vineri, 17 iulie 2009

Interesul public versus vechimea în partid

În comentariul anterior constatam cum au fost desconsiderate forurile de conducere ale PDL şi mai ales statutul acestui partid de către Emil Boc prin numirea noului Ministru al Tineretului şi Sportului.
Cu ocazia aceasta am observat şi o prevedere a statutului PDL care mi se pare cel puţin dubioasă, ca să nu spun chiar împotriva interesului public.
Astfel, aşa cum am aflat în aceste zile, pentru a ocupa un post în administraţia centrală, cum ar fi cel de ministru, este nevoie de minim doi ani de vechime în partid şi un an de activism politic. Să nu uităm că această categorie, a administraţiei centrale, nu înseamnă doar funcţiile cu accent politic cum sunt cele de minsitru, ci şi şefi de agenţii, secretari de stat care presupun mai degrabă competenţă decât anvergură politică.
Eu sunt implicat de mult timp în partid şi am perspectiva omului de partid. Înţeleg de ce este normal pentru organizaţie să sprijine accesul la funcţii pentru oamenii implicaţi în partid. Însă cred că o astfel de prevedere restrictivă, care exclude oameni din afara politicii sau chiar pe cei mai noi din politică, ar putea, în abordare maximalistă, să fie acceptată pentru funcţii alese, nicidecum pentru funcţii numite în administraţie.
Fiecare partid este liber să-şi stabilească regulile interne proprii, însă dacă acestea intră în contradicţie cu interesul public, atunci apare o problemă care ne interesează pe toţi.
O astfel de prevedere elimină criteriul competiţiei, dar mai ales pe acela al competenţei profesionale.

Niciun comentariu: