marți, 29 aprilie 2008

Democratia anului 2008

Mai sunt doua zile pana la lansarea oficiala a campaniei electorale pentru alegerile locale.
Ma gandeam la campania electorala pentru alegerile locale din 2004, la perspectivele din acest an fata de cele de atunci.
In anul electoral 2004 am avut confruntarea nou infiintatei Aliante D.A. PNL-PD contra partidului stat PSD. La locale, chiar daca liberalii si democratii au mers pe liste separate, a fost primul test, mai ales ca in Bucuresti a fost voprba de o lista a Aliantei.
Campania pentru locale a avut ca tema centrala dezbaterea pro si contra baroni locali. Apoi, la campania pentru alegerile generale, pe langa latura personalizata, am avut, dupa parerea mea, un pas important inainte, dezbaterea pro si contra taxei unice. Chiar daca nu a fost elemntul decisiv, chiar daca locomotivele prezidentiale au contat mai mult decat dezbaterea pe program de guvernare, totusi tema taxei unice a jucat un rol important, semn ca cetatenii incep sa aiba un cuvant de spus si asupra deciziilor, nu doar a persoanelor.
Cum va fi aceasta campanie? Ce ne va aduce nou? Vom face un pas inainte? Vom reusi, mai ales noi, cei implicati politic, sa ii aducem pe oameni mai aproape de decizia politica?

joi, 24 aprilie 2008

De ce sustin inregistrarea candidaturii lui Sorin Oprescu

Am ales sa fiu liberal din multe motive si am facut optiunea pentru Partidul National Liberal avand convingerea ca reprezinta cel mai bine aceste motive.

Cred in libertatea individului de a alege pentru el.
Cred in democratie si in mecanismele ei de autoreglare a societatii, asa cum cred in mecanismele pietei libere de a autoregla economia.
Cred ca cea mai importanta victorie a romanilor in 1990 a fost dreptul de a-si alege reprezentantii, chiar cu riscurile manipularilor care au existat si exista sau cu riscurile ca unii urmasi ai vechiului regim sa plece din poll-position.
Cred in respectul fata de fiecare membru al comunitatii in care traim.

Consider ca tentativa de oprire a candidaturii lui Sorin Oprescu, asa cum se intampla in aceste zile, batjocoreste toate aceste principii.

http://www.gandul.info/politica/oprescu-cheama-cetatenii-la-lupta-cu-sistemul-ticalosit.html?3928;2581397

Nu sunt un admirator al politicianului Sorin Oprescu, nu l-am votat niciodata pana astazi. In anul 2000, cand a candidat pentru Primaria Generala, nu se afla nici macar ca a doua sau a treia mea optiune, pentru ca as fi preferat oricare dintre candidatii dreptei.

Nu sunt un fan al lui Sorin Oprescu nici in ceea ce priveste abordarea sa in domeniul sistemului sanitar, aici consider ca indiferent de unele sincope, este mai degraba nevoie de schimbari radicale decat de conservatorism in sistemul sanitar romanesc.

Cu toate acestea, nu pot decat sa constat ca, asa cum este, cu bunele si relele lui, cu calitatile si defectele sale, Sorin Oprescu a devenit in cateva zile - prin candidatura sa - un capitol important pentru democratia din Romania.

Si nu sunt singurul. Iata doar un exemplu:

http://radufilip.wordpress.com/2008/04/23/vreau-sa-l-votez-pe-oprescu/


Intr-o postare anterioara, ma intrebam sceptic daca politicienii romani au inteles ceva din experienta "uninominalului". Din pacate, in aceste zile am primit raspunsul.
Romanii au vrut o schimbare de sistem nu pentru ca cel vechi era distorsionat, ci pentru ca ei cautau CU DISPERARE o modalitate ca partidele sa tina cont de dorintele lor, de simpatiile lor. La presiunea publica, prin vointa politica a lui Tariceanu si sub spectrul anticipatelor cu care ameninta Basescu, s-a obtinut o reforma in acest sens, chiar daca cu ceva compromisuri.
Degeaba insa. Chiar de la Primarie, unde aveam deja alegeri uninominale, partidele ne arata CA NU LE PASA CE VOR CETATENII. Avem "transferuri" de la un partid la altul a unor politicieni "populari" , insa chiar si aceasta situatie se aplica doar celor aflati pe functie, cu alte cuvinte se aplica doar celor DIN SISTEM. Ati auzit de vreo personalitate cu priza la public si capabila sa aduca ceva nou care sa fi fost atrasa de vreun partid in lupta electorala? Eu unul NU.

Am ales sa fiu parte dintr-un partid politic cu ani buni in urma si nu cred ca poti avea democratie fara partide. Astazi insa, chiar daca nu ma intereseaza prea mult daca Oprescu poate ajunge sau nu primar general, cred ca inscrierea sa in cursa devine o conditie pentru functionarea democratiei in Romania.

N-as vrea sa par influentat de emotie in aceasta analiza. Haideti sa vedem faptele si sa analizam logic:

Asadar, avem regula ca un candidat independent are nevoie de 35.805 semnaturi (sic!) ca sa candideze la Primaria Capitalei. Dar partide fantoma de care nu auzim decat o data la patru ani
au reusit sa isi inregistreze candidati totalmente necunoscuti si lipsiti de orice sansa, sau candidati ai unor partide necunoscuti de proprii lor lideri de partid (a se vedea cazul PNG). O fi corect?

Dintre cele peste 40.000 de semnaturi ale lui Oprescu, BEM a anulat aproximativ 5.000 , adica EXACT CU VREO-SUTA SI CEVA MAI MULT DECAT ERA NEVOIE PENTRU INVALIDAREA CANDIDATURII. O fi o intamplare?

Vad un politician, favorit la castigarea unei primarii de sector, care vorbeste despre proasta organizare a staffului lui Oprescu. Poate parea de bun simt pentru publicul larg, pentru un om ca el, ca mine sau ca oricare a intrat de ceva timp in contact cu activitatea de partid, asta este O TOTALA IPOCRIZIE. La adresa vechilor sau actualilor sustinatori care-si dau semnatura pentru un politician, dar si la adresa colegilor lui de partid care muncesc ca sa adune astfel de semnaturi.

Sa nu uitam ca in BEM deciziile sunt luate de reprezentantii partidelor. Ati mai auzit recent de vreo verificare minutioasa a listelor de semnaturi pana acum? Ati auzit de vreo campanie de semnaturi, fie pentru o persoana, fie pentru o cauza, la finele caruia sa aflam despre invalidarea unor semnaturi pe lispa de procedura?

OARE NU AVEA BIROUL ELECTORAL MUNICIPAL OBLIGATIA DE A VERIFICA, fie prin sondaj aleatoriu, fie prin interogarea fiecarei semnaturi invalidate, daca persoana respectriva a semnat sau nu si daca isi mentine optiunea, INAINTE DE A LUA O DECIZIE???

Sunt doar cateva intrebari. Daca o sa ne uitam la candidatii propusi de partide si o sa vedem cate din primele 5 partide, sa zicem, au propus persoana cu cea mai mare priza la public, s-ar putea sa gasim raspunsul.

Oare nu le mai pasa chiar deloc de noi?

marți, 15 aprilie 2008

Succes in politica, domnule Cioroianu!

Adrian Cioroianu a demisionat din functia de Ministru al Afacerilor Externe. Nu voi vorbi despre numirea noului titular la acest portofoliu, comentarii pe aceasta tema sunt destule, iar eu prefer sa ma gandesc la perspective politica.

Personal am vazut in Adrian Cioroianu un lider politic de viitor al PNL. Si mai important, vad in continuare asta, in ciuda nenumaratelor critici pe care le-a primit ca ministru. Cred ca Adrian Cioroianu aduce un plus important politicii romanesti.

Prestatia ca ministru de externe a lui Cioroianu nu a fost criticata in principal pentru chestiuni care sa tina de politica ministeriala, ci pentru – o sintagma deja consacrata – “gafele lui Cioroianu”, in general fiind vorba de gafe de protocol.

Nu sunt analist de politica externa, asa ca ma abtin sa comentez mandatul sau in fruntea MAE, dar ma aventurez la o speculatie: Adrian Cioroianu a fost criticat pentru “gafele” sale tocmai din dorinta de a diminua profilul unui posibil viitor lider politic important. Este sufficient san e uitam la parcursul fostilor ministri de externe ca sa constatam ca dupa experienta pe acest scaun, Cioroianu putea adauga la atuurile existente o expunere publica si politica extrem de avantajoasa, poate chiar deranjata pentru colegii din politica si poate chiar din partid.

Chiar daca poate acum opinia mea poate parea una singulara, il felicit pe Adrian Cioroianu pentru mandatul de ministru asumat si pentru demisia asumata de asemenea cu raspundere, mai ales intr-un mediu politic in care regula este mai degraba agatarea de post pana in ultima clipa, pe principiul “poate altu’ nu mai prindem”.

Si sper foarte mult sa aiba puterea de a continua drumul sau in politica. Asta nu pentru ca as avea vreo preocupare specifica pentru cariera sa, ci pentru ca am convingerea ca este unul dintre cei care poate suplini viitoarea criza de lidership pentru liberalismul romanesc.

miercuri, 9 aprilie 2008

Ii asculta cineva si pe alegatori?

Pe langa toata dezbaterea despre avantajele si dezavantajele fiecarui sistem de vot, un lucru este cert: Optiunea clara a largii majoritati pentru sistemul de vot uninominal este in primul rand expresia dorintei legitime de a avea un cuvant de spus in desemnarea reprezentantilor politici, astfel incat acestia sa nu mai fie simple figuri straine sau chiar nedorite de publicul larg, figuri care s-au remarcat doar prin jocul de putere netransparent din interiorul partidelor.
Iata ca dupa aceasta presiune populara avem vot uninominal. Dar au invatat partidele si politicienii lectia acestei povesti? Sau au trecut doar legea uninominalului ca un compromis necesar supravieturii in acelasi sistem, fortati si de spectrul unor alegeri anticipate?

Primul moment in care putem cauta raspunsuri la aceasta intrebare este chiar desemnarea candidatilor la alegerile locale. Au cautat partidele personalitati care sa fie sustinute de comunitatile lor? Sau din contra argumentul popularitatii a fost doar o arma mai putin importanta in luptele de putere din interior - asa cum pare cel mai vizibil ca se intampla la PSD in desemnarea candidatului la Primaria Generala? Pentru cei care au ales a doua varianta, vor fi ei sanctionati de electorat pe termen lung?

Nu vreau sa pun intrebari retorice, asa ca astept parerile dumneavoastra. Eu recunosc ca mi se pare mai adevarata varianta a doua, cea pesimista, dar poate ma insel. Sper ca macar asta sa nu fie regula, astfel incat sa putem face diferenta intre bune intentii si ignoranta.

duminică, 6 aprilie 2008

Concluzii romanesti dupa summit

Cateva comentarii despre summit si concluziile lui. Nu sunt specialist in politica externa, nici nu urmaresc cu atentie aceasta tematica, dar cred ca acest moment merita discutat, ca un eveniment important pe care Romania a avut sansa sa-l gazduiasca.
Totusi, am preferat sa comentez post-factum, ca sa evit comentarii ca la pronosticurile de fotbal, gen "cand aterizeaza putin? va merge bush pe culuarul unic sau il va ocoli? dar putin se va intoarce pe acolo sau o ia pe Magheru, special ca sa-l incurce pe Videanu?"
Ce a obtinut Romania de la acest eveniment global? Pe cateva subiecte de politica externa, Romania a avut o pozitie distincta fata de trendul majoritar din tarile Uniunii Europene in perioada premergatoarea reuniunii NATO de la Bucuresti. Recunoasterea Kosovo si relatia cu Serbia in acest context este una dintre aceste teme. Subiectul nu a fost pe agenda, Serbia a primit o incurajare pentru viitoarea sa apropiere de NATO, dar liderii NATO nu s-au aplecat asupra subiectului si nu si-au propus sa rezolve in vreun fel nemultumirea si sensibilitatea sarbilor.
In ceea ce priveste extinderea Aliantei, aceasta s-a produs, dar in chipul cel mai restrans dintre variantele aflate in discutie. Ucraina a primit insa si inainte de decizia oficiala, din partea presedintelui SUA, dar si dupa, din textul rezolutiei, alaturi de Macedonia, asigurari ca va accede in viitor la statutulde membru NATO. Aici surpriza a fost mai mare in cazul Macedoniei, care s-a blocat doar de opozitia vecinei sale Grecia. O tema de reflexie pentru Romania, care are o situatie comparabila cu disputa dintre Macedonia si Grecia in relatia cu Republica Moldova, din punct de vedere strict tehnic.
Concluzia mea este ca din punct de vedere diplomatic Romania nu a obtinut rezultate de rasunet, insa acest lucru nici nu era de asteptat, iar daca asta se intampla, in fapt, ne-am fi laudat cu rezultate conjuncturale, si nu cu efectele pozitiei noastre.
Si am mai ramas cu imaginea conferintei de presa de la malul Marii Negre dintre presedintii SUA si Romania, o idee cu adevarat remarcabila a organizatorilor, pentru care trebuie felicitati. Si o imagine care probabil va fi cel mai important beneficiu post-summit pntru romani.

marți, 1 aprilie 2008

Tineretul tacut...inca?

Observ ca, desi mai e f putin pana la inceperea campaniei electorale, organizatiile de tineret ale principalelor partide sunt foarte putin prezente in spatiul public in ceea ce inseamna declararea obiectivelor lor pentru aceste alegeri, sustinerea si promovarea unor candidati tineri din randul lor, dorinta de a veni cu o oferta noua si de a-si promova public aceasta oferta.

Nu ma gandesc ca nu vom avea candidati tineri, ceea ce constat este ca discursul public al organizatiilor politice de tineret este foarte timid la acest capitol la nivel national. Cu siguranta ca vor exista lideri de tineret aruncati in lupta chiar pentru functii de primari in orase mari, sau in posturi eligibile de consilieri, insa afirmarea dorintei de a veni cu un val nou de candidati din randul lor nu este in prezent asumat public de niciuna dintre conducerile nationale ale organizatiilor de tineret. Dupa scandalul cu candidatura Elenei Udrea, practic nu exista nici actiuni afirmative, dar nici macar tensiuni sau conflicte in niciun partid pentru afirmarea unor tineri candidati.

Sa fi reusit 100% intinerirea clasei politice si aceasta problema sa fi disparut de pe agenda? Sa fie descnetralizarea atat de totala in Romania incat nu mai conteaza deciziile de "la centru"? Sa nu mai aiba forta, curajul sau dorinta de afirmare in zona publica a tinerilor politicieni?

P.S.
Fara legatura cu subiectul anterior, o stire de astazi m-a lasat nedumerit si astept o clarificare daca cineva poate sa ma ajute. Dupa accidentul de masina, presedintele a procedat corect si a declarat acest accident. Am aflat si ca a facut-o "ca un om obisnuit, a stat la rand". ce nu am inteles, este ceva din declaratia purtatorului de cuvant al Politiei, si anume ca Traian Basescu a paltit amenda "asa cum prevedere legea pentru cuantumul in termen de pana la 24 de ore, LA FATA LOCULUI". Eu aflsem pe pielea mea ca nu mai e voie de ceva ani sa platesti direct la politist, ci la circa financiara. Voi cum ati procedat in situatia asta?