joi, 2 aprilie 2009

Studenţii încep protestele

Astăzi, joi, 2 aprilie, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România organizează proteste în mai multe centre universitare, inclusiv în capitală. Aici găsiţi anunţul ANOSR privind organizarea protestelor.

În Bucureşti, protestele au loc în complexul Regie, de la ora 11.30, pentru cei care doriţi să sprijiniţi demersul.


Iar motivele
studenţilor sunt expuse aici. Citez:

1. Tentativa de amânare a măririi subvențiilor burselor cu 15% până în octombrie 2009;
2. Eliminarea reducerilor pe transportul în comun, și a facilităților legate de practica studenților;
3. Creșterea generalizată în toată țara a regiilor de cămin;
4. Comunicarea extrem de dificilă cu reprezentanții MECI ( 1,5 ore de discuții în 4 luni). Luarea unor
decizii fără consultarea partenerilor sociali;
5. Creșterea nejustificat de mare a taxelor în Universitățile din România;
6. Blocajul Caselor de Cultura a Studenților datorită unor neînțelegeri între MECI și MTS;
7. Tentativa de a evalua Universitățile cât mai repede fără a se ține cont de calitatea evaluării;
8. Lipsa unei viziuni clare a ministerului în ceea ce privește Învățământul Superior.

Eu aş menţiona ca una dintre cele mai mari aberaţii (ca şi celelalte, dar pe care ministra le va
explica probabil prin bugetul insuficient), ca printr-o reglementare aberantă, s-a renunţat la facilităţile pe care mediul privat le primea pentru locurile de practică ale studenţilor. Deşi nu doar studenţii se plând de lipsa sau insuficienţa practicii în învăţământul românesc, ci toată lumea constată asta.

Oricum, motive ar fi multe. Am intitulat articolul "studenţii încep protestele" pentru că sunt sigur că lucrurile nu se vor opri aici. Iar câtă vreme un ministru retrograd precum Ecaterina Andronescu este la cărma educaţiei, tânăra generaţie nu va putea fi mulţumită. Şi nici redusă la tăcere.

Ca bonus pentru iniţiativa şi curajul studenţilor, iată şi clipul de mediatizare al protestelor:



6 comentarii:

Marius Caramelea spunea...

Articolul tau e indreptat intr-o singura directie, din pacate scapi din vedere cateva lucruri esentiale:ANOSR a venit inca de pe vremea fostei guvernari cu un proiect de lege a practicii universitare(una dintre prevederi era chiar ca activitatea in ONG-uri sa fie considerata practica scolara) si amendamente la legea de finantare a universitatilor de stat pe baza indicilor de calitate din pacate a fost ignorata constat de colegul tau din biroul national TNL, stimabilul ministru "steluta" Adormitei si din cate stiu chiar tu faci parte din comisia de educatie a PNL. Sa vorbesti din afara e tare usor si sa arunci cu noroi asupra doamnei ministru doar pentru simpul fapt ca nu iti place sau face parte din alt partid e pura ipocrizie.Nu sunt un fan al doamnei Andronescu, ba din contra dar dintre toti ministri educatiei pe care am avut ocazia sa-i cunosc, madam e printre putinii oameni(exceptia face poate doar ministru Miclea, un om de mare onoare) care stiu cu ce se manaca sistemul.

Liviu Jicman spunea...

Eu personal chiar sunt convins de ce am spus, si e adevarat ca aceasta convingere a mea poate fi considerată unilaterală, dar nu pentru că nu văd ce au făcut sau nu au făcut ceilalţi, ci pentru îmi asum vehemenţa împotriva Ecaterinei Andronescu.
Nu sunt coleg de birou cu Cristi Adomniţei, gradul maxim de colegialitate pe care l-am atins vreodată este că suntem colegi de partid.
Dar, am convingerea fermă că Ecaterina Andronescu este un rău prin esenţă pentru învăţământul românesc, tocmai pentru că domnia cunoasşte foarte bine sistemul, şi prin urmare ştie să-i patroneze perfect viciile. Cred de aceea că cel mai incompetent, neştiutor şi eventual imbecil om pus în fruntea acestui sistem poate aduce mai puţine rele sistemului decât Ecaterina Andronescu, care este parte a sistemului de învăţământ ceauşist pe care încearcă prin toate gesturile să-l menţină. Un sistem prăfuit, neperformant, lipsit de obiective şi care nu oferă beneficiarilor ceea ce aceştia ar dori sau ar avea nevoie în societatea de astăzi AR AVEA şansa să se reformeze, chiar dacă cu incorenţe, sontâcăieli, bâlbe, erori prin simplul fapt că el există într-o societate care i-a luat-o cu mult timp înainte. Însă Ecaterina Andronescu în fruntea ministerului este o garanţie a conservatorismului în sistem, şi de aceea ea este mai dăunătoare decât orice necunoscător pus şef peste educaţie.
A, este adevărat, mi-aş fi dorit foarte mult un ministru care să facă reforme liberale, care să nu se concentreze pe renovări ale clădirilor ci pe renovări ale instituţiilor, care să aibă o viziune modernizatoare, să ştie de unde plecăm şi unde vrem să ajungem. N-am avut parte de aşa ceva, din păcate. Am fi avut o mare şansă, existau şi circumstenţele pentru o reformă amplă, acestea s-au ratat deocamdată. Cu toate acestea, nu am cum să apreciez că în fruntea ministerului educaţiei ajunge IAR Ecaterina Andronescu, pentru că ultimul lucru de care ar avea nevoie - în opinia mea - acest sistem este stabilitatea înntr-un proiect care NU NE ADUCE NIMIC.
Câteodată chiar şi falimentul e mai sănătos decât menţinerea artificială a unei boli...

Marius Caramelea spunea...

Pacat ca esti si tu prins intr-una din metehnele sitemului care iti obtureaza aria de perceptie a realitatii. E usor, pe un val de nemultumire (indreptatita, de altfel) studenteasca sa spui vorbe grele despre activitatea unui ministru. As putea sa-ti dau multe exemple de "bune practici" realizate de Ec. Andronescu atat ca rector cat si ca ministru, dar nu sunt nici pe departe un purtator de cuvant al domniei sale. Din nefericire, si cu asta inchei definitiv comentariul meu pe acest subiect,te-ai avantat pe un domeniu pe care nu-l stapanesti, nici nu-i cunosti realitatile. Tu vii din afara lui, vorbesti dupa ureche si esti in continuare prizonier sistemului de partid care este mult mai daunator pentru formarea noii generatii de tineri decat este Andronescu pentru educatie.

Liviu Jicman spunea...

@ marius
Nu m-am declarat un expert în educaţie, deşi este un domeniu care mă preocupă foarte mult şi asupra căruia intenţionez să-mi aplec atenţia în continuare, aşa cum am făcut-o şi până acum, e adevărat, dintr-o perspectivă politică.
Totuşi, fără să am vreo pretenţie de a mă da competent, e greu de acceptat că, după ce am trecut - ca beneficiar - prin treptele acestui sistem - aşa cum e şi cazul tău sau al oricăruia dintre noi care a urmat o şcoală, un liceu sau cursuri universitare, e greu de acceptat aşadar că nu-i cunosc realităţile.
În ceea ce priveşte protestele studenţeşti, promit de pe acum să revin cu analiza la fel de critice pe subiect şi atunci când toată lumea va uita din nou de acest domeniu - cânjd nu vor mai protesta nici studenţii pentru burse, nici profesorii pentru salarii, când vom reveni la mediocritatea de zi cu zi a unui sistem care merge spre nicăieri.
Totuşi, aş vrea să te rog să-mi dai măcar un exemplu de bune practici ale Ecaterinăi Andronescu ca ministru,chiar dacă nu eşti avocatul ei - poate cu atât mai bine, vei da un exemplu obiectiv - ca să pot argumenta de ce nu cred că este aşa.
Până atunci, rămân la ideea că maximul ce ne poate aduce doamna ministru în sistem este garanţia nemodernizării lui.

Adelina Cristea spunea...

Dincolo de neintelegerile pe care le ai cu colegul tau de sector eu vroiam sa te felicit ca ai abordat subiectul. Nu cred ca este tocmai de laudat faptul ca intr-o anumita organizatie doar un fost lider ia atitudine si restul nimic.... Sunt convinsa insa ca astfel de abordari merita sa le pastrezi fiindca sunt deplin legitimate.

Liviu Jicman spunea...

@ Adelina
Multumesc, Adelina! Eu nu cred că am neînţelegeri cu Marius, poate în cazul de faţă păreri diferite, dar e un lucru mai degrabă bun dacă reuşim să discutăm lucrurile astea, chiar din "perspective" diferite :D Nu degeaba am boteyat aşa blogul

Ceea ce este important cred eu este ca să ne preocupe aceste probleme, şi nu doar ca vehicule prin care să ne creştem imaginea în partid sau în afara lui - aici are dreptate Marius - ci chiar să avem obiective concrete pe care vrem să le atingem făcînd politică, să identificăm probleme şi măcar să propunem soluţii, dacă nu chiar să le şi implementăm.