vineri, 29 februarie 2008

Alegeri anticipate, amanate sau la termen....

Multe dezbateri in jurul datei alegerilor, multe calcule de partid, multe scenarii, analize....
Ce partid e avantajat? ce partid e dezavantajat? castiga baronii locali, pierd udmr-istii etc?
N-o sa ma lansez cu ocazia asta la speculatii privind un partid sau altul, poate cu o ocazie viitoare.
Ce mi-as dori insa de la aceste alegeri, ca tanar care e implicat in politica, si vazand discutiile despre reforma politica, schimbarea clasei politice prin uninominal s.a.m.d.
As vrea sa nu ratam ocazia de a vedea noi fete care primesc o sansa de afirmare in politica, fie ele fete de tineri sau fete de oameni maturi care intra in acest cerc "select".
Cred ca, din aceasta perspectiva, suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare au un avantaj - si repet, nu fac aici o analiza completa a plusurilor si minusurilor acestei variante.
Avantajul ca, macar fortati de imprejurari, numarul candidatilor implicati va fi mai mare. Macar fortati de nevoia de a avea mai multi purtatori de imagine, in partide vor avea mai multi posibilitatea de a-si juca sansa.
Vorbim de baroni locali, dar cred ca ar trebui sa mai inventam un termen pentru categoria celor la care ma refer. Boieri scapatati sau arlechini de serviciu. Ma refer la politicieni care, fie la nivel local, fie la nivel central, nu au vreo performanta in fata publicului, dar stiu sa controleze pargiile interne din partid ca sa fie pe primul loc, fie el uninominal, pe lista, la primarie sau la parlament. Si care indiferent daca trag in jos sau nu rezultatul partidelor, sunt batuti in cuie, nu dispar decat odata cu partidul sau filiala de partid unde au reusit sa se lipeasca.
Poate ca in cazul suprapunerii alegerilor locale cu cele parlamentare, pe langa aceste lipitori ar mai scoate capul si cate o fata noua, si astfel am vedea si performanta sau lipsa de performanta reala sefului respectiv.

vineri, 22 februarie 2008

Idei filosofice, politica, vreo similitudine?

Ma gandeam in zille acestea ca semnalul de alarma generat de scandalul care precede alegerile de la OTPD nu ar trebui sa ramana o slabiciune a PD-istilor, o tema cu care sa fie criticati fara finalitate. Ma gandeam ca publicul, mail ales cel neutru, mass-media, ar trebui sa sustina demersurile tinerilor care cuteza sa lupte cu adversari mai harsaiti in luptele politice. Pentru ca altfel, vom vedea insituiri de tineri lideri politici care ar fi avut un mare viitor, si pe care ne-am rezumat sa-i admiram cu dau batalii fara sa aiba vreo sansa. Deja avem vreo 3 exemple de acest fel la PD, tineri aflati in post de lider national plecat dupa o frana de nivel inalt, avem multe exemple pin toate partidele.

Va recomand o secventa din filmul "cel mai iubit dintre pamanteni" si va propun sa analizam impreuna posibile paralele:
- mai e vreo similitudine astazi, in politica sau in general, cu modelul evocat aici din vremea comunista?
- va spune ceva atitudinea "sefului de cadre"?
- poate la astfel de limbaj si atitudine il impiedica pe dl. Razvan Murgeanu sa ne dea caseta pe care a anuntat ca a realizat-o?
- sau poate ca si dansul s-o fi temand de vreun santaj....

S-o potrivi?

http://www.youtube.com/watch?v=LFpEha2E2D4


marți, 19 februarie 2008

sinucidere politica in direct prin telefon sau o noua nesimtire?

In aceasta seara am urmarit in cadrul unui talk-show o sinucidere politica in direct prin telefon. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, intr-un mediu politic caruia ii pasa cat de putin de parerea publicului.

Am urmarit cu mult interes emisiunea moderata de Mihai Gadea din seara asta. Poate ca subiectul din aceasta seara nu era de mare audienta pentru publicul larg, iar circumstantele transmisiunii in Champions League nu cresteau sansele de rating. Eu personal urmaream atent emisiunea, avand cateva motive in plus fata de telespectatorul standard:
Vroiam sa vad prestatia unui tanar politician, activ intr-o organizatie de tineret, la o emisiune consacrata deja.
Vroiam sa-l vad pe Bogdan Boza, cunoscut acum drept "contracandidatul Elenei Basescu", o perceptie despre care eu stiu ca este nedreapta, pentru ca am avut ocazia sa-l cunosc pe Bogdan cu cativa ani in urma, stiu ca are calitati pentru un tanar de succes, una dintre acestea fiind chiar faptul ca este increzator in fortele sale si nu e limitat in aspiratii....Poate de asta si situatia actuala in care el se gaseste.

Pe scurt, era vorba despre competitia interna din cadrul organizatiei de tineret a PD-L si mai specific despre posibile incercari de a bloca un contracadidat al Elenei Basescu pentru functia de secretar general. Poate asupra acestui subiect voi reveni, insa ceea ce m-a socat in seara asta a fost interventia lui Razvan Murgeanu.

Razvan Murgeanu, politician trecut prin multe mandate, lider al PD, desi nu s-a remarcat prin pozitii politice exprimate public de-a lungul timpului, ci a castigat notorietate din pozitia in administratia bucuresteana, in fne, Razvan Murgeanu, care viseaza la scaunul de primar general, ne spune, in timpul discutiei telefonice ca....

pentru orice eventualitate, stiind ca tanarul de 26 de ani cu care discuta era un politician versat, A PORNIT INREGISTRAREA DISCUTIEI PRIVATE pe care a avut-o cu dl Bogdan Boza.

Razvan Murgeanu, abia scapat (chiar daca nu din lipsa de vinovatie ci din cauza uitarii) de eticheta de unealta a securitatii, a avut groaznica inspiratie de a ne anunta la ora de maxima audienta ca nu a uitat procedurile invatate de la securisti, si ca cei 20 de ani de pauza nu il impiedica sa le practice pe un "adversar politic" care pe vremea in care Murgeanu "muncea operativ" pentru statul comunist, probail ca inca nu intrase la scoala.
O noua dovada a vointei de nestavilit pentru reforma si intinerire a clasei politice....

Cum spuneam la inceput, daca societatea noastra a invatat sa traiasca democratic, Razvan Murgeanu ar trebui sa dispara definitiv din peisajul politic.
Daca nu, vom asista in continuare cum un om compromis definitiv in ochii nostri vine sa ne ceara votul pentru cel mai important scaun de primar din Romania.
Un om care a mintit senin nu poate sa mai vina in fata alegatorilor. Pentru ca asta am aflat in aceasta seara chiar din gura lui: Razvan Murgeanu ne-a mintit cand a spus ca nu a facut politie politica!

detalii pe:
http://www.antena3.ro/Murgeanu-are-inregistrarea-cu-contracadidatul-Elenei-Basescu_pol_45844_ext.html

Kosovo si democratia romaneasca

Tema de dezbatere si analiza de mare actualitate, declaratia de independenta a Kosovo este intr-adevar o problema a carei importanta va depasi emotiile de moment si va influenta situatia din regiune.
Pentru mine dezbaterea despre situatia din fosta Iugoslavie a fost una de interes, si trebuie sa marturisesc ca am impartasit nemultumirile majoritatii romanilor care, mai documentati sau mai mai putin informati, au fost impotriva interventiei americane impotriva Belgradului.
Daca atunci aveam alta parere decat guvernarea CDR-PD-UDMR, desi simpatizam cu dreapta si priveam cu scarba auto-declaratii nationalsti din PRM, de fapt continuatori declarati ai ai comunismului ceausist, astazi majoritatea liderilor politici romani au declarat ca nu sustin recunoasterea independentei Kosovo.
Atunci protestam in strada impotriva americanilor si impotriva lipsei oastre de solidaritate fata de sarbii la care priveam uneori cu jind sau admiratie peste granita in lagarul comunist. Intre timp am calatorit de doua ori in SUA si nu pot spune ca nu mi-a placut sau ca n-am fost impresionat, insa nu mi-am schimbat radical opinia, poate doar am incercat sa reduc o parte din gradul de ignoranta si astfel am devenit mai moderat. Cred insa ca astazi avem efectul poltici internationale de atunci.
Sunt sigur ca sarbii mai ales, si celelate natii din fosta Yugoslavie in general, au gresit mult si nu au avut liderii cei mai intelepti in anii '90, iar asta i-a costat f scump. Totusi, nu cred ca reactia americana a fost cea corecta, si privesc cu mult mai multa indulgenta pe vecinii nostrii de la vest, tocmai pentru ca au trait experiene similare de manipulare, spalare de creier ca si noi in epoca de aur, in timp ce democratia americana este una responsabila tocmai pentru ca este functionala.
Trecand peste aceste consideratii personale, nu ma consider un fin observator al politicii internationale, asa ca nu vreau sa insist.
Am o veste buna totusi pentru noi, aici in Romania si in directia asta vreau sa insist in comentariul meu de astazi. Am convingerea ca poltica externa trebuie sa exprime vointa unei majoritati in democratie, daca vorbim de o democratie reala. Argumentul nepriceperii nu functioneaza; daca "poporul" nu se pricepe la externe, nu vad cum s-ar pricepe sa aleaga in interior cel mai bine.
Am sustinut asta si referitor la dezbaterea retragerii trupelor: Politica externa TREBUIE sa fie tema de dezbatere politica, dezbatere intre partide. Arta diplomatica este un instrument prin care demnitarii trebuie sa reprezinte si sa apere eficient pozitia cetatenilor care il trimit acolo, nicidecum nu trebuie sa devina un taram decizional de expertiza exclusivista.
Desi ne ceratm zilnic, desi uneori scandalurile politicii romanest incep sa devina hilare, iata ca pe nevazute democratia noastra creste.
Si Traian Basescu, si Calin Popescu Tariceanu, ministrii in guvernul CDR pro-interventionist, vorbesc astazi pe aceeasi limba.
Pentru ca au invatat ca in democratie, trebuie sa fii vocea celor care te-au trimis acolo, nu doar o voce privata.

marți, 12 februarie 2008

O decizie inspirata printre banalele contre zilnice

Comentarii diverse, mai multe critice, mai putine favorabile, fata de solutia PNL dupa refuzul lui Traian Basescu - acceptat de Curtea Constitutionala - fata de nominalizarea Noricai Nicolai pntru Ministerul Justitiei.

Daca nu mi se pare interesant sa comentez ultimele actiuni ale Presedintelui, care risca, incet-incet, sa-si piarda aura de om imprevizibil in politica romaneasca, si a carui opozitie fata de orice gest al Guvernului incepe sa cada in banalitate, ma voi referi la decizia liberalililor.

Cu riscul de a fi acuzat de partizanat, vreau sa salut aceasta decizie. Mi-e greu sa analizez aici daca din toate variantele posibile la nivel de persoane, aceasta este sau nu cea ideala. Remarc insa, atat ca simplu observator, dar mai ales ca membru PNL, decizia de luni a conducerii liberale. Faptul ca din punct de vedere poltic la inceput de an electoral PNL a evitat nu un simplu compromis, ci compromiterea, pentru o miza secundara. Daca pentru batalia dintre orgoliile de partid, poate o incapatanare pe prima propunere nu ar fi fost total surprinzatoare, sunt convins ca pentru cetateanul de rand, fie el chiar si alegator activ, drumul pana la Parlament cu mana intinsa la voturile PSD doar pentru instalarea unui ministru ar fi echivalat cu cel mai mare cadou pe care PNL il putea face de martisor fostilor colegi din Alianta D.A.

duminică, 10 februarie 2008

Zoaiele politicii si ghiocelul lui Basescu

Iata ca dupa caracterizarea plastica a clasei politice facuta in direct pe postul public de televiziune de Presedintele Romaniei, avem primul semnal ca, printre zoaie, rasar primii ghiocei saditi de Traian Basescu: Miron Cozma confirma intentia de a infiinta un partid.

Dupa ce in anii '90 Miron Cozma a primit asistenta administratiei din Transporturi de atunci, pentru a-si conduce ostile la Bucuresti, in aceasta saptamana Traian Basescu a oferit cadrul necesar pentru ca Miron Cozma sa anunte intentia de a fonda un partid. Am avut ocazia sa revedem in actiune aceste doua personaje, de data aceasta din fericire doar la nivel de declaratii.

Observatia mea poate fi caracterizata, pe buna dreptate, ca fiind o simpla speculatie exagerata, trasa de par s.a.m.d. Sincer vorbind, nu cred ca avem in fata vreo strategie de reforma a clasei politice plina de zoaie prin uscare la lumina luceafarului.
Insa, am un motiv solid sa cred ca asocierea pe care am facut-o in acest comentariu nu este fictiva. Chiar daca cele doua declaratii n-ar fi legate decat printr-o coincidenta temporala, din pacate asta e efectul maxim pe care actualul sef al statului il poate genera.
Dupa 18 ani de cand face politica in Romania, dupa caracterul sau personal si politic pe care l-a aratat romanilor in acest rastimp, apelul lui Traian Basescu la reforma clasei politice, sincer sau nu, se pare ca nu poate convinge mai mult decat pe Elena Udrea sau Elena Basescu sa intre in politica. Pentru ca Traian Basescu a pierdut cea mai importanta calitate pe care un politician o are: acea de model pentru cei din jur.

marți, 5 februarie 2008

Profesionistii politicii

Mă întrebam zilele acestea oare ce evoluţii ne rezervă în acest an electoral politica românească la nivel de personaje politice. Dar nu din perspectiva competiţiei dintre partide, a luptei dintre adversarii politici, a strategiilor electorale s.a.m.d..

Una din temele favorite comentate de către observatorii politici, declamate de către partide şi cerute de publicul larg este schimbarea clasei politice.
Ca tânăr activ în politică, dar şi cu ceva studii într-ale politologiei, sunt interesat de mecanismele care guvernează politicul şi care pot genera eventual astfel de schimbări.

O idee găsită des drept soluţie pentru reforma clasei politice este profesionalizarea acesteia, prin instituţionalizarea partidelor şi abordarea activităţii politice precum carieră profesională. O fi însă aşa sau dimpotrivă?

Oare nu cumva tocmai asta ne împiedică să facem schimbări? Poate că e o constatare subiectivă şi slab argumentată, dar impresia mea este că astăzi partidele noastre – şi mă refer aici la partidele mari – au ajuns la un grad de organizare internă mare şi mai ales la o „profesionalizare” (ghilimelele nu sunt întâmplătoare) a discursului politic atât de mare, încât tocmai asta opreşte schimbarea elitei conducătoare din fiecare partid.

Politica şi discursul public nu se mai fac astăzi după ureche, toţi actorii importanţi au înţeles că e nevoie de un mesaj unitar care să fie repetat pentru public şi mai ales au înţeles că divergenţele de opinie dintr-un partid nu dau bine la public, ori imaginea partidului e cea mai de preţ într-un sistem ca al nostru, în care lista de partid este decisă – încă – de conducerea partidului şi nu de opţiunea publicului.

Într-un astfel de sistem, cum putem schimba liderii? Sau, ca să fiu mai exact, cum se pot naşte noi lideri?
Şeful de partid stabileşte direcţia, iar celorlalţi le rămâne posibilitatea de a relua sau explica acea poziţie, ca să fie performanţi, ca să adune voturi pentru formaţiunea reprezentată. La unele partide în loc de o voce, poate găsim două sau trei. La altele, una e suficientă. Prin urmare, publicul nu poate analiza oameni politici distincţi, cu personalitate şi abordare proprie. Ce rămâne în schimb ca mecanism intern? Rămân jocurile de culise, rămân cuţitele infipte în spatele liderului sau liderilor şi rămâne doar speranţa de a înlocui purtătorul de stindard la momentul de slăbiciune al acestuia, nicidecum formarea naturală a unor oameni mai buni, mai competenţi şi mai performanţi care să se afirme pentru calităţile lor.

E o perspectivă mai pesimistă într-o zi ploioasă. Dumneavostră ce credeţi?

duminică, 3 februarie 2008

Protest anti-sistem?

Dupa decizia Curtii Constitutionale referitor la CNSAS, astazi a avut loc, la initiativa unui numar important de ONG-uri active in viata civila romaneasca, un miting de protest impotriva acestei decizii si pentru sustinerea continuarii activitatii CNSAS.

Am fost prezent la eveniment si am incercat sentimente contrare, chiar daca in genere m-am simtit in acord cu solicitarile initiatorilor.

Daca incerc sa vad jumatatea plina a paharului, este de remarcat faptul ca absurda si abuziva hotarare a membrilor CC proin care activitatea CNSAS este desfiintata de jure a generat un soc suficient de puternic ca sa produca o coalizarea a reprezentantilor societatii civile incat acestia sa treaca peste orgolii personale, peste acuzele drepte sau nedrepte de apropiere cu un partid sau altul, au trecut chiar si peste solutiile diferite pe care fiecare le vede fata de aceasta situatie.

Ceea ce mi s-a parut insa a fi mai trist fata de vremurile mitingurilor anticomuniste din Piata Universitatii, este ca astazi inca lipseste o directie coerenta fata de care toti cei care sustin aceasta miscare sa cada de acord. Daca in anii '90 era mai simplu, si strigam cu totii "Jos Iliescu", astazi in Piata am auzit si "Jos Iliescu" - vinovat pentru aceasta restauratie -, si "Jos Basescu" - pentru lipsa de reactie si pentru ca si reprezentantii Presedintiei au pus umarul la decizia unanima a Curtii -, si "Jos Tariceanu" - pentru intentia negata de premier dar confirmata de zvonuri cum ca o posibila solutie ar fi subordonarea institutionala a CNSAS catre Guvern, solutie care aceleasi zvonuri spun ca ar fi fost propusa de Marius Oprea, culmea, prezent la manifestatie si luptator consacrat cu sistemul securist.

O fi nevoie sau nu ca societatea civila sa aiba in anul electoral 2008 si o directie partizana? Va avea succes aceasta mobilizare si va oferi ea si solutii coerente?
Initiatorii au anuntat continuarea initiativei zilnic de la ora 14.00 la locul traditional pana la deblocarea situatiei.
Poate ca daca maine vom fi acolo mai multi si mai puternici, vom castiga si in coerenta. Eu unul sper asta, chiar daca pare paradoxal. Pentru ca responsabilitatea de a reprezenta vointa atator oameni ar trebui sa fie mai puternica decat pozitia personala. Asa ca, ne vedem in Piata...

Bine v-am gasit!

Bine ati venit!

Odata cu intrarea mea in randul bloggerilor, acest instrument tot mai la moda in comunicarea virtuala, sper sa pot prezenta aici cateva ganduri sau comentarii personale despre fapte sau situatii din societatea noastra.

Cel mai mult insa sper sa primesc de la dumneavoastra PERSPECTIVE cat mai diverse, ca sa construim impreuna o imagine complexa a intamplarilor sau evenimentelor din jurul nostru, sa vedem mai multe fatete ale temelor propuse.

Asa ca, va astept!