miercuri, 29 aprilie 2009

Descentralizare pe model Năstase

Ştirea după-amiezei a fost reducerea bugetului de salarii pentru învăţământ. Reducerea de salarii în învăţământ a fost negată de ministrul Pogea şi parţial de Emil Boc, însă previzionată de estimările bugetare raportate la cheltuielile actuale (inclusiv sporuri).

Cred că este de prisos să spun şi eu că, după ce au promis şi, mai ales, votat în campanie marea-cu-sarea, guvernanţii actuali nu doar că nu îşi respectă angajamentele faţă de profesori, dar se pare că va fi chiar mai rău de atât, adică vor lua în loc să dea.

Ceea remarc este că începând cu luna mai începe, sau se anunţă că începe, mult trâmbiţata descentralizare, iar asocierea celor două evenimente poate că nu este întâmplătoare. E mai uşor să transmiţi responsabilitatea respectivă către primari, de la partide diverse, cu abordări diverse care se vor descurca fiecare în felul lui, plus că presiunea şi concentrarea mediatică va fi mai mică astfel.

Mă tem că se va întămpla o descentralizare, aşa cum spuneam din titlu, pe modelul celei aplicate sau încercate de guvernul Năstase. Deşi criticat pentru centralism şi stângism, guvernul respectiv a făcut câteva transferuri de activităţi de la nivel central la nivel local, aruncând astfel praf în ochii criticilor şi prezentându-se chiar mai reformist decât trecuta guvernare CDR. Ce înseamnă totuşi desentralizarea oare? Fără a da o definiţie de manual aici, descentralizarea înseamnă posibilitatea de a lua decizia la nivel local, şi nu la nivel central. Şi ce se întâmplă dacă pe timp de criză, pe timp de subfinanţare, sau chiar în vremuri normale, dar în cazul unui domeniu subfinanţat demarez acest proces? Oare sporesc gradul de desentralizare în mod real? Dimpotrivă. În realitate puterea de decizie a factorului local scade, deoarece acesta trebuie să se achite de cheltuieli cvasi-obligatorii precum salariile.

Să luăm un exemplu matematic simplificat.
Varianta 1: Primăria are puţine atribuţii şi un buget de 4 lei de care dispune.
Varianta 2: Primăria cu atribuţiile existente primeşte să zicem administrarea unei şcoli, cu 5 lei finanţare pentru salarii şi 6 lei estimarea acestora, adică cu un deficit de 1 leu.
Pe hartie am crescut atribuţiile, dar şi bugetul de care dispune primăria acum 4 lei + 5 lei = 9 lei!
În realitate, după ce se achită de salarii, primăria care înainte avea 4 lei şi decidea ce va face cu ei acum va rămâne cu 3... Oare asta o fi descentralizarea românească?
... Din păcate, exemplul meu simplificat probabil că ar putea fi contrazis de viaţa reală, unde am putea să nu vorbim de mai puţini bani, ci chiar să ne dea cu minus.

Niciun comentariu: