luni, 16 martie 2009

Cum se aruncă la coş relaţia româno-maghiară de dragul mizei electorale

Circul declaraţiilor prilejuite de ziua de 15 martie e greu de explicat, ba dacă nu imposibil, în actualul context social. Ce realitate a societăţii noastre sau a vieţii de zi cu zi ar putea explica o creştere a tensiunilor dintre români şi maghiari? Sau mai rău dintre cetăţeni români de etnie română şi cetăţeni români de etnie maghiară.
Fac această precizare deoarece zilele trecute vedeam neglijenţa unor politicieni, de data asta de la PC, care într-o conferinţă de presă spuneau că cetăţenii români din Covasna şi Harghita sunt discriminaţi. Ca şi cum maghiarii de acolo n-ar fi tot cetăţeni români.

Revenind la subiect, după ce reacţia politicienilor italieni faţă de români a fost atât de criticată la noi, nici politicienii români nu se lasă mai prejos, şi caută un elixir miraculos în locul soluţiilor economice pentru criza economică: ungurii sunt de vină. Apar ca din spuma mării organizaţii invizibile în general, precum noua dreaptă, spiritele se încing, toate la un semnal miraculos, prefaţat încă de vreo lună de Traian Băsescu la vizita sa în Ungaria.

Crede cineva că e mai mult de atât?

3 comentarii:

Lavinia spunea...

Paralelismul dintre cele doua reactii amintite - cele ale politicienilor italieni versus romani, respectiv cele ale unor politicieni de la noi in privinta relatiei cu maghiarii - nu este deloc intamplator in opinia mea.
Pare a fi vorba de un mecanism comun de producere a anumitor reactii politice, sociale, economice sau de orice alta natura, care obisnuieste sa preia anumite valori consacrate de-a lungul istoriei, asta daca extindem paradigma la cazul universal, iar daca o reducem la modul particular, avem principiile, traditiile, istoria unei tari.
In exemplul de fata este vorba de "cartea" patriotica (indeosebi punctele delicate din zona Ardealului).
Utilizarea acestor idei a reusit sa atraga mereu, sa "produca" mult bine oricui le-a folosit si in aproape orice domeniu in care au fost acestea folosite. In majoritatea situatiilor similare, s-a intamplat acest lucru.
M-am gandit deseori cum se ajunge la inducerea oamenilor in eroare, desi anumite lucruri se repeta aproape in aceeasi forma(cazul in discutie s-a mai produs de cateva ori dupa Revolutie). Sa fie oare un mecanism comun, general de gandire care "ajuta" succesul acestor strategii (nu mereu pe termen lung)? Dar aici risc sa ma apropii prea mult de Jung, iar eu nu am ajuns decat spontan pe acest fir, recunoscand ca nu am citit inca destul si nici prea mult din opera sa ( strict ca o paranteza, am parcurs mai mult Freud). Deci nu e deloc o aplecare a mea spre ideea inconstientului colectiv sau altceva asemanator si nici nu vreau sa duc prea mult discutia pe acest drum.
Am citit in schimb o alta teorie si de aici vin legate o multime de alte idei sau teorii, mai mult sau mai putzin apropiate la care as vrea sa ne oprim putzin. E vorba de teoria memelor si am sa dau un link pentru moment pentru cine doreste sa citeasca mai mult despre subiect; ea a fost elaborata de Richard Dawkins (el a folosit prima data termenul de "mema" ):
http://en.wikipedia.org/wiki/Meme
Bine, este un link oarecum standard, dar de aici se pot gasi multe alte "links in links" ca sa zic asa. Trecand peste anumite chestiuni mai apropiate de stiinta pura sau de limbajul uneori prea specializat, sper ca diverse analogii care decurg din aceste teorii sa fie "prinse" si in cazurile strict particulare despre care se vorbeste pe acest blog si nu numai.
In romana nu am gasit articole pe aceasta tema la fel de bune, dar asta doar pana acum, am sa mai caut.

Imi cer scuze daca am facut un comentariu prea extins, dar sper ca am reusit macar in parte sa exprim corect aceste "conexiuni" la care m-am gandit si care mi-au fost "trezite" dupa citirea articolului despre relatia romano-maghiara si miza electorala.

Lavinia

lavinia_marcu@yahoo.com

Anonim spunea...

Cand eram mai mic, si eu ma duceam la taicameu si ii spuneam ca ies in oras si stau pana dimineata pentru ca sunt un om liber, e alegerea mea pe care mi-o asum, o dovada de maturitate si etc...si continuam asa pana cand spunea ca nu-mi da nici un ban si atunci ne asezam la masa negocierilor :)
Sa presupunem acum un stat secuiesc autonom , in mijlocul Romaniei, cu cetateni liberi pe 20 de kilometri patrati , un stat in granitele Uniunii Europene si totusi (la inceput cel putin ) in afara ei politic, incapabil sa se "autoalimenteze" decat prin mijloace specifice Evului Mediu;
In rest tipete, injurii, conspiratii ascunse , d'astea d'ale noastre :)
P.S.: Curios cuvantul de verificare pentru publicare comentariului este magyr, sa vedem daca il scriu corect :))

Lavinia spunea...

Nici eu nu cred ca s-ar putea realiza "tehnic" in primul rand acest lucru, insa e posibil ca si temerile (sau "memele") existente de ambele parti sa fie folosite in diverse moduri tot de catre ambele parti.
Tocmai chestiunea cu statutul Uniunii Europene (aici ai observat foarte bine) mi se pare si mie ca se bate cel mai mult cap in cap, daca pot spune asa, cu ideea unui alt "stat in stat", in rest sunt cum ai spus "tipete, injurii..." etc.

In alta ordine de idei, chiar ti s-a intamplat treaba cu cuvantul de verificare magyr :))?
E ceva interesant. :)