joi, 23 iulie 2009

Am 10 intrebari iscate de scandalul "Spiru"

În fine, sunt ceva mai multe, :D, dar le-am grupat în 10 categorii. Nu am subiectivisme legate legate de cazul de faţă, dar tare îmi doresc o dezbatere reală despre cum NU se încurajeazp mediul privat în România. Aşadar, vă propun să începem împreună, poate îmi daţi o mână de ajutor să vedem care ar fi o abordare corectă a problemei:

1. De ce în România avem o dezbatere publică despre cum se aplică nişte criterii şi nu avem dezbatere publică serioasă, inclusiv politică – adică de politici publice – atunci când se definesc aceste criterii?

2. De ce, pe o piaţă reglementată de servicii în educaţie, nu avem şanse egale pentru prestatorii de servicii?

3. De ce primesc universităţile de stat, pe lângă infrastructura moştenită – clădiri, faimă, corp profesoral etc. – , subvenţii de la stat, iar universităţile private, care trebuie să respecte aceleaşi standarde, nu primesc?

4. Ştim că nu avem resurse suficiente şi că avem cel mai prost finanţat sistem superior de educaţie. Singura soluţie: bani şi din mediu privat investiţi aici. Ce facilităţi oferă statul celor care investesc în educaţie, în universităţi private, în afară că sunt lăsaţi să încaseze taxe? De ce preferăm să avem un sistem subfinanţat care nu te duce nicăieri şi să ne mirăm că nu avem universităţi de top?

5. Oare primesc universităţile de stat subvenţii pentru că sunt mai bune, sau sunt mai bune tocmai pentru că primesc subvenţii? Oare nu ştim deja că statul este cel mai prost administrator?

6. Nu ar fi mai corect ca, în momentul în care o universitate privată ar fi evaluată ca standard de calitate superior uneia finanţate de la buget, să se decidă ca subvenţiile să meargă la cea privată, iar cea de stat să se descurce din taxe sau să pună lacătul?

7. Când vom avea prima universitate de stat inchisă pentru prost management? Atenţie: nu pentru că nu mai are specilizări căutate pe piaţa muncii, ci pur şi simplu pentru că se constată ca banul public e prost gestionat şi că specializarea respectivă se face mai bine în privat.

8. Când lăsăm de-o parte ipocrizia şi masca nevinovăţiei? Oare am uitat că doamna ministru Andronescu:
- nu se află la primul mandat la Educaţie
- este Rectorul Universităţii Politehnice Bucureşti, cea mai mare beneficiară a subvenţiilor de stat din România
- este din 2004 Preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor, funcţie din care s-a autosuspendat la începerea mandatului, dar unde toţi ştiu că se va întoarce după vremelnicul mandat ministerial,
şi din toate aceste motive este în incompatibilitate?

9. Când renunţăm la unanimităţi ca pe vremuri, de tip Pactul pentru Educaţie: suntem toţi de acord şi nu facem niciunul nimic, şi trecem la dezbatere pe politici în funcţie de viziuni de dezvolatare diferite, iar cetăţenii aleg ce doresc să aibă? Când renunţăm să ne certăm pe Udrea vs. Hrebenciuc şi trecem la lupta de idei?

10. De ce nu decid beneficiarii sau contribuabilii unde se duc banii lor din impozite, inclusiv către ce instituţii de învăţământ?

Un comentariu:

Andrea B spunea...

Ceea ce priveste acum acest scandal, faptul ca se numeste scandal arata ca s-au luat masuri bruste si paralizante, chiar daca intr-adevar ar fi necesar intrarea in legalitate a multor facultati din cadrul universitatii asta se putea face frumos pe parcurs ,legal,cu reglemantari si acte normative,asa cum s-a gandit acum ulterior de catre guvern, fara sa fie oameni si institutia bruscata. Sectorul privat intr-adevar ar trebui sa aiba mai multa sustinere, dar sa fie si obligat la corectitudine.S-ar putea ajunge la rezultate foarte prospere si in viziunea internationala daca lucrurile s-ar face cu mai mult tact si mai multa intelepciune,fara defaimari,pe cai legale. Sa nu improscam ci sa ajutam, dar desigur ptr asta ar fi nevoie de lichidari de interese proprii din partea multora. Se pare ca e un lucru greu de realizat.