marți, 21 aprilie 2009

Ţuţea Despre Comunism, prima parte

Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii. Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda! Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot şi totul pute. A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniştii nu trebuie trataţi ca infractori politici. Ei trebuie trataţi ca infractori de drept comun. Ca hoţii de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame... Comunsimul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negaţia omului total, că omul total aparţine la cele două lumi: lumea trecătoare şi lumea veşnică. Or, comunismul ancorează în dimensiunea lumii trecătoare şi în felul ăsta nu e uman. Pentru că dacă îi spui unui om normal: mă, eşti un animal raţional muritor şi după tine rămân doar viermi şi minerale - îţi dă cu bâta în cap! (continuare despre comunism, peste două săptămâni)

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ca sa vezi domnule ce paradoxala este istoria!In parlamentul "republicii"de dupa Revolutia franceza, la stinga stateau antimonarhistii "comunei din Paris", printre care un domn numit Pruhdon(impotriva proprietatii private,inspiratorul lui Marx) si domnul Bastiat(tatal liberalismului modern).Am putea spune ca sintem veri cu comunistii!!Nu-i asa ?? Se vede treaba ca nu conteaza "iarba pe care am pascut-o impreuna" ci ideile inalte ale spiritului!!

Liviu Jicman spunea...

@ anonim
Evocarea e interesanta, dar nu inteleg la ce palier am fi in acest caz "veri" cu comunistii? Cred ca polaritatea ideilor este fireasca in mai toate regimurile...