Cinism prezidenţial

Pe toată durata scandalului "Ridzi" am evitat să mă alătur corului de critici la adresa faptelor de la Ministerul Tineretului şi Sportului din câteva motive:
În primul rând, am convingerea că devoalările de la acest minister sunt mult sub media pierderilor de bani publici din majoritatea ministerelor către găştile celor care le patronează. Doar că tocmai acolo unde bugetele sunt foarte mari şi interesele pe măsură, mecanismele sunt prea bine unse şi funcţionează de prea multă vreme ca să răsufle ceva.
În al doilea rând, cred că Monica Ridzi a intrat într-o horă în care, pe de-o parte, era presiunea organizaţiei pentru un sprijin cât mai consistent spre Elena Băsescu, iar pe de altă parte, probabil că a avut impresia că lucrurile mergeau aşa dintotdeauna în acea instituţie, că funcţionarii de acolo sunt atât de obişnuiţi cu astfel de proceduri, încât ele devin banale.
Aici voi deschide o paranteză şi voi spune că, după părerea mea, aceasta este tocmai caracteristica actualului guvern: cele două partide din coaliţie fiind atât de echilibrate ca forţă şi scor electoral, performanţa fiecărui ministru se măsoară direct în cantitatea de bani pentru puşculiţa de partid, iar cine nu performează, pleacă. Nici PSD, nici PDL nu-şi pot permite "timpi morţi" în vreun minister la acest capitol, pentru că asta ar însemna că balanţa se înclină în defavoarea partidului cu miniştri mai oneşti. Am închis paranteza.
Revenind la cazul Ridzi, al treilea motiv pentru care m-am abţinut de la comentarii era tocmai concentrarea tuturor vocilor din societate împotriva unei singure persoane: presă, opoziţie, Parlament, chiar şi colegii din partid criticau întâmplările de la ministerul tineretului.
Paradoxal, tocmai momentul demisiei m-a făcut să încep să comentez subiectul, sau mai exact, momentul imediat post-demisie. Mi s-a părut că cinismul din discursul Preşedintelui atinge cote atât de înalte, încât abia acum chiar trebuie "să luăm atitudine", ca să citez un slogan de campanie.
Aşa cum şi-a abandonat mulţi alţi apropiaţi politici, Traian Băsescu şi-a propus şi de data aceasta să scape de tot bagajul negativ al acestui scandal pe seama persoanei sacrificate, demisionara Monica Ridzi.
Spuneam că mi se pare momentul să luăm atitudine, cred că în cazul de faţă asta se poate face tocmai arătând că adevărata cauză a acţiunilor de la MTS a fost chiar persoana lui Traian Băsescu. Pentru această demonstraţie vă propun o metodă care ăn matematică s-ar numi metoda inducţiei: să găsim cazuri similare, apropiate lui Traian Băsescu, în care persoane susţinute de domnia sa au procedat sau procedează similar.

Salut în acest sens ancheta lansată azi de Jurnalul Naţional despre Elena Udrea şi activitatea sa la Ministerul Turismului, şi în susţinerea acestei campanii vă propun să urmărim în fiecare zi dezvăluirile din cotidian pe această temă.
Episodul 1: Evenimentul de promovare de la Paris, din timpul Turneului de Tenis de la Roland Garros: Plicurile în vederea selecţiei de ofertă se deschideau la minister marţi la ora 12.00, iar evenimentul, cu toate detaliile puse la punct de câştigători, începea vineri dimineaţă la Paris. Într-un cuvânt, un simulacru de procedură de achiziţie publică.
Mai multe, în Jurnalul Naţional.