vineri, 31 iulie 2009

Mi-e greu fără tine, dar nici cu tine nu mi-ar fi uşor

Editorialul publicat de Mircea Dinescu, în Cotidianul, despre Republica Moldova. Fără alte comentarii:
Ce s-ar fi întâmplat dacă sora noastră mai mică, fugită de acasă şi care acum se droghează cu praf de seceră şi ciocan şi trăieşte în concubinaj cu bătrânul soldat Ivan Turbincă, s-ar fi întors spăşită şi, în loc de republică, s-ar fi numit astăzi judeţ?
Păi socotind că din cele aproximativ patru milioane de suflete care populează Basarabia două milioane sunt de origine rusă şi ucraineană (nemaipunând la socoteală „scorciturile“, cum frumos spuneau copiii mei despre ei înşişi), probabil că la ora asta Traian Băsescu ar fi abandonat Ţinutul Secuiesc şi, costumat în rubaşcă şi cizme unse cu dohot, s-ar fi gudurat pe lângă preşedintele consiliului judeţean Vladimir Voronin, în compania căruia ar fi tras un cazacioc preelectoral şi ar fi închinat un pahar de samagon în cinstea noii axe Bucureşti - Moscova - Kiev.Celebrul distih popular „Limbă dulce, cur viclean /caracter de moldovean“ s-ar fi potrivit perfect pe butelcuţa preşedintelui României, care nu s-ar fi sfiit să se joace şi de-a găgăuzul de dragul unui nou mandat.Pe de altă parte, în loc de drama micii republici moldoveneşti, unde urmaşii lui Ştefan cel Mare flutură acelaşi steag roşu ca şi urmaşii lui Kim Ir Sen, s-ar fi vorbit în Europa despre convulsiile României Mari care, obligată să poarte o insulă rusofonă în spinare, de o mie de ori mai babană ca Insula Şerpilor, ar fi plutit şi mai greu prin băltoaca posttranziţiei capitaliste.Să revenim la oile noastre tunse şi să zicem mersi că şpicheriţa de la buletinul meteo al televiziunii moldoveneşti anunţă că „bati vîntu di la un capăt la altu al republişii“, ci nu al judeţului, fiindcă oricum la alegerile din toamnă se prefigurează şi la noi un uragan.

Modele din guvern exportate şi în plan local - la Constanţa

Nu doar reprezentanţii PDL se specializează în cumpărarea favorabilităţii jurnaliştilor sau a unor instituţii mass-media, ci şi partenerii lor din guvern de la PSD.

Astfel, primarul Radu Mazăre a încheiat contracte în valoare de nu mai puţin de 836.000 Euro cu un singur post de televiziune local. Mai grav decât atât, unul dintre contracte are ca scop explicit "construirea, promovarea si mentinerea unei imagini institutionale pozitive". Adică bani pe faţă pentru ştiri favorabile.

Aflaţi mai multe aici.

Final de alegeri in Republica Moldova

Rezultatele alegerilor din Republica Moldova dau un echilibru în Parlament între Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, clasat pe primul loc, dar care a pierdut un număr important de mandate, şi celelalte partide care au trecut pragul electoral. Acest rezultat, obţinut chiar în condiţiile organizării sub puterea comuniştilor a scrutinului, pot da şansa partidelor de opoziţie, să formeze un bloc mai bine reprezentat în Parlament decât comuniştii.
Se pare că după numărătoarea finală mandatele vor fi împărţite astfel:
48 Partidul Comuniştilor
18 Partidul Liberal Democrat din Moldova
15 Partidul Liberal
13 Partidul Democrat din Moldova
7 Alianţa "Moldova Noastră", sursa: http://www.alegeri.md/

În privinţa posibilităţilor de formare a unei alianţe de guvernare, aflaţi mai multe aici.

Din păcate, nu pot să renunţ la o notă tristă, şi anume că mass-media şi opinia publică din România au fost mai degrabă nepăsătoare pe durata campaniei electorale, şi ne-am rezumat cu toţii doar la nişte reacţii emoţionale în timpul protestelor tinerilor după ultimele alegeri contestate. Sigur că informaţii despre campania electorală şi alegerile din republica Moldova au existat la ştiri sau în jurnalele româneşti, au lipsit însă dezbaterile, au lispit "scenele publice" la care să se emită opinii şi comentarii faţă de situaţia politică din Moldova. Astfel de spaţii ar fi fost foarte necesare, în condiţiile cenzurii extinse din republica Moldova, şi ar fi putut reprezenta un minim sprijin pentru partidele de opoziţie pentru a echilibra cât de cât şansele concurenţilor la expunere publică. Din păcate, după ce ne-am emoţionat acum câteva luni, am uitat fosrte repede...

joi, 30 iulie 2009

Serialul continuă

Serialul dezvăluirilor în "cazul Udrea" continuă, şi, aşa cum eu unul bănuiam, problemele sunt mult mai ample şi mai numeroase decât la MTS. Dar mai bine citiţi dumneavoastră:

http://www.jurnalul.ro/stire-special/udrea-contract-vicios-la-paris-516256.html

miercuri, 29 iulie 2009

Chiar e important sa vorbim despre Udrea?

Încerc să dau un răspuns la întrebarea din titlu, fără să-mi propun ca acesta să fie unul universal valabil, ci mai degrabă o explicaţie personală: de ce urmăresc dezvăluirile jurnalistice în cazul "Udrea", de ce să găzduiesc în aşa multe comentarii pe un blog personal acest subiect.
Nu cred că e aici cel mai bun spaţiu pentru anchete jurnalistice, cu atât mai puţin cu cât contribuţia mea la acestea nu există, m-am limitat la informaţiile existente deja pe piaţă. De aceea, nu-mi propun să urmăresc pas cu pas orice scandal din spaţiul public, aşa cum n-am urmărit scandalul de la MTS de exemplu.
Nici nu-mi propun să joc rolul de reprezentant al opoziţiei necondiţionat şi pe orice, cu atât mai puţin pe blog. Şi de asemenea, sunt de acord că nici un partid nu reunşete răul absolut din societate, în timp ce alţii ar fi purtătorii exclusivi ai steagului dreptăţii.
Însă în cazul Elena Udrea cred că este mult mai mult decât o simplă anchetă asupra activităţii unui ministru. Da, cred şi eu, aşa cum spunea chiar colegi de partid ai domniei sale, că este vorba despre o campanie, o campanie anti -Elena Udrea. Însă este o campanie pe care o consider legitimă.
În acest caz nu este vorba doar despre faptul că un mistru este neglijent faţă de banul public. Este vorba despre întreaga impostură a obţinerii acelei poziţii guvernamentale, despre incompeteţa demonstrată public în pofida căreia totuşi cariera doamnei Elena Udrea este înfloritoare, este vorba despre faptul că doamna Elena Udrea nu a demonstrat vreodată că ar avea vreun set de credinţe doctrinare sau principii de viaţă pe care îşi propune să le reprezinte în politică, este vorba despre simbolistica pe care Elena Udrea o întrupează în imaginea publicului: aceea de psudo-model pentru succesul în politică.
Din aceste motive eu, ca persoană implicată în activitatea politică, şi mai mult, ca tânăr, îmi doresc o clasă politică fără modelul Udrea.

marți, 28 iulie 2009

O viziune prezidenţială pentru educaţie

Ce vrem de la educaţia din România?
Este o întrebare care mi-a revenit în minte odată cu scandalul acreditărilor la facultăţile din cadrul Univ. "Spiru Haret". Apropo, eu n-am aflat încă nimic despre concluziile comisiei de ancheta a Ministerului pe această temă. Deşi suntem în plină perioadă de înscrieri la facultate, ba chiar pe sfârşitul acesteia, comisia se pare că nu se grăbeşte deloc, probabil doresc să fie cât mai riguroşi.
Dar, revenind, oare nu ar fi timpul să avem o dezbatere serioasă despre ce dorim să obţinem de la educaţia românească? Cum spunea chiar Preşedintele, vrem filosofi sau tinichigii? Vrem învăţământ de stat de înaltă calitate şi investim pe măsură de la buget pentru asta, sau asgurăm doar un minim standard şi aştemptăm în completare resurse private (ale elevilor, studenţilor, ale companiilor, ale instituţiilor de învăţământ privat etc.)?
Sunt sigur că înainte de a ne lansa în dezbateri tehnice ar trebui să convenim principiile, iar acestea să fie decise consultând cetăţenii, nu doar factorii de decizie implicaţi, chiar dacă includem în această din urmă categorie şi profesorii.
Poate că viitoarea campanie prezidenţială ar putea fi un spaţiu de dezbatere şi pe această temă, candidaţii să aibă o viziune pentru educaţie, mai ales în condiţiile de agendă limitată de Constituţie a programului prezidenţial. Poate tocmai rolul de arbitru ar permite Preşedintelui României să susţină o viziune, fără ca această să se traducă într-o abordare guvernamentală, parlamentară sau sindicală, ci dimpotrivă, să stabilească ţinte mai înalte care să fie atinse doar cu implicarea fiecărui element din sistem.

luni, 27 iulie 2009

Ţuţea despre Eminescu

Eminescu, despre care Iorga spune că-i expresia integrală a naţiunii române, iar Blaga că reprezintă "ideea platonică de român", e românul absolut. L-am definit eu: sumă lirică de voievozi.

duminică, 26 iulie 2009

Serivicii juridice pentru o mare juristă

Jurnalul Naţional continuă serialul-anchetă Elena Udrea:
http://www.jurnalul.ro/stire-special/scenariul-jefuirii-banului-public-515907.html
Printre altele, aflaţi despre bagatele precum cele 52.000 de pixuri, sau despre serviciile de consultanţă juridică de 320.000 solicitate de jurista Elena Udrea.
Dar mai pe larg citiţi în jurnalul.ro.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Cine face diferenţa

Ca să mai uităm de căldură, măcar în week-end....

am aflat un posibil motiv pentru care universitatea privată pentru care se difuzează reclame în pauzele publicitare ale emisiunilor în care este criticată o altă universitate privată este mai bună: are un lector foarte competent.

vineri, 24 iulie 2009

Perdele, dar nu numai

În episodul de astăzi din Jurnalul Naţional pe tema Elenda Udrea, aflăm despre achiziţiile publice exorbitante pentru dotarea ministerului. Aflaţi aici.
Cei de la Jurnalul Naţional s-au oprit asupra perdelelor. Poate că vocile care o acuză că acţionează prea fără perdea au împins-o pe doamna ministru la aşa mare cheltuială.
Pe lângă perdele, mai sunt şi altele. Eu remarc de exemplu:
- peste 80.000 RON pentru hîrtie de fotocopiator... adică în lei vechi aproape un miliard, prin achiziţie directă, fără licitaţie
- 107.100 RON, adică peste un miliard, tot fără licitaţie, pentru laptopuri...
- 1 milion RON (lei noi!) pentru autoturisme, adica 10 miliarde lei vechi
- mobilier pentru computer, că doar trebuie să stea laptopurile pe ceva, 61.583 RON, tot fără licitaţie, prin achiziţie directă
Documentul detaliat, aici.

joi, 23 iulie 2009

Am 10 intrebari iscate de scandalul "Spiru"

În fine, sunt ceva mai multe, :D, dar le-am grupat în 10 categorii. Nu am subiectivisme legate legate de cazul de faţă, dar tare îmi doresc o dezbatere reală despre cum NU se încurajeazp mediul privat în România. Aşadar, vă propun să începem împreună, poate îmi daţi o mână de ajutor să vedem care ar fi o abordare corectă a problemei:

1. De ce în România avem o dezbatere publică despre cum se aplică nişte criterii şi nu avem dezbatere publică serioasă, inclusiv politică – adică de politici publice – atunci când se definesc aceste criterii?

2. De ce, pe o piaţă reglementată de servicii în educaţie, nu avem şanse egale pentru prestatorii de servicii?

3. De ce primesc universităţile de stat, pe lângă infrastructura moştenită – clădiri, faimă, corp profesoral etc. – , subvenţii de la stat, iar universităţile private, care trebuie să respecte aceleaşi standarde, nu primesc?

4. Ştim că nu avem resurse suficiente şi că avem cel mai prost finanţat sistem superior de educaţie. Singura soluţie: bani şi din mediu privat investiţi aici. Ce facilităţi oferă statul celor care investesc în educaţie, în universităţi private, în afară că sunt lăsaţi să încaseze taxe? De ce preferăm să avem un sistem subfinanţat care nu te duce nicăieri şi să ne mirăm că nu avem universităţi de top?

5. Oare primesc universităţile de stat subvenţii pentru că sunt mai bune, sau sunt mai bune tocmai pentru că primesc subvenţii? Oare nu ştim deja că statul este cel mai prost administrator?

6. Nu ar fi mai corect ca, în momentul în care o universitate privată ar fi evaluată ca standard de calitate superior uneia finanţate de la buget, să se decidă ca subvenţiile să meargă la cea privată, iar cea de stat să se descurce din taxe sau să pună lacătul?

7. Când vom avea prima universitate de stat inchisă pentru prost management? Atenţie: nu pentru că nu mai are specilizări căutate pe piaţa muncii, ci pur şi simplu pentru că se constată ca banul public e prost gestionat şi că specializarea respectivă se face mai bine în privat.

8. Când lăsăm de-o parte ipocrizia şi masca nevinovăţiei? Oare am uitat că doamna ministru Andronescu:
- nu se află la primul mandat la Educaţie
- este Rectorul Universităţii Politehnice Bucureşti, cea mai mare beneficiară a subvenţiilor de stat din România
- este din 2004 Preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor, funcţie din care s-a autosuspendat la începerea mandatului, dar unde toţi ştiu că se va întoarce după vremelnicul mandat ministerial,
şi din toate aceste motive este în incompatibilitate?

9. Când renunţăm la unanimităţi ca pe vremuri, de tip Pactul pentru Educaţie: suntem toţi de acord şi nu facem niciunul nimic, şi trecem la dezbatere pe politici în funcţie de viziuni de dezvolatare diferite, iar cetăţenii aleg ce doresc să aibă? Când renunţăm să ne certăm pe Udrea vs. Hrebenciuc şi trecem la lupta de idei?

10. De ce nu decid beneficiarii sau contribuabilii unde se duc banii lor din impozite, inclusiv către ce instituţii de învăţământ?

miercuri, 22 iulie 2009

efectul contractelor din bani publici in stiri pozitive pentru Elena Udrea

Epsiodul de azi din Jurnalul Naţional:
http://www.jurnalul.ro/stire-special/udrea-cumpara-stiri-politice-515471.html
Pe scurt, este prezentată o monitorizare a ştirilor (numărul şi favorabilitatea acestora) despre Elena Udrea, la televiziunile beneficiare ale contractelor de promovare a turismului.

“Parinti, bunei, nu-i votati pe ei!”




Ce sumă a fost alocată de minister pentru deplasările interne ale ministrului Turismului?

O listă de întrebări ale celor de la Jurnalul Naţional la care doamna Ministru Elena Udrea nu a răspuns. Încă. Legea liberului acces la informaţiile publice sperăm că se aplică şi acestui minister şi astfel doamna ministru va fi obligată să răspundă într-un târziu. În titlu am ales-o pe cea care mie mi s-a părut cea mai relevantă.... nu că celelalte nu ar fi:
● Care este suma alocată de Ministerul Turismului pentru deplasarea ministrului turismului Elena Udrea în deplasările externe de la numirea în funcţie şi până în prezent?
● Ce sume au fost alocate de minister pentru participarea României la târgurile internaţionale?
● Ce sumă a fost alocată de minister pentru deplasările interne ale ministrului Turismului?
● Ce sumă a fost alocată de minister pentru deplasarea ziariştilor la evenimentele interne la care a participat şi Elena Udrea?
● Care este suma alocată de MT pentru deplasarea ziariştilor în delegaţiile externe care au însoţit-o pe Elena Udrea?
● La cât se ridică suma alocată de la bugetul ministerului pentru diurna ziariştilor?
● Câţi ziarişti au făcut parte din fiecare din delegaţiile externe?
● Care este lista cu ziariştii care au însoţit-o pe Elena Udrea în deplasările externe realizate de la momentul numirii şi până în prezent, care au beneficiat de diurnă?
● Ce sumă a cheltuit ministerul Turismului cu ziariştii, detaliat pe fiecare deplasare? De ce serivicii au beneficiat aceştia?
● Care sunt agenţiile de turism care s-au ocupat cu transportul, cazarea şi masa jurnaliştilor în delegaţiile menţionate mai sus în urma selecţiei de oferte?
● A fost organizată licitaţie sau selecţie de ofertă separat de cea denumită "Lumină la malul marii" pentru organizarea concertului susţinut de Goran Bregovic de Paşti pe litoral? Daca da, de ce?
● Ce firme au depus oferte? Care au fost ofertele?
● Care au fost costurile pentru organizarea spectacolului şi care a fost onorariul artiştilor: Goran Bregovic şi a Wedding and Funeral Orchestra?
● De asemenea, aşteptăm să ne fie furnizat Contractul de coproducţie a emisiunii "Realitatea All inclusive" încheiat de Ministerul Turismului cu postul de televiziune Realitate.

marți, 21 iulie 2009

Serialul risipirii banilor publici continuă

În episodul de astăzi, aflăm cum a plătit Ministerul Turismului condus de Elena Udrea un onorariu dublu pentru Goran Bregovici, în condiţiile în care acesta a concertat în România anul trecut în condiţii mult mai avantajoase: 42.000 Euro faţă de 25.000 Euro.
http://www.jurnalul.ro/stire-special/udrea-l-a-scumpit-pe-goran-bregovici-515244.html
Diferenţa de 17.000 Euro este o pagubă colaterală, care intr-un capitol bugetar mult mai extins: Costuri pentru că Elena Udrea este ministru.

luni, 20 iulie 2009

924.000 Euro pentru publicitatea Elenei Udrea la televiziunile romanesti

924.000 Euro este bugetul alocat de Ministerul Turismului pentru campanie de promovare a turismului romanesc prin spoturi difuzate la TV pe canale din Romania.
Problema mare este că acest buget este deja împărţit prin caietul de sarcini, clasamentul audienţelor luat ca reper fiind cunoscut anterior.
Grav este că acest mecanism face ca fiecare televiziune să ştie practic cât a primit din pixul ministrului: 415.000 Euro pentru Pro TV, 320.000 Realitatea TV, 184.000 Antena 3. Mai multe aflaţi aici: http://www.paginademedia.ro/2009/07/20/de-la-udrea-pentru-televiziuni-415000-de-euro-pentru-pro-tv-320000-pentru-realitatea-tv-si-184000-pentru-antena-3/
Caietul de sarcini spune: “45% din buget va fi alocat pentru prima televiziune generalistă, 35% pentru prima televiziune de ştiri şi 20% pentru cea de-a doua televiziune de ştiri, selectate dupa audienţă.”
Trecând peste vicierea procedurii de achiziţie, întrebarea mea de bun simţ este: de ce oare trebuie promovat turismul românesc la televiziunile de ştiri, şi nu exclusiv la cele cu audienţă generală, sau la alte categorii specifice? oare de ce la nivel internaţional a fost ales eurosportul, dar la nivel naţional nu s-au gândit să aleagă un canal de sport? oare pentru că telespectatorii canalelor de ştiri au un comportament comercial mai aplecat spre turism? Sau pentru că astfel Elena Udrea îşi cumpără bunăvoinţa, şi tăcerea, acestor televiziuni?

Petre Ţuţea despre Egalitate

Oamenii sunt inegali de la natură. Sunt inegali înşişi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditară e un mister.
Egalitatea e cel mai mare duşman al libertăţii. Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu.

duminică, 19 iulie 2009

Cât ne costă Elena Udrea? Dublu

O nouă informaţie despre mega-contractul de publicitate semnat de Elena Udrea din banii Ministerului Turismului:
În timp ce România plăteşte 1 milion de Euro pentrun 1.025 de spoturi, Croaţia plăteşte pentru un contract de publictate similar 400.000 Euro pentru 805 spoturi. Mai multe în Jurnalul Naţional. Adică românii plătesc o difuzare cu 1.000 Euro bucata în timp ce pe croaţi îi costă la jumătate 500 Euro/difuzarea.
De ce ne costă pe noi dublu spaţiul publicitar la Eurosport?
Pentru că noi cumpărăm dublu numarului de sporturi? Nu.
Pentru că Ministrul Turismului e la noi Elena Udrea? Da.

vineri, 17 iulie 2009

Cinism prezidenţial

Pe toată durata scandalului "Ridzi" am evitat să mă alătur corului de critici la adresa faptelor de la Ministerul Tineretului şi Sportului din câteva motive:
În primul rând, am convingerea că devoalările de la acest minister sunt mult sub media pierderilor de bani publici din majoritatea ministerelor către găştile celor care le patronează. Doar că tocmai acolo unde bugetele sunt foarte mari şi interesele pe măsură, mecanismele sunt prea bine unse şi funcţionează de prea multă vreme ca să răsufle ceva.
În al doilea rând, cred că Monica Ridzi a intrat într-o horă în care, pe de-o parte, era presiunea organizaţiei pentru un sprijin cât mai consistent spre Elena Băsescu, iar pe de altă parte, probabil că a avut impresia că lucrurile mergeau aşa dintotdeauna în acea instituţie, că funcţionarii de acolo sunt atât de obişnuiţi cu astfel de proceduri, încât ele devin banale.
Aici voi deschide o paranteză şi voi spune că, după părerea mea, aceasta este tocmai caracteristica actualului guvern: cele două partide din coaliţie fiind atât de echilibrate ca forţă şi scor electoral, performanţa fiecărui ministru se măsoară direct în cantitatea de bani pentru puşculiţa de partid, iar cine nu performează, pleacă. Nici PSD, nici PDL nu-şi pot permite "timpi morţi" în vreun minister la acest capitol, pentru că asta ar însemna că balanţa se înclină în defavoarea partidului cu miniştri mai oneşti. Am închis paranteza.
Revenind la cazul Ridzi, al treilea motiv pentru care m-am abţinut de la comentarii era tocmai concentrarea tuturor vocilor din societate împotriva unei singure persoane: presă, opoziţie, Parlament, chiar şi colegii din partid criticau întâmplările de la ministerul tineretului.
Paradoxal, tocmai momentul demisiei m-a făcut să încep să comentez subiectul, sau mai exact, momentul imediat post-demisie. Mi s-a părut că cinismul din discursul Preşedintelui atinge cote atât de înalte, încât abia acum chiar trebuie "să luăm atitudine", ca să citez un slogan de campanie.
Aşa cum şi-a abandonat mulţi alţi apropiaţi politici, Traian Băsescu şi-a propus şi de data aceasta să scape de tot bagajul negativ al acestui scandal pe seama persoanei sacrificate, demisionara Monica Ridzi.
Spuneam că mi se pare momentul să luăm atitudine, cred că în cazul de faţă asta se poate face tocmai arătând că adevărata cauză a acţiunilor de la MTS a fost chiar persoana lui Traian Băsescu. Pentru această demonstraţie vă propun o metodă care ăn matematică s-ar numi metoda inducţiei: să găsim cazuri similare, apropiate lui Traian Băsescu, în care persoane susţinute de domnia sa au procedat sau procedează similar.

Salut în acest sens ancheta lansată azi de Jurnalul Naţional despre Elena Udrea şi activitatea sa la Ministerul Turismului, şi în susţinerea acestei campanii vă propun să urmărim în fiecare zi dezvăluirile din cotidian pe această temă.
Episodul 1: Evenimentul de promovare de la Paris, din timpul Turneului de Tenis de la Roland Garros: Plicurile în vederea selecţiei de ofertă se deschideau la minister marţi la ora 12.00, iar evenimentul, cu toate detaliile puse la punct de câştigători, începea vineri dimineaţă la Paris. Într-un cuvânt, un simulacru de procedură de achiziţie publică.
Mai multe, în
Jurnalul Naţional.

Interesul public versus vechimea în partid

În comentariul anterior constatam cum au fost desconsiderate forurile de conducere ale PDL şi mai ales statutul acestui partid de către Emil Boc prin numirea noului Ministru al Tineretului şi Sportului.
Cu ocazia aceasta am observat şi o prevedere a statutului PDL care mi se pare cel puţin dubioasă, ca să nu spun chiar împotriva interesului public.
Astfel, aşa cum am aflat în aceste zile, pentru a ocupa un post în administraţia centrală, cum ar fi cel de ministru, este nevoie de minim doi ani de vechime în partid şi un an de activism politic. Să nu uităm că această categorie, a administraţiei centrale, nu înseamnă doar funcţiile cu accent politic cum sunt cele de minsitru, ci şi şefi de agenţii, secretari de stat care presupun mai degrabă competenţă decât anvergură politică.
Eu sunt implicat de mult timp în partid şi am perspectiva omului de partid. Înţeleg de ce este normal pentru organizaţie să sprijine accesul la funcţii pentru oamenii implicaţi în partid. Însă cred că o astfel de prevedere restrictivă, care exclude oameni din afara politicii sau chiar pe cei mai noi din politică, ar putea, în abordare maximalistă, să fie acceptată pentru funcţii alese, nicidecum pentru funcţii numite în administraţie.
Fiecare partid este liber să-şi stabilească regulile interne proprii, însă dacă acestea intră în contradicţie cu interesul public, atunci apare o problemă care ne interesează pe toţi.
O astfel de prevedere elimină criteriul competiţiei, dar mai ales pe acela al competenţei profesionale.

miercuri, 15 iulie 2009

Statutul PDL, călcat în picioare de preşedintele partidului

Unele afirmaţii ale politicienilor sau ale comentatorilor devin atât de banale prin repetare încât autorii lor uită să le mai argumenteze. Iată un exemplu:
"În PDL, deciziile nu se iau în forurile partidului, conform prevederilor statutare, ci partidul este condus din altă parte, respectiv de Traian Băsescu."
O astfel de afirmaţie, deşi repetată mereu, este negată cu hotărîre de toţi reprezentanţii PDL.
Studiu de caz: numirea noului Ministru al Tineretului şi Sportului.
Conform declaraţiilor tuturor liderilor PDL, subiectul Monica Iacob-Ridzi nu a fost discutat la ultima şedinţă a forului de conducere naţional al PDL. Cu toate acestea, la numai o oră după anunţul demisiei doamnei Ridzi, Emil Boc face o nominalizare care este trimisă la Cotroceni şi, în aceeaşi seară, noul ministru depunde jurământul.
Să vedem ce spune statutul PDL (sursa: statutul publicat pe site-ul oficial al PDL):
art 16. lit. c:
"Candidaturile pentru functiile in Guvern si autoritati ale administratiei publice centrale Art. 149. (1) Atunci cand partidul poate numi primul-ministrul sau/si ministrii, BPN face propuneri care sunt aprobate de CDN si sunt aprobate de CNC prin vot secret. (2) Pentru aceste functii nu pot candida decat militantii care au o vechime de cel putin 3 ani in partid, o activitate ca militant de cel putin 2 ani, recunoscuta ca atare de SRUMGC al BPN. Art. 150. (1) Pentru functiile din cadrul ministerelor si celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale, pentru care partidul este indreptatit sa desemneze candidati, BPN face propuneri pe functii, catre CDN care le aproba. (2) Pentru aceste functii nu pot candida decat acei militanti care au o vechime de cel putin 2 ani in partid, o activitate ca militant de cel putin 1 an, recunoscuta ca atare de SRUMGC al BPN. "
Trecând peste exprimarea putin nefericită, aflăm că un for de conducere face propunerea care trebuie validată, prin vot secret, de alte două instanţe interne. Când s-au întâmplat toate acestea?!?
Statutul PDL a fost ignorat deplin chiar de preşedintele acestuia, sau, în cel mai bun caz, liderii PDL ne-au minţit pe toţi cu seninătate după şedinţa de luni. Uni vor spune că este bucătăria lor internă şi că îi priveşte cum ăşi desemnează miniştrii, dacă decide partidul, Emil Boc sau Traian Băsescu. Nimic mai fals. Statutul unui partid este act de interes public, iar dacă un partid nu mai respectă aceste reguli pe care singur şi le decide, el devine un grup de interese nelegitime, aşa cum ar spune domnul preşedinte. Mai mult, conform putem deduce că partidul funcţionează după alte reguli decât cele validate public, caz în care, conform legii partidelor politice:
"Art. 26.(1) In cazul in care modificarile nu sunt comunicate conform art. 25 alin. (2) sau daca instanta a respins cererea de incuviintare a modificarii statutului, iar partidul politic in cauza actioneaza in baza statutului modificat, Ministerul Public va solicita Tribunalului Bucuresti incetarea activitatii partidului politic si radierea acestuia din Registrul partidelor politice. (2) In termen de 15 zile de la inregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucuresti se va pronunta asupra acesteia".
Concluzii?

marți, 14 iulie 2009

Plăcintă: chiflă sau pleaşcă pentru PDL

Nu-mi plac jocurile de cuvinte cu numele unor persoane, şi cu atât mai puţin mi se pare politicos să folosesc acest procedeu - în paranteză fie spus, constat că mai ales ăn presa sportivă, aceasta devine o obsesie - dar de data aceasta nu mă pot abţine să fac o remarcă:
Avem un nou ministru al tineretului şi sportului din această seară. Rămâne de văzut dacă această decizie pe fugă a PDL se va dovedi a fi o "chiflă", sau dimpotrivă, prestaţia doamnei ministru va fi o "pleaşcă" în prestaţia general proastă a acestui guvern.

Cum ar trebui să arate Preşedintele Alternativă?

Luni a avut loc lansarea lui Crin Antonescu în competiţia pentru funcţia de Preşedinte al României. La sfârşitul acestui an, vom avea cea mai importantă şi disputată cursă prezidenţială, cel puţin din două motive obiective:
- pentru prima dată, alegerile prezidenţiale se desfăşoară separat de alte alegeri. Dacă până acum, miza partidelor era în principal rezultatul alegerilor parlamentare, dar miza văzută de majoritatea alegătorilor era succesul candidatului preferat, acum lupta se va da doar ăntre candidaţii implicaţi, şi va rămâne în mâinile lor în ce măsură reuşesc să mobilizeze în jurul lor partidele susţinătoare
- pentru prima dată, cunoaştem cu exactitate raportul de forţe în Parlament, dar cu toţii ne aşteptăm la o reaşezare a majorităţii parlamentare după prezidenţiale. Fie că este vorba de influenţa noului ales, fie că, pur şi simplu ar fi un efect al dispariţiei influenţei actualului preşedinte-jucător.

Cum ar trebui să arate viitorul Preşedinte al României? La această îngtrebare vor încerca să creioneze soluţii fiecare dintre candidaţi, dar răspunsul îl vor da românii la vot.

Mai apare o întrebare la care răspunsul ar trebui să vină cu ceva vreme înainte de alegeri, iar Crin Antonescu este primul chemat să ofere cheia: Cum ar trebui să arate un Preşedinte - alternativă la Traian Băsescu?
Crin Antonescu porneşte ca favorit pentru acest rol dintr-un motiv obiectiv: este liderul celui mai important partid de opoziţie.

luni, 13 iulie 2009

Am scăpat de taxa de parcare Dalli!

Aflăm că Primaria Generală a anunţat că începând de astăzi contractul cu parcările Dalli nu mai este în vigoare şi că locurile de parcare sunt preluate de primărie. În sfârşit!
Sigur că nu este aşa de simplu, şi că cei de la Dalli continuă să încaseze.
Propun un demers civic: NU MAI PLĂTIŢI VREO TAXĂ DE PARCARE ÎN PARCĂRI DALLI! Oricum nu vor mai avea ce să facă.... să nu zică primarul că nu dăm şi noi cetăţenii o mână de ajutor.

Petre Ţuţea despre Democraţie

Eu, cât aş fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric.
Prin însăţi ordinea ei ideologică, democraţia îl obligă pe idiot să stea alături de geniu şi să-i poată zice: ce mai faci, frate? Partea proastă este că oameni de excepţie pot ajunge captivi în curezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimă specia. Prin individ se exprimă personalitatea. Numai că, uneori, un individ ajunge să influenţeze foarte mult asupra maselor. Aceştia sunt aleşii. Paradoxul societăţii umane este că mulţimea îi produce pe conducători, iar aceştia o conduc.

sâmbătă, 11 iulie 2009

Cum a dispărut instituţia demisiei?

În cultura democratică din România, instutuţia demisiei este extrem de rară, aproape inexistentă, guvernanţii preferând de cele mai multe ori, indiferent de rangul lor, să renunţe la post doar atunci când sunt daţi afară. Ân general, nu contează acuzele venite de la public sau din mass-media, nu contează corul celor care îţi cer demisia, nu contează incompatibilitatea cu o echipă de conducere (ba din contră, asta a fost chiar premisa actualei coaliţii guvernamentale), important este să rămâi pe funcţie.
Demisia nu ar trebui să fie un gest compromiţător, nici nu ar trebui să fie un pas care să îl compromită definitiv pe cel care ia aceasta decizie. Demisia ar trebui să reprezinte un semn de responsabilitate. Nu şi în România!
În aceste condiţii, rarele gesturi de demnitate publică ar trebui să şocheze şi să aibă efecte puternice în spaţiul public şi politic. Iată însă că nu se întâmplă aşa. Octavian Bellu şi-a anunţat demisia din funcţia de secretar de stat în cadrul MTS, argumentând insuficienta finanţare în domeniul sportului şi perspectiva falimentului acestui domeniu. Chiar dacă această decizie vine în contextul în care presa cere în cor, dar fără succes, demisia Monicăi Iacob Ridzi, şefa ierarhică a domnului Bellu, domnia sa a decis să facă acest pas, deşi nu este învinovăţit de nimic. Nici de cheltuirea neglijentă a banului public, nici de delapidare, nici de corupţie cum s-a întâmplat în fotbal. Ci doar pentru a trage un semnal de alarmă.
Din păcate, cu efect redus. Noi discutăm în continare despre Monica Ridzi, despre vizitele pe şantiere, despre dom' Costel, foarte rar despre cei care încearcă să construiască ceva...

miercuri, 8 iulie 2009

Michael Jackson şi o temă liberală

Evenimentul săptămânii (la nivel mondial, căci la noi este ancheta Ridzi) este ceremonia in memoriam Michael Jackson, aşa că m-am gîndit să aleg o creaţie a artistului pop pe o temă liberală: Black or White.
Iată şi un link spre varianta completă, rareori difuzată integral, deşi este vorba despre un videoclip celebru:
http://www.youtube.com/watch?v=1AlL0mw_Rew

luni, 6 iulie 2009

Criza economică loveşte scandalurile

Pe zi ce trece, veştile despre situaţia economică din România sunt mai alarmante. De la trimiterea anagajaţilor în şomaj tehnic la diverse companii de stat, la reducerile salariale din privat, de la lipsa lichidităţilor de plată către bugetari, la perspectivele sumbre privind evoluţia economică în următorul an, toate acestea conturează o situaţie din ce în ce mai îngrijorătoare pentru români.

În acest timp, obişnuinţele rele par a se uita greu. În fiecare zi scandaluri, bârfe politice, conflicte personale între diverse personaje politice aflate în coaliţia de guvernare sau, mai rău, în acelaşi partid, evenimente supramediatizate în defavoarea dezbaterii pe proiecte, în defavoarea soluţiilor concrete propuse de fiecare actor politic. În tot acest tablou este şi un semn bun totuşi. Parcă discuţiile serioase, despre soluţii pentru o viaţă mai bună, pentru politici sectoriale mai coerente încep să fie mai dese. Afectaţi la buzunar şi la standardul de viaţă, vom fi din ce în ce mai nepăsători la scandalurile lipsite de conţinut, servite până acum cu insistenţă. Ba chiar risc un pronostic, oamenii vor sancţiona pe cei preocupaţi exclusiv de acestea. Şi vor asculta mult mai atent soluţiile propuse pentru problemele de fond. Mai rămâne doar ca aceste soluţii să şi existe în discursurile politice...