miercuri, 29 iulie 2009

Chiar e important sa vorbim despre Udrea?

Încerc să dau un răspuns la întrebarea din titlu, fără să-mi propun ca acesta să fie unul universal valabil, ci mai degrabă o explicaţie personală: de ce urmăresc dezvăluirile jurnalistice în cazul "Udrea", de ce să găzduiesc în aşa multe comentarii pe un blog personal acest subiect.
Nu cred că e aici cel mai bun spaţiu pentru anchete jurnalistice, cu atât mai puţin cu cât contribuţia mea la acestea nu există, m-am limitat la informaţiile existente deja pe piaţă. De aceea, nu-mi propun să urmăresc pas cu pas orice scandal din spaţiul public, aşa cum n-am urmărit scandalul de la MTS de exemplu.
Nici nu-mi propun să joc rolul de reprezentant al opoziţiei necondiţionat şi pe orice, cu atât mai puţin pe blog. Şi de asemenea, sunt de acord că nici un partid nu reunşete răul absolut din societate, în timp ce alţii ar fi purtătorii exclusivi ai steagului dreptăţii.
Însă în cazul Elena Udrea cred că este mult mai mult decât o simplă anchetă asupra activităţii unui ministru. Da, cred şi eu, aşa cum spunea chiar colegi de partid ai domniei sale, că este vorba despre o campanie, o campanie anti -Elena Udrea. Însă este o campanie pe care o consider legitimă.
În acest caz nu este vorba doar despre faptul că un mistru este neglijent faţă de banul public. Este vorba despre întreaga impostură a obţinerii acelei poziţii guvernamentale, despre incompeteţa demonstrată public în pofida căreia totuşi cariera doamnei Elena Udrea este înfloritoare, este vorba despre faptul că doamna Elena Udrea nu a demonstrat vreodată că ar avea vreun set de credinţe doctrinare sau principii de viaţă pe care îşi propune să le reprezinte în politică, este vorba despre simbolistica pe care Elena Udrea o întrupează în imaginea publicului: aceea de psudo-model pentru succesul în politică.
Din aceste motive eu, ca persoană implicată în activitatea politică, şi mai mult, ca tânăr, îmi doresc o clasă politică fără modelul Udrea.

2 comentarii:

Lavinia spunea...

Si ar mai fi o cale - tot ca tineri sau simpli oameni ce mai urmaresc inca toate aceste cazuri (nu este singurul cel discutat aici)- hai sa "cream" noi acele modele, acele persoane care intr-adevar sunt capabile sa inspire vreun set de valori si principii ideologice.
Corect - ne asezam contra acestor pseudo-valori (valabil in orice domeniu), ajuta si asta de multe ori, dar ce punem in loc?
Cred ca daca am suprapune efectiv peste aceasta incompetenta sau cum vrea fiecare s-o numeasca modelul sau modelele capabile sa transmita ceva autentic si concret, referindu-ma doar la politica, nici n-ar mai fi nevoie atunci de toate aceste campanii lungi, chinuitoare si care, prin jocul paradoxului, nici nu-ti rasplatesc mereu eforturile, dand uneori rezultate inverse celor dorite.
Si nu, nu ma refer la preferinta pentru personalitati strict geniale, erudite, supra-cultivate (au mai fost si sunt oameni de genul acesta in viata publica).
Exista ceva mai important decat asta: sa poti sa "lucrezi" cu tot ce ai invatat pentru o politica inteligenta, sa te consideri un profesionist, dar doar cu rolul de ANGAJAT al celor ce ti-au dat increderea si votul lor, sa urmaresti curentele economice, dar in public sa stii sa le aplici in asa fel incat sa le mai simta si intelectualul, omul de la camp, muncitorul obisnuit, intreprinzatorul privat sau companiile autohtone, sa filozofezi cat vrei, dar sa mai pui si invatamantul romanesc pe butuci si asa mai departe.
Avem nevoie de o "aroganta" (retine ghilimelele) a valorii , nu a interesului personal.

Un mic PS:
sa nu se mai spuna ca ne meritam conducatorii, nu ii meritam pe toti, tot asa cum nu ne meritam "divertismentul" tv de zi cu zi, dati-ne altceva si o sa vedeti ca nu suntem chiar asa "nepriceputi" ; cum n-am cerut noi umorul manelist cu "ispite" de pe la diverse surse media, tot asa n-am comandat nici spectacolele balcanice ale atator personaje politice cu pretentii de Hollywood.( in cazul multora dintre ele iti impartasesc acelasi dezgust).

Lavinia spunea...

Vreau sa fac o corectie la comentariul meu anterior.
Era vorba evident de a "nu mai pune invatamantul pe butuci" , ca de pus l-au tot pus altii pe... destui butuci :)). Imi cer scuze inca o data pentru neatentia in redactare.