marți, 10 martie 2009

Călin, Crin şi dilema aerului proaspăt

Provocat de câteva lecturi din lumea blogărilor, pe tema apropiatelor alegeri la conducerea PNL, şi a posibilelor schimbări de lidership prilejuite de această ocazie, astăzi voi încerca o pseudo-analiză a situaţiei, din perspectiva proprie.

Din start, doresc să precizez că încerc să las la o parte opţiunile personale, pe care voi avea ocazia să mi le manifest la Congresul PNL, în favoarea unor candidaţi sau a altora, fie că e vorba de prima funcţie din partid sau de o funcţie în conducerea centrală.

Mai degrabă fac o încercare să aşezăm situaţia într-o lumină obiectivă, cu circumstanţe bazate pe date concrete şi mai puţin pe impresii personale.

Aşadar, tema schimbării a fost foarte vehiculată în dezbaterea privind viitorul Preşedinte al PNL. Cu multe argumente în favoarea continuităţii (rezultatele bune ale guvernării liberale, scorul partidului – la cea mai bună cotă după 1990, deşi la sfărşit de guvernare - , imaginea fostului premier drept adversar redutabil care a făcut faţă lui Traian Băsescu etc.) şi multe argumente pentru schimbare de lider (lansarea unui posibil candidat în persoana unui şef de partid neerodat, detaşarea de bagajul negativ post-guvernare, redeschiderea dialogului cu celelalte două partide aflate acum la guvernare, după negocierile post-electorale din decembrie etc.)

Cu toate că dezbaterea este aprinsă, ea nu intră într-o analiză sinceră şi de profunzime despre ce înseamnă totuşi o schimbare. În opinia mea, cu siguranţă PNL nu urmează să treacă printr-o schimbare de lidership, indiferent de rezultatul Congresului. Nu spun neapărat că asta înseamnă un lucru rău, ci o realitate, şi stabilitatea are avantajele sale.

Anul acesta voi sărbători 10 ani de PNL, aşa că nu pot să uit unul din primele evenimente politice importante la care am fost martor, în calitate de tânăr membru, Congresul PNL din anul 2001, Congres de bilanţ după o altă participare la guvernare. Candidaţi la funcţia de preşedinte: Valeriu Stoica, Călin Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu. Câştigător din primul tur, dar la limită, Valeriu Stoica, iar clasamentul în ordinea menţionată. Cei doi candidaţi de atunci au continuat cursa pentru o funcţie în Biroul Central, iar aici clasamentul a fost invers faţă de cel la preşedinte: Antonescu locul 1, Tăriceanu locul 2, ....urmaţi de Cristi Boureanu, surpiza de pe locul 3. Între timp, în 2002, a mai fost ales şi Theodor Stolojan în funcţia de preşedinte, care de asemenea nu mai este membru al acestui partid.

Dintre cei 3 competitori din 2001, unul este în alt partid, iar pentru funcţia de preşedinte PNL concurează singurii candidaţi de atunci rămaşi membri PNL. Iar noi, comentatorii mai mult sau mai puţin implicaţi, dezbatem pe marginea schimbării.....
Concluzia: de 10 ani cel puţin nu a apărut în PNL un personaj nou cu sufiecientă susţinere încât să intre în cărţi pentru conducerea partidului măcar drept candidat, deşi între timp am avut patru ani de opoziţie grea şi patru ani de guvernare pe cont propriu.

Revenind la tema schimbării, cred că acolo de unde aceasta ar trebui să vină, deocamdată nu se întrezăreşte nicio lansare spectaculoasă spre conducerea partidului. Voi da două exemple, fără pretenţia de a fi singurele posibile izvoare de schimbare, însă pe care le consider relevante:

Parlamentul European. Dintre actualii parlamentari europeni liberali, primii doi pe lista din 2007 proveneau din afara PNL, deci putem spune că reprezintă o schimbare la faţă: Renate Webber şi Daniel Dăianu. Totuşi, deşi apreciaţi pentru activitatea de acolo şi probabil cu şanse pentru continuitate, despre niciunul nu am auzit că s-ar putea implica într-o funcţie de conducere în PNL. Asta cu toate că Daniel Dăianu este privit ca o voce autorizată în analiza economică din România, şi cu toate că, fapt notabil, Renate Webber a reuşit iniţiative politice apreciate în România din funcţia de Parlamentar European, deşi nu avusese exerciţiul rolului politic anterior. Mergând mai departe, la Adina Vălean, Cristian Buşoi, Ramona Mănescu, Magor Csibi, actuali europarlamentari şi candidaţi pentru un nou mandat, unul singur este actualmente în conducerea centrală a PNL – Cristian Buşoi, ajuns acolo înainte de a deveni europarlamentar. Veşti despre eventuale candidaturi ale acestora la apropiatul congres, deocamdată nu au apărut, dar poate timpul nu e pierdut.
Tineretul Naţional Liberal. Fără să cad în capcană şi să spun că o înnoire poate veni doar de la tineri, nici nu doresc să elimin din analiză acest potenţial teoretic. Ce oferă însă TNL în ultimii 10 ani la conducerea partidului (iau în analiză mandatele Boureanu, Motreanu, Adomniţeix2): pe actualul secretar general, Dan Motreanu, validat în funcţie de Delegaţia Permanentă (şi nu de Congres), şi pe Cristian Buşoi, actual membru al BPC PNL, afirmat mai degrabă pe linie de tineret ca preşedinte al Cluburilor Studenţeşti Liberale şi cu o implicare oficială la nivel de TNL doar printr-un mandat de membru al Biroului Permanent Naţional TNL.

Concluzii?

2 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Cine stie ce surpize-ti face Clujul.

Anonim spunea...

Salut,

Permite-mi sa te contrazic si sa cred ca aceste alegeri vor aduce cu sine schimbarea, incepand de la viziunea genarala a partidului si pozitionarea lui ca discurs in actuala clasa politica , pana la reorganizare la nivel local al anumitor filiale.
Concluzia la care am ajuns este determinata de 2 premise cheie: 1) cele 2 "tabere" concurente sunt semnificativ egale ca sustinere cu toate ca solutiile pe care le propun(direct sau indirect) sunt diferite si 2) suntem din punct de vedere "macropolitic" la un moment de rascruce comparabil cu cel din anul 2001.
Daca prima premisa cred ca este explicita , o sa detaliez a doua premisa.
Toate stiintele care se ocupa cu estimarea viitorului, de la economie pana la meteorolgie, au ca principiu de baza studierea istoriei pentru a-i descifra (acolo unde este cazul) tiparele ascunse (am exclus evident tarotul, chiromantia si alte astfel de ciudatenii :D ). Este cred si motivul pentru care constient/inconstient ai adus aminte (constient/inconstient) de alegerile din 2001. De aici nu rezulta neaparat ca ordinea o sa fie aceeasi dar ceea ce o sa rezulte sigur este ca o sa fie o lupta deschisa, apriga cu multe faze comice (ca in 2001 cand Patriciu si Stoica se excludeau reciproc din partid) dar cu un final care va aduce/mentine un sistem in prima linie pentru inca cativa ani.