în plan personal pe Traian Băsescu.
După nici 10 minute, ne spune, argumentând pe acelaşi subiect, şi anume al faptului că tot scandalul privind activitatea MTS e unul artificial, că este tot vorba despre "o strategie":
Eu sunt o susţinătoare a lui Traian Băsescu, dar la fel sunt şi mulţi alţi membrii ai PDL, doar că presa a acreditat în mod fals că ar exista un anturaj de favorizaţi al preşedintelui.
Deci mai întâi era o ţintă a dusmanilor perfizi care îl atacă pe Traian Băsescu în punctele emoţionale, mai apoi totul este doar o fabulaţie a presei, n-are nicio relaţie privilegiată cu Traian Băsescu.... Doamna Ministru , hotărîţi-vă! Doar pe vremea dumneavoastră se făceau încă la şcoală orele de logică, nu venise guvernul Boc să le scoată, nu?

luni, 3 august 2009

Europa

"Europa e formată din trei familii de popoare: familia popoarelor germane, a celor latine si familia popoarelor slave. Părerea mea e că dominanta e latină şi spiritul european nu e nici slav, nici german, ci latin." Petre Ţuţea

duminică, 2 august 2009

Post-scriptum Sorin Botez

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre cine a fost Sorin Botez,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Botez

Vă prezint în continuare un interviu din 2007 apărut în Adevărul, poate unul dintre ultimele publicate:

Sorin Bottez, născut la Timişoara în 1930, a fost vicepreşedinte al Organizaţiei Tineretului Naţional-Liberal. La 8 februarie 1949, a fost arestat şi condamnat la 20 de ani de muncă silnică, fiind graţiat în 1963. De-a lungul perioadei de detenţie, a fost supus torturii, fiind unul dintre supravieţuitorii gulagului care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. După ieşirea din închisoare, a absolvit Facultatea de Limbi Germanice a Universităţii Bucureşti, şi până în 1989 a fost profesor de limba şi literatura engleză şi asistent universitar. La 22 decembrie 1989, a iniţiat reînfiinţarea PNL. Între 1992 şi 1994, a fost ambasador în Africa de Sud. În 1997-1998, a fost ministru al informaţiilor publice în Guvernul Ciorbea. În august 2000, a demisionat din PNL, nemulţumit de apropierea de partidul lui Teodor Meleşcanu. În 2003 s-a înscris în Acţiunea Populară, unde este vicepreşedinte şi lider al grupului liberal.
- Domnule Sorin Bottez cum vedeţi acum viaţa politică din România?
Cred că lucrurile sunt pe calea cea bună şi încep să se aşeze.
- Dar mulţi deplâng tocmai faptul că tensiunea creşte şi că instituţiile democratice nu funcţionează cum ar trebui.
Eu nu cred că democraţia este perfectă. Nicăieri în lume. Dar este, cum spunea Churchill, cea mai bună dintre toate variantele posibile. De bine, de rău există instituţiile democratice. Există acest parlament, atât de înjurat şi atât de batjocorit, care totuşi îşi face datoria, în oarecare măsură, ba chiar într-o măsură destul de mare.
- Dar se vorbeşte despre dictatura parlamentului!
Bazaconii, bazaconii…
- Nu este democraţia în pericol?
Nu cred că există vreun pericol propriu-zis pentru democraţie, pentru că, orice ar face cei care vor să se impună şi să încerce un fel de tiranie, până la urmă nu vor reuşi.
- Astăzi, mai mult ca oricând, de pe urma discursului justiţiar pare să câştige mai mult capital politic decât de pe urma unui discurs echilibrat. Chiar nu vă îngrijorează?
De când lumea şi Pământul, omenirea s-a împărţit între deştepţi şi proşti. Şi deştepţii, la rândul lor, între deştepţi şmecheri şi deştepţi adevăraţi. Deştepţii adevăraţi merg pe linia demnităţii umane şi construiesc. Tot ceea ce este edificare în această ţară este făcută de deştepţii cinstiţi.
- Credeţi că vor câştiga deştepţii adevăraţi?
Sigur că da, a la longue.
- Se pare că deştepţii şmecheri sunt acum în avantaj.
Din aceştia sunt, în lumea întreagă, poate mai puţin virulenţi. Mă refer în general la ţările mai civilizate. Şi acolo sunt tot felul de escroci, de bandiţi. Nu am inventat noi crima organizată. Mafia există pretutindeni. În Statele Unite, Italia, Franţa, Germania, Rusia. Noi suntem foarte miraţi că se întâmplă ticăloşiile astea la noi. Se întâmplă în lumea întreagă.
- Şi totuşi sunteţi încredinţat că deştepţii adevăraţi vor avea, până la urmă, câştig de cauză…
Dacă nu aş avea convingerea aceasta, ar trebui să apelez la soluţia decebalică, să beau otravă, să mă sinucid. Ar însemna că toată viaţa mea a fost construită pe o balivernă pentru că eu am crezut exact în asta, în oamenii cinstiţi, bine intenţionaţi, care evident nu sunt foarte mulţi, dar sunt cei care contează. Eu am certitudinea că această categorie va reuşi să impună o desfăşurare pozitivă a evenimentelor. Dacă mă întorc cu gândul înapoi în ultimii 17 ani, fiecare an a însemnat într-un fel sau altul un pas înainte. Lucrurile au mers tot timpul mai bine. Oricât ar încerca jigodiile, bandiţii să stopeze acest drum nu vor reuşi.
- A fost greu să păstraţi o cale dreaptă într-o perioadă foarte grea? Mulţi spun că aşa erau vremurile în comunism şi erau obligaţi la compromisuri...
Asta spun cei care au căzut, care au abandonat şi nemernicii care nu au trecut prin niciun fel de greutate, care au făcut asta pentru bani. Nu vreau să rostesc nume, dar în fiecare zi avem descoperiri de ticăloşi de acest fel. Bineînţeles că dacă ar fi vorba să ţină discursuri, să explice, să justifice, ar face-o splendid. Unii dintre ei sunt oameni foarte deştepţi, trecuţi prin şcoala vieţii.
- Spuneţi că se putea rezista?
Sigur că se putea rezista. Desfid pe oricine să-mi ia toate dosarele la analiză şi să vadă dacă se găseşte măcar un punct negru.
- Aţi fost, v-aţi văzut dosarul?
- Nu.
- De ce?
Pentru că nu vreau să văd cine m-a turnat. Nu vreau să-mi pierd ultimele iluzii despre oameni. Am avut atât de multe deziluzii cu oameni pe care i-am iubit, pe care i-am admirat şi care s-au dovedit a fi fost uneltele lui Satana… vorbesc prea colorat poate.
- Dar nu vreţi să cunoaşteţi adevărul?
Nu merită. De ce să-mi stric părerea despre oameni? Ce aş câştiga cu treaba asta? Adevărul de atunci nu mai este cel de acum.
- Chiar nu vă tentează aflarea adevărului?
Mă tentează, dar omul mai are şi frâne.
De când lumea şi Pământul, omenirea s-a împărţit între deştepţi şi proşti. Şi deştepţii, la rândul lor, între deştepţi şmecheri şi deştepţi adevăraţi"
Nu pretind că am dreptate. E prima dovadă că sunt un liberal
- Sunteţi un liberal…
Toată viaţa am fost liberal. Nu din punct de vedere economic, pentru că nu am pus doi bani deoparte. Am fost ministru, ambasador, puteam să-mi umplu buzunarele. Nu am obţinut absolut nimic în afara salariului, nicio centimă. Trăiesc cu moderaţie din pensie, pentru că am refuzat orice fel de afacere.
- De ce? Este un lucru rău?
Nu este un lucru rău. Este totalmente incompatibil cu atitudinea mea despre politică. După părerea mea, chiar Brătianu a fost prea îngăduitor când a pus pe primul plan interesele naţionale, pe planul al doilea interesele partidului, de-abia pe planul al treilea interesele personale. Şi o spunea mereu.
- Cum credeţi că ar fi trebuit să facă?
Să se facă o deosebire între primele două şi cel de-al treilea. Dar nu dau lecţii nimănui. Nu pretind că am dreptate. Asta este prima dovadă că sunt foarte liberal. În formaţiunea în care mă aflu, Acţiunea Populară, sunt vicepreşedinte, dar şi liderul grupului liberal.
- Aţi fost totuşi în marele Partid Naţional Liberal, aţi contribuit la refondarea lui.
Am fost în PNL şi am plecat în momentul în care s-au întâmplat două lucruri în acelaşi timp. Pe de o parte, s-a făcut fuziunea cu partidul d-lui Meleşcanu, iar eu nu am fost deloc de acord. În al doilea rând, a fost desemnat domnul Stolojan din partea Partidului Liberal drept candidat la preşedinţie, cu care iarăşi nu am fost de acord. Atunci am plecat din PNL, în care creştea tot mai mult influenţa d-lui Valeriu Stoica, pe care am considerat-o întotdeauna pernicioasă şi o consider şi acum.
- Domnii Stolojan şi Stoica nu mai sunt în PNL. Domnul Meleşcanu, e adevărat, este. Ce părere aveţi despre PNL de acum?
Este mult mai bine decât a fost. Dl Meleşcanu stă cuminte deocamdată. În acest duel între palate, eu sunt cu totul apărătorul Partidului Liberal.
- Dacă aţi fi fost în PNL acum, aţi fi acceptat un guvern minoritar susţinut de PSD?
Este foarte greu de spus. Probabil acesta este motivul pentru care am intrat în Acţiunea Populară, pentru că este formaţiunea care până acum nu a făcut niciun compromis.
- Dar nici nu a jucat nişte cărţi importante.
Nu, nu a jucat, dar nici dl Emil Constantinescu cât a fost preşedinte, în ciuda a ceea ce spun foarte mulţi, nu a făcut compromisuri. A dovedit că se poate guverna fără a face vreun compromis.
- Această prezenţă a PNL într-un guvern minoritar, susţinut cu voturile PSD-ului, e un compromis acceptabil din punctul dumneavoastră de vedere?
Cum să vă spun… a fost o soluţie de incendiu. Nu a existat altă posibilitate. Nu cred că este ideală, nu cred că este definitivă. Şi alianţa cu PD-ul a fost o alianţă împotriva naturii. Şi aceea mi-a displăcut profund. Dar s-a întâmplat. Nu cred că exista o formulă pozitivă, fericită. Dar pe de altă parte, nici nu-mi pot imagina o soluţie mai bună. Cum spunea un fost prieten al meu - spun fost pentru că între timp s-a dovedit a fi fost şi el pătat - politica înseamnă să alegi soluţia cea mai puţin rea. Ăsta este probabil motivul pentru care, de la un timp, am stat cuminte în banca mea. Pentru că nu vreau să aleg nici măcar o soluţie cenuşie.
- Totuşi, îi înţelegeţi pe cei care fac compromisuri…
Trebuie să înţeleg pentru că asta e viaţa. Viaţa nu e făcută numai din roz şi bleu.
"E multă duplicitate în păturile superioare"
- Ce vă frământă cel mai mult în momentul acesta?
Mă îngrijorează multe lucruri. Probabil, cel mai mult, faptul că există în păturile superioare multă duplicitate. Faptul că oamenii ajunşi într-o anumită poziţie nu au curajul de a fi absolut sinceri. Asta este foarte grav. Este încă o boală a copilăriei.
- Societatea românească pare şi azi tot atât de polarizată politic, astăzi, la 17 ani de la căderea comunismului, aşa cum era prin anii "90. Cum vă explicaţi?
- Nu s-a produs aici nicio schimbare. Cei care sunt dincolo nu au fost toţi în FSN?
- Da, dar sunt şi oameni care erau puternic anti-FSN acum 15 ani, foarte mulţi intelectuali.
- Una dintre principalele cangrene ale intelectualilor este că ei cred că au voie să facă orice doar fiindcă sunt deştepţi.
- Şi nu este adevărat?
- Nu este adevărat. Dacă eşti deştept, nu ai voie să faci orice, ci ceea ce este frumos şi bine. Nu să te joci, nu să mergi în două luntre. Am să vă povestesc o întâmplare adevărată. Era în 1917, când Guvernul României şi ce mai rămăsese din armata României erau în triunghiul morţii de la Iaşi şi Guvernul Brătianu fusese dat în judecată pentru "dezastrul naţional" de către Guvernul Marghiloman. Brătianu mergea cu trăsura prin Iaşi şi ajunge în dreptul casei lui Marghiloman, de unde îl vede ieşind din casă pe poetul Ion Minulescu. Poetul era om de casă al lui Brătianu, bucurându-se de toate avantajele unui astfel de protector. Minulescu, jenat, scoate pălăria, salută şi zice: "Coane Ionel, nu vă supăraţi, dar noi, intelectualii, suntem cu toţii nişte lichele". Asta explică de ce o parte a intelectualităţii se comportă cum se comportă.
- Care sunt cauzele conflictului politic de azi?
- Cred că sunt interese materiale, de grup. În orice caz, nu cred că este vorba despre un conflict de idei. Nu despre asta este vorba.
- Iată că după intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, România pare să fie iarăşi în situaţia de a alege. Nu între Vest şi Est, slavă Domnului, dar între o politică transatlantică şi una mai pronunţat europeană. Cum credeţi că ar fi mai bine?
- Eu cred că, după ce ne vom consolida foarte bine din punct de vedere european, avem suficientă supleţe intelectuală pentru a face şi politică transatlantică. Dar aici nu e vorba de un conflict major de interese în care noi să putem să decidem. Din fericire, e bine că nu suntem mare putere, că marile puteri de obicei duc şi la mari conflicte.
Sertarul cu amintiri
- Care este amintirea cea mai pregnantă din perioada în care aţi făcut politică?
Faptul că, la un moment dat, pe când eram ministru, Soljeniţîn a trimis o scrisoare prin care oferea României posibilitatea să găzduiască procesul împotriva comunismului. Am prezentat-o guvernului şi s-a spus, cu tot regretul, că nu sunt bani.
- Şi chiar nu erau bani pentru asta?
Nu aveau bani, nu aveau de unde să-i scoată, erau nişte costuri imense. Asta este altă poveste. Sunt convins că dl Ciorbea, care era prim-ministru pe vremea aceea, a fost profund întristat de faptul că nu s-a putut da curs acestei scrisori, pe care nici măcar nu o am, am lăsat-o în mapa primului-ministru.
- Poate se reia acum, dacă tot nu s-a făcut acel centru mondial?
Dacă s-ar putea relua acum procesul comunismului, ce bine ar fi….
"Al Caponii" noştri sunt mai puţini decât ai lor
- Cum puteţi să fiţi aşa de optimist?
Nu despre optimism e vorba. Dar nu trebuie să fim nici pesimişti. Trebuie să luăm lucrurile aşa cum sunt. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi ca alţii.
- La noi se poartă mai mult negativismul.
Da, aşa se spune. Aşa suntem noi, românii, hoţi - ne place să spunem. Oare suntem mai hoţi decât Al Capone? Dacă ne gândim la dimensiunile României şi ne uităm la "Al Caponii" noştri şi îi comparăm cu ceilalţi, noi suntem nişte copii de cor! Nici vorbă să avem vreun motiv să roşim. Gândiţi-vă numai la Auschwitz şi la cum am făcut noi război. Aşa-zisele crime împotriva umanităţii. Au fost cazuri izolate, unul care i-a tăiat degetele unui evreu ca să-i ia verigheta… Dar nu au fost ororile Auschwitz-ului făcute în numele lui Goethe şi al lui Schiller, în numele culturii europene.
- Dar de ce avem noi acest sentiment negativist?
Nu ştiu de ce. Nu suntem nici ticăloşi, nici netrebnici. Sunt unele mici găinării, dar nu marile abatoare ale istoriei, cum spunea Magda Isanos… Sigur că Vlad Ţepeş a tras în ţeapă, dar asta se întâmpla în lumea întreagă pe vremea aceea. Prefer micile găinării marilor netrebnicii. Dintre ofiţerii români prizonieri în URSS s-au întors extrem de puţini, cu cele două divizii. Au fost mulţi ofiţeri, dar erau făcuţi din trupă! Pe când la nemţi a dat dispoziţie Von Paulus, toţi colaborăm. Şi au colaborat toţi. Ai noştri au spus: dar de ce colaborăm? Că aşa a spus un general? Şi şi-au păstrat demnitatea. Au venit foarte puţini acasă, cei mai mulţi au murit în prizonierat. Iar cei care totuşi au venit au fost băgaţi direct în închisoare, fără ca măcar să apuce să treacă pe acasă. Această lipsă de disciplină a noastră în istorie ne-a şi salvat. Pentru că de foarte multe ori ceilalţi nu gândesc cu minte proprie, în schimb noi, marea majoritate, gândim cu minte proprie. Bună, rea, asta este altceva. Dar măcar nu acţionăm ca o turmă de oi.
- Nu aveţi complexul de a fi român?
Din contră! Sunt foarte bucuros că sunt român şi că pot să-mi însuşesc tot ceea ce este pozitiv. Nu avem niciun motiv să ne fie ruşine în istorie, pentru că nu am făcut mari porcării.

sâmbătă, 1 august 2009

un model autentic

La începutul lunii trecute participam la un eveniment la Palatul Parlamentului. Era vorba de lansarea programului de candidat la funcţia de Preşedinte al României al lui Crin Antonescu.
Atunci discursul unuia dintre vorbitori a fost - pentru mine - partea cea mai memorabilă a programului, din mai multe motive: pentru că vedeam din nou un vechi lider liberal, dispărut din luminile rampei în ultima vreme, în prim-planul scenei politice; pentru că revedeam un lider recunoscut, apreciat şi necontestat; pentru că revenirea domniei sale cu un mesaj de forţă era un semn de bun augur pentru candidatul liberal. După eveniment am vrut chiar să scriu despre asta, dar fie n-am găsit inspiraţie, fie m-am temut că, pentru cititorii blogului, va părea ciudat ca, după un eveniment creat pentru candidatul PNL la funcţia supremă eu să-mi concentrez atenţia spre un alt personaj politic. Cu siguranţă, am greşit! Ar fi fost ultima ocazie...
Astăzi am aflat despre plecarea dintre noi a domnului Sorin Botez, un om remarcabil, membru fondator al PNL şi dizident anticomunist. Din păcate, şi eu şi alţii, tineri sau mai puţin tineri din politica şi societatea românească, am mai pierdut un model autentic.